Un singur primar din Muscel, unul dintre cei noi, aflaţi la primul mandat, a avut curaj să vorbească public despre incorectitudinea, imoralitatea chiar, acordării ajutoarelor sociale pe viaţă. Pomana statului ne-a transformat într-o „societate bolnavă, de puturoşi”. Sunt cuvintele unui edil de comună posesoare de cătun de ţigani votanţi, care a arătat suficient „sânge în instalaţie” în faţa prefectului, încât să-i ceară intervenţii la nivelul pe care îl reprezintă în teritoriu pentru limitarea perioadei în care nevoiaşul este sprijinit. Dorel Tănăsescu, să-i „deconspirăm” identitatea primarului, în faţa căruia merită să-ţi scoţi pălăria, că nu joacă precum cântă comunitatea rudărească, pentru voturi, a punctat corect cauza tuturor relelor. Milogul, un plăvan care rupe uşa la Şomaj, la Fisc sau la redacţia ziarului, unde vine să-şi declare talonul pierdut – fiindcă e prea mare grija să ţină minte unde l-a pus după ce a umblat ultima dată cu el -, nu va munci cât va avea aer în plămâni. El ştie că are un venit garantat doar pentru simplul fapt că există şi că hârţogarii aceluiaşi stat care încurajează trândăvia stabilesc că este sărac lipit pământului. Ce contează că îţi lasă ţigara aprinsă pe treptele de la intrare – de ţigări are bani – în timp ce ultimul rotocol de fum ţi-l slobozeşte în birou în loc de „bună ziua”?! Ce contează că „prăpăditul” scârţâie nişte roţi sfidătoare în urechile „prostului” nevoit, prin natura serviciului, să-l servească?! Fie cu o adeverinţă care atestă că nu i s-a schimbat statutul de pomanagiu alergic la muncă, fie cu bonul fiscal al anunţului la mica publicitate, unde, lecturându-le, vă puteţi convinge că, pe lângă faptul că sunt leneşi, sunt fără leac de căscaţi. Iresponsabili, inconştienţi şi obraznici dacă nu te mişti ca Speedy Gonzalez, fiindcă omul se grăbeşte! Şi ca să-ţi arate cât este de grăbit, impertinentul lasă motorul pornit, că pierde rândul la „domnul Petrescu”. E inutil a vă descrie dialogurile cu ei, obrăznicia lor, că n-ai intuit că vin “împărăţiile lor” de la Forţele de Muncă şi n-ai hârtiile pregătite! Cum îşi beştelesc copiii că, vezi Doamne, s-au jucat cu taloanele lor, ce crize de isterie fac când aud că anunţul se plăteşte, cum negociază să le dai documentul gratis, că nu au bani de maşină înapoi către casă! Apoi, la cât de graşi sunt, cât să-i dai de-a dura până la domiciliu, nu strică puţină mişcare. Badea Cârţan a mers pe jos până la Roma şi n-a mai murit.
Stai şi îi asculţi petentului lamentările mincinoase, cum ascultăm de ani buni încoace, şi, dacă vede că nu ţin boceala falsă, smulsul părului şi faţa de câine plouat, exersată la mare artă de când îşi plimbă fizicul odihnit prin instituţii, „actorul” de doi bani scoate şomoiogul de euro, strâns cu zgârciul, în care are rătăcite şi câteva bancnote neaoşe. Ăştia sunt oamenii pe care statul ne obligă să-i ţinem în cârcă, fiindcă ei, pur şi simplu, nu pot să muncească. În niciun caz, pe banii pe care muncim noi, majoritarii. N-o spunem noi. I-a spus-o prefectului Pascu, autointitulat reprezentant al romilor în Consiliul Local Lereşti. Poftiţi declaraţie, care pe noi, auzind-o live, ne-a umplut de revoltă, la ce pretexte găsesc romii ăştia deştepţi, pentru care n-are nicio legătură meseria cu brăţara de aur. I-a povestit Pascu prefectului că au venit nişte nemţi din Hamburg în zona noastră mustind de minoritari, care şi-au descoperit că au în sânge, de la strămoşi, nomadismul şi, datorită acestei trăsături, au început să dea vârtos culoare (chiar stridenţă) străzilor sobre ale Germaniei. Când nemţii şi-au exprimat această curiozitate, de ce romii emigrează masiv în Occident, în ţara lor, mai precis, căci asta în interesa, Pascu le-ar fi răspuns – aşa susţine el, noi n-am fost de faţă ca să confirmăm că aşa s-a şi întâmplat – cu o întrebare, pe care o redăm întocmai: „Dumneavoastră aţi munci pe 200 de euro, opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână?” Ştiţi care a fost reacţia lor? Ziceai că am aruncat cu apă fiartă pe ei!” Şi aşa ne-am edificat cu toţii, şi noi, şi nemţii, de ce bieţii romi au umplut Europa. Că nu pot trăi, ca proştii de salariaţi români, care trag şi pe mai puţin de 200 de euro, ca proştii de pensionari români, la care poştaşul vine cu mai puţin de 200 de euro! De aia sufocă ALOFM-ul pentru taloane de ajutor social, deşi îţi întind bancnote, de nu-ţi ajung încasările zilei ca să le dai restul. Fiindcă salariul de Românica este jignire curată!
Din bun simţ, nimeni nu i-a dat peste nas oratorului a cărui intervenţie patetică, la fel de sinceră precum jelaniile ipocrite ale veşnicilor asistaţi social, loveşte într-o populaţie a cărei existenţă chiar este cuantificată în 200 de euro lunar. Dar s-a găsit un primar care a arătat că nu este dispus să stea preş în faţa lor. Cu 42 de ani de Primărie, fostul secretar de la Bughea de Jos a spus-o franc: ajutoare sociale pe 12 luni, 24 de luni sau cât consideră guvernanţii, dar nu de când se naşte beneficiarul, până moare, căci altfel nici în lanţuri nu se lasă dus la muncă. Şi, având timp berechet, fură, bea şi dă în cap. Dorel Tănăsescu ne-a mai şters din amărăciunea produsă de colegii lui de la Stoeneşti şi Valea Mare care, auziţi viclenie de primar interesat să-şi asigure încă un mandat, cer ca bieţii romi să fie branşaţi gratuit la curent! Şi românul de ce-ar fi mai prost să plătească? El o duce cumva regeşte din cei 200 de euro?