Un tânăr în vârstă de 23 de ani, din comuna Mihăeşti, îşi acuză tatăl, paznic de vânătoare la un fond privat din Bucureşti, de braconaj cinegetic. Potrivit „juniorului”, nu mai puţin de şapte trofee de ţap ar fi îngropat „seniorul” într-o grădină, „ca să se învechească”, urmând ca apoi să le valorifice pe piaţa neagră. De existenţa acestora ne-am convins şi noi, mergând la faţa locului, însă oamenii legii, care au intrat pe fir, vor stabili dacă aceste exemplare au fost vânate ilegal sau cu acte-n regulă. Cert este faptul că cei doi bărbaţi, Dragoş Olaru (tatăl) şi Dragoş Mihai Olaru (fiul), au ajuns să se duşmănească de moarte, tânărul susţinând că părintele său i-a făcut viaţa un calvar.
„Dacă nu te duci, te bat, te omor, te împuşc!”
Cele şapte trofee de ţap erau îngropate într-o grădină din zona Scorţaru, în satul Drăghici. Unul era proaspăt, nici nu căzuse bine carnea de pe el. În momentul în care l-a manevrat Dragoş Mihai Olaru, abia atunci i-a căzut mandibula şi i s-a desprins limba. „O sesizare, în comuna Mihăeşti, satul Drăghici, cu privire la şapte trofee de ţap, de vânătoare, în punctul la „Broasca”. Mă numesc Oproiu Ion.”, a semnalat incidentul la 112 un bărbat din anturajul tânărului. Apelul a fost redirecţionat ulterior la Poliţie. Între timp, a sosit la faţa locului şi cel acuzat de braconaj, Dragoş Olaru, care a dat câteva ture cu maşina, la intimidare, întrebându-ne ce căutăm în grădina lui, după care a plecat. Fiul, Dragoş Mihai Olaru, care, în noiembrie, împlineşte 23 de ani, vizibil marcat de experienţele pe care le-a trăit alături de tatăl său, paznic de vânătoare la Fondul „Mioriţa” din Bucureşti, ne-a povestit despre calvarul prin care trece de câţiva ani. „Acum nu am ce probleme să-mi fac, odată ce mi-a zis să plec de-acasă, că nu mai am ce căuta la el, că mă dezmoşteneşte! Dacă aş putea să-i pun o interdicţie, să nu se mai apropie de mine… Mi-a vândut oile, anul trecut. Am avut oile mele, 144, şi el, cu nu ştiu ce doctor de la APIA, mi le-a scos şi le-a trecut pe numele lui. Eu habar nu aveam, nu ştiam nimic. Trofeele sunt de o lună, două, maxim trei, poate sunt şi de două săptămâni. Eu am ştiut de ele, că-l vedeam când venea şi le aducea aici, ori el, ori fratele meu. Mă trimitea să-i fac alte infracţiuni: să-i tai nucii unui om, care-l chemase la Poliţie, că au intrat vacile la el, în nuci. Şi, ca să nu-l mai cheme omul la Poliţie, mă trimitea pe mine, dar eu nu am vrut să mă duc să-i taci nucii omului. A început cu ameninţări: „Dacă nu te duci, te bat, te omor, te împuşc. Ultima dată, m-a ameninţat aici, pe poiană. Acum nu mai am nicio frică de el, nu mai am nimic, ce o fi să se întâmple, asta e! Dacă mă împuşcă, mă împuşcă! Eu mă duc în pământ şi el se duce în puşcărie sau ce-o da legea! Nu pot să mai stau, mi-e frică să mă întâlnesc cu el! Mi-a mai zis o dacă că, dacă mă găseşte pe drum, dă cu maşina peste mine. Totul din cauză că eu îi spuneam mereu că nu e bine ce face. Îmi zicea: „Du-te şi taie lemne de la Gheorghe din pădure!” Eu îi spuneam: „Nu mă duc tată, că mi-e frică, mă duc să-mi creez probleme.” Când mă duceam, mă duceam cu frică. Altă dată, acum cinci ani, i-am răsturnat tractorul în pădure, eram mai mic. Mi-a zis că mai bine muream eu decât să-i răstorn tractorul. A muncit vărul meu, care stă mai jos de noi, o săptămână întreagă, a tras cu caii din pădure lemne, ca să facă tractorul.”, ne-a mărturisit tânărul.
