Obiceiurile ursarilor de la intrarea în Câmpulung, care înfrâng civilizaţia, decenţa şi bunul simţ pe care ni-l datorăm unii altora, provoacă iritare localnicilor şi străinilor de aceste locuri, rămaşi cu o impresie neplăcută despre zona agăţată de iluzia dezvoltării prin turism. Turismul este poveste în Muscelul care concentrează cea mai mare parte a romilor din judeţ, inclusiv în Câmpulungul populat excesiv de etnia pătrunsă adânc în „inima” Cetăţii Întemeietorilor de Ţară. S-au amestecat printre români în centrul istoric, dar şi în cartierele de blocuri, ghidaţi de o strategie nescrisă de a domina, la un moment dat, populaţia majoritară, „infiltraţi” în mijlocul ei. Iar românii îi copiază, îi adulează, îi invidiază pentru grămezile de bani făcuţi din nemuncă, etalaţi fără reţineri în faţa autorităţilor fiscale, prin luxul caselor, al maşinilor, al petrecerilor revărsate în afara curţilor, pe domeniul public. Aşadar, iritare şi resemnare, sesizând lipsa totală de implicare a instituţiei Poliţiei, care ar putea interveni măcar când cutumele moştenite de când trăiau sub coviltir depăşesc perimetrul proprietăţii. Tăiatul porcului în stradă, însoţit de ritualul „monitorizării” festinului pregătit pe îndelete, la foc domol, povestit în ediţia trecută, nu a fost o întâmplare, un caz singular, petrecut cu totul excepţional. Nu. La gardul Colegiului Pedagogic, pe strada Theodor Aman, în cartierul „Flămânda”, vecinii sunt pregătiţi cu doza de calmante de fiecare dată când se apropie Crăciunul. Rotocoale de fum, râul de sânge prelins pe stradă, leşul animalului pârlit, spălat şi tranşat pe trotuar, manele urlate şi tămbălău zi-lumină este tradiţia locului în cel mai potolit cartier al Câmpulungului, care, însă, eclipsează tumultuosul Vişoi când i se face ursărimii de petrecere. Pe aceeaşi sursă de documentare a precedentei relatări despre semnificaţia Zilei Muncii pentru etnia conlocuitoare, care i-a dedicat cel mai de pomină chiloman urban, găsim şi „nunta anului 2018”, al cărei ceremonial a intrat în sarcina Ofiţerului Stării Civile de la Schitu Goleşti. Reacţie incredibil de calmă a primarului Vasile Tudorel Miriţă, când însurăţeii şi rubedeniile „au făcut panaramă”, ca să ne exprimăm în spiritul evenimentului prezentat în acest articol.
Nuntaşii au negociat cu primarul să le dea măcar 100 euro, dacă 200 nu se mai dau de la stat
Microbul mediatizării momentelor unice în viaţă ale juniorilor din familiile ursăreşti, care au deprins mersul la Primărie, după acte, pentru oficializarea relaţiei blagoslovite cu niscaiva urmaşi până la căsătoria civilă, nu putea să nu-i atingă şi pe aceşti cetăţeni. Mai cu seamă că rom care să nu-şi etaleze avuţia şi isprăvile mai rar întâlneşti. Dar ce vorbim noi despre minoritari când majoritarii au aceeaşi boală, să se dea mari cu bunăstarea, cu vacanţele, cu mesele la restaurant şi, în general, cu viaţa de zi cu zi, trăită pe picior mare şi „vărsată” cu toate intimităţile pe Facebook. Aşa şi romii noştri, care au şi telefoane performante, şi timp berechet să-şi umple conturile de socializare cu realizările personale.
Una dintre acţiunile „aterizate” din biroul de căsătorii civile al Primăriei Schitu Goleşti direct în mediul virtual este unirea destinelor a doi rânjiţi, al căror comportament prostesc, generat de lipsa totală de educaţie, a fost tolerat de primarul oficiant al formalităţilor legale.
În momentul în care primarul Miriţă i-a întrebat dacă sunt pregătiţi sau nu, s-a pornit o manea dintr-un mobil având ca sonerie melodia preferată a deţinătorului aparatului rămas deschis pe durata festivităţii, teoretic, sobre de la Primărie. În realitate, n-a existat strop de sobrietate în sceneta hlizelii colective a celor două familii care îşi căsătoreau „copiii”. În fapt, el şi ea erau adulţi în bună regulă, având şi câţiva copii. Vreo trei, din câte s-a înţeles din filmare. În privinţa mezinei, mireasa era interesată s-o lămurească primarul cum să facă s-o treacă pe numele partenerului de viaţă luat cu acte. „Staţi frumos în picioare.”, i-a învăţat Ofiţerul Stării Civile pe protagoniştii căsătoriei civile consumate nu cu mult timp în urmă. El, în cămaşă albă şi papion roşu, ea purtând o ţinută inspirată din hainele tradiţionale ale etniei. Decenţi amândoi, fără nimic ţipător (exceptând atitudinea), mireasa fiind îmbrăcată în gri şi negru.
