Rămăsesem datori cu o informaţie de interes, zicem noi, dacă vă pasă că „grosul” banilor lăsaţi la casieria Primăriei intră în portofelele lefegiilor instituţiei „plouate” cu reproşurile câmpulungenilor, care, inspiraţi de Labiş – „mănânc şi plâng” -, votează şi plâng, mai cu seamă în aceste zile cu plescăit de zloată, lăsată de autorităţi în seama Domnului. Cel mai zdravăn motiv de urlat în hohote îl constituie salariile bugetărimii din Primărie, care, pe când se pregătea de vot bugetul lui 2018, înghiţeau 61% din veniturile proprii ale instituţiei. Un procent colosal şi o premieră periculoasă, de neimaginat în sectorul privat, sinonimă cu falimentul. După corecţiile impuse de Finanţele argeşene, în paralel cu umflarea fondurilor de salarii pe la subordonaţi, prin erata Economicului, care a rectificat varianta nr.1 a bugetului, procentul chenzinelor funcţionărimii Primăriei este un pic mai mare. Varianta nr.2 a bugetului, despre care n-am apucat să povestim cu atenţia cuvenită, din pricina direcţionării atenţiei generale către criza hibernală cu repetiţie şi factura la gaz pe martie, care elimină mielul din meniul de Paşti, aduce modificări ale totalurilor încasărilor Primăriei şi remuneraţiilor pe 2018.
Mai exact, încasările scad şi salariile cresc, căci numai într-o societate bolnavă la cap ca a noastră este posibil un astfel de scenariu sinucigaş, care transformă într-o inepţie orice viitoare discuţie despre dezvoltarea Câmpulungului. Înainte să se socotească mai bine economistele lui Liviu Ţâroiu, trase de urechi de Fisc, că nu şi-au făcut temele cum trebuie, veniturile proprii ale Primăriei, propuse a fi colectate în acest an experimental, cu retribuţii dolofane de la început până la sfârşit, erau mai mari cu 313.000 lei. 27.784.000 lei era ţinta „zapcieriei” municipale, înainte ca forul financiar superior să se sesizeze că ai noştri au dat chix cu taxa la gunoi, adică 3.477 de cetăţeni n-au plătit. Fie sunt restanţieri, fie sunt nedeclaraţi. Prin urmare, din totalul visat a intra în vistieria publică a trebuit să fie dată jos neîncasarea anului trecut, veniturile proprii scăzând la 27.471.000 lei. În banii vechi, pretenţiile recuperatoarelor lui Ţâroiu au intrat la apă cu 3,13 miliarde, o sumă deloc de lepădat, dacă ne gândim la planurile hrăpăreţe ale Primăriei, care se uită să scoată bani închiriind şi ultimul coteţ de pe domeniul public.
În schimb, s-au umflat lefurile, după ce au fost trecute prin filtrul verificărilor fondurile de salarii ale instituţiilor subordonate Primăriei şi Consiliului Local, toate rectificate pe plus. Cu un plus total de 362.000 lei, care urcă cheltuiala de personal de la 16.959.800 lei la 17.321.800 lei. Corectăm şi noi procentul final al ponderii lefurilor în totalul veniturilor proprii ale instituţiei care nu conteneşte să ne uimească, procent care saltă de la 61% la 63%. O diferenţă care nici nu se bagă de seamă, generată, însă, de miliarde de lei vechi, manevrate cu o măiestrie de scamator. Şi-apoi ne cramponăm de 3 miliarde pierdute la venituri, dar câştigate la salarii, când economiile Câmpulungului sunt de o sută de ori mai mari?!
