Dacă tot se sunase adunarea la Primărie a consilierilor locali, la A.G.A. la Edilul, Liviu Ţâroiu a folosit prilejul pentru a rezolva o daravelă, înainte de a se umple de istorie şi legendă în Grecia, unde va petrece vacanţa muncitorească a bugetărimii cu regim de ocnă. Bieţii de ei, între Paşte şi 1 Mai, au avut 15 zile lucrătoare, întrerupte de două weekend-uri nelucrătoare, sclavie curată! Aşa că noua rundă de libere de la stat e binevenită pentru cei mai asupriţi bugetari, cei de la Primăria Câmpulung, rămaşi de miercuri, până miercuri, fără şef. Marţi, la ora patru a după amiezii, staff-ul Edilului, prezent într-un număr intimidant, a fost lăsat să aştepte pe holul etajului Primăriei, preţ de 15 minute, cât timp aleşii convocaţi pentru una au fost puşi de primar să voteze alta. Şi alta. Adică plata a 9.700 de lei către arbitrii angrenaţi în fulminantul Campionat Naţional de Box pentru juniori, pe care Câmpulungul a sărit să-l organizeze, deşi n-avea bani suficienţi. Ştiindu-se cu burta lipită de şira spinării, directorul Clubului Sportiv „Muscel” ar fi putut să informeze Ministerul Sportului că n-are cu ce onora serviciile de arbitraj şi, prin urmare, ori alocă suma, ori se orientează către organizatori pe care îi ţine punga. Când colo, Ministerul şi Clubul, conform anunţului făcut de primar (cu alte vorbe), la începutul şedinţei de îndată, au întins mâna spre Primăria condusă de un prieten al boxului muscelean.
Răspunsul a fost „da”, înainte ca Liviu Ţâroiu să afle, cităm, că „ei sunt într-o problemă de blocaj financiar şi nu pot finanţa aceste treburi”. El credea, bănuim noi, că le pune sala de sport la dispoziţie şi scapă, cum se întâmplă la majoritatea evenimentelor organizate de alţii, pe seama cărora autorităţile profită pentru a-şi face imagine, apărând pe afiş la „cu sprijinul Primăriei Câmpulung”, doar pentru simplul fapt că acţiunea se petrece în municipiu. Nu, instituţiile sportive cu buzunarele goale voiau ca partenerul să se comporte ca un adevărat co-organizator, preluând cheltuiala cu arbitrii.
În fine, povestea colectării banilor necesari baremului pentru arbitraj şi transportului arbitrilor o cunoaşteţi dintr-o ediţie anterioară a ziarului nostru: cotizanţii tradiţionali ai Primăriei din rândul afaceriştilor locali au fost poftiţi la Primărie, iar cei cărora nu le-a permis programul să se întâlnească cu primarul în căutare de sponsori s-au trezit cu Poliţia Locală la uşă. Aflaţi într-un prelungit gol de lucru, comunitarii s-au făcut utili, prin comanda protectorului boxului, împărţind prin târg contractele de sponsorizare. De silă, de milă, s-au strâns nişte bani de la şase-şapte firme, care, până la a ajunge în buzunarul destinatarilor, trebuiau să facă un raid prin bugetul local, intrând la venituri şi plonjând apoi la cheltuieli.
Iar pentru asta era nevoie de votul consilierilor, care oricum veneau la Primărie pentru A.G.A. la Edilul. O şedinţă de bilanţ, foarte importantă, întrucât se încheia un mandat de patru ani al managerilor şi se valida altul, cu o rocadă între directorul general şi preşedintele Consiliului de Administraţie. Presa era acceptată la şedinţa de îndată, nu şi la momentul istoric, am putea spune, pentru orăşelul nostru prăpădit, lipsit de evenimente notabile. Altfel au considerat domnii cu mentalităţi formate la şcoala de partid, înfipţi de sistem în funcţii nemeritate, starostii instituţiilor publice, devenite fief personal.
Ca să se asigure că niciun „nemernic” din presă nu răzbate la etajul unde „ardea”, comunitarul cu atribuţii de pază în ziua cu pricina a primit instrucţiuni precise privind accesul jurnaliştilor. Zelos, omul nostru a oprit înaintarea unei colege din presă către sala de Consiliu, invitată, asemenea tuturor instituţiilor mass-media, la prima şedinţă din cele două. Contrariată de măsurile de extra-siguranţă aplicate de lucrătorul însărcinat cu paza Primăriei şi, în special, cu asigurarea barajului pentru nepoftiţi, ziarista, oprită la intrare de comunitar, a sunat la Secretariatul primarului ca să-i fie permis accesul în instituţie, pentru a asista la dezbaterea publică.
Nici aleşii – unii dintre ei – n-au fost lămuriţi de ce era nevoie de o şedinţă de îndată marţi, dacă aveau şedinţa lunară joi. Iar ziua de joi prindea campionatul de box, întins între 24-28 aprilie 2018, în miezul derulării lui. Vorba principalului opozant al lui Ţâroiu, de ce atâta zor să aprobe banii pentru arbitraj în prima zi a competiţiei, că doar nu se ducea să le înmâneze plicul pe sub ring, în timpul jocului?! Concursul se încheia sâmbătă şi tot sâmbătă li se putea face plata. Doar nu se punea problema să nu aibă încredere în cuvântul primarului şi al Consiliului Local, că rămân neonoraţi. Însă primarul a rămas de neclintit în hotărârea de a le demonstra arbitrilor că le va fi asigurat baremul cerut. L-a susţinut profesorul său din liceu, Constantin Staicu, ale cărui aduceri aminte – existând o pauză în organizarea unor campionate la Câmpulung – au evocat o situaţie neplăcută, ivită la o ediţie la care n-au fost asiguraţi banii de arbitraj. Atunci, beneficiarii lor au ameninţat că dau drumul primei gale, după care se retrag şi se încheie subit campionatul. Cel mai probabil, acea mentalitate funcţionează şi astăzi şi, de aici, presiunea care a generat necesitatea votului.
Secretarul a plusat la capitolul „motive” cu birocraţia căreia i-a făcut faţă în deceniile de carieră: transmiterea hotărârii date „ de îndată” la Consiliul Judeţean, Prefectură şi Finanţe, a doua zi, etapă urmată de controlul legalităţii, înregistrarea la Ministerul Finanţelor şi abia apoi efectuarea operaţiunilor de plăţi. Altfel spus, dacă aprobarea se producea joi, plăţile se puteau face după 2-3 mai. Trecem peste explicaţiile plictisitoare ale funcţionarilor care au grăbit procedura, pentru a ajunge la justificarea savuroasă a primarului, care şi-a apărat „poştaşii” de la Locală. Pus în situaţia de a lămuri comunitatea de ce poliţiştii se ocupă cu treburi de curieri, în loc să-i „ardă” pe cei care parchează ca boii, cel mai apărat câmpulungean le-a luat, la rândul lui, apărarea. Liviu Ţâroiu i-a rugat şi le-a dat dispoziţie în acelaşi timp – cum o fi asta, căci noi, ordin rostit ca o rugăminte, n-am mai pomenit! – să înmâneze contractele de sponsorizare, în deplasarea lor în teritoriu. „Face deplasare în teritoriu şi lasă la agentul economic respectiv un plic.”, a motivat acesta sarcina suplimentară pe care comunitarul o avea de îndeplinit în timp ce, probabil, mâna vaca, prinsă circulând neregulamentar, către Şantierul Primăriei. Un fel de arest temporar al dobitoacelor învăţate cu noxele şi asfaltul, până la depistarea dobitocului bun de plată.