Primarul s-a asigurat de prezenţa martorilor şi că unul dintre aceştia, care, probabil, i s-a părut mai copilăros, are 18 ani împliniţi. Are 20!, s-a auzit o voce de femeie şi, din acel moment, primarul a purces evenimentul cu întrebarea binecunoscută: „Cetăţene X, de bună voie şi nesilit de nimeni, iei în căsătorie pe cetăţeana Y?” S-a auzit un „Da” răspicat din gura bărbatului, acoperită rapid cu mâna, de parcă i-ar fi scăpat o prostioară. Râsete în jur, participanţii luând în glumă acţiunea. Primarul Miriţă a făcut, la un moment dat, o observaţie rostită cu vocea blândă, părintească, ştiind că mai mult nu le putea cere, la nivelul egal cu zero de bună creştere şi respect, pe care le datorau autorităţii şi lor înşişi: „Tu nu prea eşti serioasă.”, fără a-i opri din zâmbre pe ursari. Când i-a venit rândul miresei să răspundă la aceeaşi întrebare, invitaţii au „mugit” în locul tinerei mame: Nuuuu! Şi au continuat să se prăpădească de râs, de parcă cine ştie ce grozăvii făceau bruindu-l pe primar şi bătându-şi joc de propriul eveniment. „În urma consimţimântului dumneavoastră liber exprimat, vă declar căsătoriţi.”, a rostit primarul Miriţă vorbele pe care, cu siguranţă, însurăţeii le-au priceput mai greu. Ca să păstreze nota de veselie – prea multă veselie -, Tudorel Miriţă l-a îndemnat pe tânăr să-şi sărute soţia oficială. Cascada de râsete zgomotoase, în care au izbucnit nuntaşii, au făcut-o pe mireasă să se fâstâcească mai tare şi să decline cererea primarului adresată capului familiei, în ciuda galeriei care insista să se respecte şi partea mai puţin formală a momentului.
Cum s-au potolit puţin rudele vesele nevoie mare, primarul a dat citire dispoziţiilor din Codul Familiei şi le-a şi explicat pe înţelesul lor ce prevede legea în termeni care depăşeau gradul lor de pregătire. „Nu v-a obligat nimeni să vă căsătoriţi.”, i-a lămurit acesta ce înseamnă „liber consimţit”, iar mirii au confirmat. „Chiar dacă tu eşti mai înalt şi ai pumnul mai gros nu înseamnă că eşti mai puternic decât ea.”, a interpretat edilul pentru cei doi noţiunea de egalitate între soţi. Însă l-au contrazis bărbaţii din public, care imediat au sărit să-şi arate superioritatea în faţa femeii: „E mai puternic, domnul primar!” Altă obligaţie de respectat privea creşterea şi educaţia copiilor deja prezenţi în familia proaspăt căsătorită. „Avem o educaţie la copii foarte bună.”, a confirmat bărbatul, tată a trei copii.
Primarul i-a mai informat că, în urmă cu ceva timp, tinerii căsătoriţi primeau din partea statului 200 de euro. „Acum nu se mai dă?!”, a exclamat uimită o cetăţeană foarte insistentă. „Măcar o sută!”, negocia cu primarul, de parcă primarul îi scotea de la el din buzunar. Altul, în schimb, a întrebat cum e cu „partajul”: „Ce are el are şi ea, nu?” Tudorel Miriţă i-a lămurit, în vorbe simple, că tot ce achiziţionează după data căsătoriei – „case, maşini, găini”, cu completat nuntaşii care o ţineau într-un râs continuu – devin bun comun. Când a durat „sesiunea” de semnături în registrele de stare civilă,şi mirele, şi martorii, erau preocupaţi de cum devine soţia co-proprietară a bunurilor acestuia. „Tot ce avem împărţim acum?”, s-a asigurat mirele că a auzit bine. Alte întrebări ale tinerilor: cum scot unul dintre copii din ţară, care s-a întâmplat să se nască atunci când tatăl era plecat şi purta numele mamei. N-a durat căsătoria cât a durat daravela cu lămurirea chestiunilor juridice care le-au şters etnicilor ursari râsul de pe feţe: împărţirea averii şi plecarea peste graniţe, ca să aibă ce împărţi. Festivitatea s-a încheiat cu prezentarea certificatului de căsătorie, îndreptat către telefonul mobil, care imortaliza fericitul moment, „ca să vadă toată lumea pe „laiv” că suntem căsătoriţi în mod legal şi că împărţim în mod egal inclusiv case, maşini, găini. Avem un cocoş şi o găină.” Şi, probabil, câteva sute de mii de euro.