Oamenii aceştia, care frământă banul public ca pe cozonac, ar merita să facem pe nebunii şi să ne declarăm cu toţii „suverani – fiinţe vii”, căci tot sunt pe val în Românica tuturor scăpaţilor de la balamuc confraţii care nu mai plătesc impozite, nerecunoscând autoritatea statului. Să vedem atunci sudori curgând în valuri pe corpul contabilicesc, care, în prezent, freamătă euforic că are ce calcula, ce răscalcula, ce modifica, ce majora. Dar ne consolăm că, în doi ani maximum, excedentului îi vom cânta „veşnica pomenire”, iar cine-o ieşi la alegeri, Ţâroiu sau altul, va fi nevoit să umble la salarii, căci altfel, fără lucrări, fără licitaţii, fără constructori care pupă mâna statului, profesia de primar nu rentează.
Opoziţia, care a ieşit din terapia anti-depresie impusă de scorul din 2016, a speculat bâlbâielile economice marca „Sorbonica”, pe unde s-au licenţiat creierele alese de Liviu Ţâroiu. La o cafea, un fost director de la ARO, copleşit de nostalgii din vremea când uzina funcţiona, le povestea că nu s-a întâmplat ca fondul de salarii să depăşească 25% din bugetul societăţii. Iar atunci când s-a întâmplat să ajungă la 25%, îi năpădea nişte emoţii reci că venea Curtea de Conturi şi-i lua la întrebări cum au ajuns la procentul dăunător mersului înainte al fabricii. Puţin, prost, aşa cum lucra, cum producea şi ce producea, dar vindea ceva. Or 25% la ARO nu se prea compară cu 63% la Primărie, unde de Curtea de Conturi nu mai pot slujbaşii lui Ţâroiu!
Mai ales după ce au învins Curtea de Conturi, care s-a legat de stimulentul acordat consilierului juridic Mihaela Filipescu, pentru contribuţia la activitatea de recuperare a creanţelor Primăriei, ca executor fiscal la Venituri. Auditorii de la Camera de Conturi Argeş au considerat că drepturile salariale au constituit plăţi nelegale de aproape 5.000 de lei, cauzate, cităm, de „funcţionarea defectuoasă a formelor de control intern, precum şi de interpretarea eronată a legislaţiei”. Tot lipsită de bază legală a fost catalogată de cei care au controlat catastifele de cheltuieli pe 2016 ale Primăriei şi consumarea a 40.000 de lei pentru cadourile de sărbători, primite de 1.850 de preşcolari şi şcolari. Erau în joc 3.700 de voturi de la părinţii picilor cadorisiţi de Moş Liviu, care nu ne-ar mira să intre şi în pielea unui Urechilă pascal pe măsură ce ne apropiem de 2020.
De ce facem această afirmaţie? După ce a fost descoperit cu aceste nereguli în acte – aşa le-au considerat auditorii de la Piteşti -, Liviu Ţâroiu şi-a pus oamenii să conteste decizia de recuperare a celor două prejudicii. Dar până să-i vină răspunsul de la Curtea de Conturi Bucureşti, unde a fost înaintată contestaţia, primarul n-a avut nicio ezitare în a împărţi daruri copiilor la Crăciunul din 2017. De altfel, el a jucat tot timpul la sentiment, impresionând electoratul cu o întrebare care a înlăcrimat ochii gospodinelor dresate cu sensibilităţi de telenovelă: e ilegal să dai pachete de Crăciun? E legal, dar să ai prevedere, capitol bugetar, şi n-aţi avut!, a sărit opoziţia pe el. Prevederea a existat, s-a apărat primarul, dar „s-a făcut o eroare”. Din nou, o eroare, ca multe altele, care justifică afirmaţia de mai înainte a inspectorilor de la Piteşti: controlul intern funcţionează execrabil. Eroarea angajaţilor care habar nu au în ce capitole aruncă banii – cum au fost cele 8,55 de miliarde de lei vechi, salariile angajaţilor de la Serviciul Social, care erau oriunde, numai în fondul de salarii nu! – a salvat contestaţia privitoare la pachete. La fel, a trecut şi cea cu stimulentul juristei, acceptat de Curtea de Conturi Bucureşti. Aşa stând lucrurile, cum să mai fie Curtea de Conturi o sperietoare pentru cei mai fericiţi bugetari din judeţ?!