„Cu braconajul e de când mă ştiu eu!”
Întrebat dacă a participat la partidele de vânătoare ale tatălui său, Dragoş Mihai Olaru ne-a declarat: „M-a mai luat, şi cu cei de la Bucureşti, cu autorizaţie, şi la braconaj… Mă lua cu câinii, şi pe mine, şi pe frate-meu. Prindea mistreţ şi căprioară. Cumpărători nu are, deocamdată, care vin au autorizaţie. Carnea o dădea plocoane, probabil, nu ştiu, pe la Câmpulung, Piteşti, la avocaţi, la poliţai, la primari. De vreun an durează cearta asta şi acum chiar nu am mai suportat. Cu braconajul e de când mă ştiu eu, de când eram copil mic, până să intre paznic de vânătoare. Are în pază circa 13-14 mii de hectare. Lucrează pentru Dan Duguţă, care e proprietar, din Bucureşti. Are teren de la Mioveni, pe partea cu Mihăeşti, Drăghici, Furnicoşi, Scorţaru şi iese la Liceul Minier, fondul de vânătoare. Am apelat la domnul Oproiu că îmi era frică să mai ies pe drum, că dă cu maşina peste mine. Sunt cu o fată de un an şi trei luni. Am fost nouă luni despărţit, din cauza lui ne-am certat. Acum poate se face dreptate. A omorât şi un lup. Se vede în poza cu lupul pe gard, tot în curte, gardul la oi, picioarele şi clopotele la vaci, în grajd. Cuiul acesta, la gard, e şi acum pus. La fotografie apare data şi ora la care l-a împuşcat, noaptea la 3. Într-o dimineaţă, când a venit de la o nuntă sau nu mai ştiu de unde, sau de la chef, unde a fost el, vorbeam tare cu el. Era un gard aici, iar acolo sus, unde sunt crăcile acelea, era un anin acolo şi mânca la cal lupii. Nouă lupi am numărat cu el, cu lanterna. El pusese calul, pradă, ca să atragă lupii. Opt din ei au fugit prin grădină, iar al nouălea a luat-o în altă direcţie. A tras un foc, iar din al doilea foc a căzut. Şi vorbeam cum vorbeam noi acum, tare. Pozele sunt făcute dimineaţa. Trofeul la lup, capul, îl are acasă, chiar acum de curând l-am văzut.” Tânărul mai susţine că, din cauză că au acelaşi prenume, tatăl său dădea întotdeauna vina pe el atunci când făcea vreo fărădelege, ca să scape el bazma curată. „Şi mie mi-a vandalizat maşina, iar din cauza confuziei numelui, juniorul a jurat strâmb la Poliţie că el e autorul, ca să nu piardă tatăl serviciul şi armele. Cauza e din 2015 şi e încă în cercetări.”, ne-a spus Ion Oproiu. „De frica lui, am jurat strâmb cu mâna pe Biblie că eu am spart maşina.”, l-a completat Dragoş Mihai Olaru.
„Eu te dezmoştenesc, să te înfieze Oproiu!”
De partea cealaltă, cel împotriva căruia se îndreaptă aceste acuzaţii se apără şi spune că nu a făcut nici o ilegalitate şi că fiul său vrea să se răzbune pe el. Recunoaşte că trofeele găsite îngropate în grădină sunt ale lui, dar susţine că sunt lăsate de alţi vânători. „Nu e nici o problemă, eu sunt paznic de vânătoare de opt ani, la mine se împuşcă. 50 de căpriori s-au împuşcat. Trofeele astea mi le-au lăsat toţi vânătorii. Sunt ale mele, dar rămase de la vânători. Trofeele astea au 10-12 ani, sunt foarte, foarte vechi. Unii le vor, alţii nu. Le păstrez, că vreau să le fac trofee eu! Se găsesc documente. Autorizaţiile se predă, dar în arhivă le găsim. Se vor face expertize. I-a furat ăluia bătrânu’ (n.r. fiul) 100 de milioane, acum, de trei luni, şi i-a băgat la aparate într-o noapte. Acum, să se răzbune, s-a pus să ne facă nouă rău, în familie. Eu te dezmoştenesc, să te înfieze Oproiu, că tu în curtea mea nu mai intri. Mă duc la Tribunal şi te dezmoştenesc de poimâine (striga Dragoş Oproiu). Fondul de vânătoare are 11-12 mii de hectare şi sunt singur. Am găsit un căprior împuşcat săptămâna trecută, la Băjeşti, pe drum, Poliţia ştie. Fondul de vânătoare e mare, mai sunt şi pierderi. Am găsit trei, patru (nr. căpriori), mâncaţi de câini. Ultima autorizaţie am avut-o pe 10 zile. Crotalul se pune la animal când pleci din fondul de vânătoare. Eu dacă l-am oprit, nu trebuie să-i mai pun crotaliu, crotaliu s-a pus la carne. De un timp sunt două crotalii care se pun, unul la carne şi unul la căpăţână. Iar trofeul, dacă mi l-a lăsat mie vânătorul… Eu am documente, am hârtii, am alea… Două autorizaţii în două săptămâni, acum recente, am avut. Crotalul se pune pe trofeu când ieşi din fondul de vânătoare. Cine a plecat la Bucureşti, a pus la carne. Dacă nu pleci cu trofeul, nu pui crotal. Crotaliul se pune de vânător în prezenţa paznicului de vânătoare. Dacă vânătorului nu-i place trofeul şi nu-l ia, nu-i pune crotaliu, pune decât la picior, pe carne, celălalt îl predă la firmă. Sunt şi cu autorizaţie şi fără autorizaţie, sunt din ăia găsiţi. De exemplu, trei din ăştia sunt aduşi de câini prin curte. Am vrut să le duc şi eu la un meseriaş să mi le facă pe panoplie. Au stat în saramură, au stat foarte mult în saramură. Să vină de la Criminalistică, să ia probe. Voi da declaraţie la Poliţie.”, declara Dragoş Olaru.
Cazul a ajuns în atenţia Poliţiei
La circa 30 de minute de la apelul la 112, a ajuns la faţa locului şi un echipaj de poliţie de la Secţia de Poliţie Rurală Schitu Goleşti. Întrebat dacă trofeele sunt ale lui, Dragoş Olaru a răspuns afirmativ. „Am opt ani de când sunt vânător. Mi le-au lăsat vânătorii să se cojească, să le mai pun aşa, pe panoplii. Le aveam în găleţi, la mine, mi le-au adus ăştia aici. Erau la mine acasă, dar ei le-au adus aici (n.r. fiul Dragoş Mihai Olaru şi Ion Oproiu), fără să ştiu eu. Eu v-am spus că i-a luat banii lui ăla bătrînu’ şi acum se răzbună, să-mi facă mie… Ăstea sunt de 10 ani, până să fiu eu vânător… Ăstea sunt găsite, sunt de câini omorâte. Multe le aduc câinii… Am avut, de şapte ani, cum să nu avem autorizaţii. Dau explicaţii la Poliţie, acolo duc documente. Pentru două din ele aduc martori, că le-am găsit moarte.”, susţine Dragoş Olaru. Poliţiştii au ridicat trofeele în vederea extinderii cercetărilor, iar toţi cei prezenţi au fost duşi la secţie pentru a da cu subsemnatul. „De acum încolo treaba este simplă. Vin colegii de la Piteşti, de la Arme şi Muniţii, care se ocupă cu aşa ceva, le vor ridica, se vor face toate actele necesare, sesizare din oficiu şi vedem în ce condiţii au fost obţinute sau ce este cu ele.”, a declarat unul dintre agenţi.