Mulţi iubitori ai sporturilor de iarnă din Muscel şi nu numai, care nu-şi permit un sejur pe Valea Prahovei, în Poiana Braşov sau în alte destinaţii turistice de top, au avut, la sfârşitul săptămânii trecute, o ţintă clară: Cabana Voina! Chiar dacă în zonă nu există pârtii amenajate de schi şi săniuş, oamenii, cu mic, cu mare, s-au bucurat de zăpada căzută din belşug, statul de omăt măsurând în unele locuri chiar şi 50 de centimetri.
Sâmbătă, dar mai ales duminică, zeci de persoane, de la copii de câţiva ani şi până la cele trecute de prima tinereţe, şi-au luat schiurile, săniuţele, celofanele sau alte obiecte de alunecat pe zăpadă şi s-au aventurat dincolo de Voina, în căutarea unor locuri adecvate, la scară mai mică, evident, pentru practicarea sporturilor de iarnă, în condiţiile în care pârtia de schi de la Chilii este închisă din lipsă de materie primă. Furaţi de magia zăpezii, cei pentru care schiatul este un sport prea greu au ales sania şi, de ce nu, celofanul sau capacul de wc, improvizând derdeluşuri la poalele munţilor, printre brazii îmbrăcaţi în mantia strălucitoare a iernii. În aceste cazuri, de cele mai multe ori, cursele s-au încheiat prost, direct în zăpada pufoasă. „E supeeeeer! M-a adus mami şi tati, dar eu nu pot să mă dau cu schiurile. N-am învăţat încă, aşa că mă dau doar cu săniuţa. Dar nu prea merge, că e zăpada cam mare. M-au tras mai mult mami şi tati. Dar, oricum, e frumos şi vreau să mai vin!”, ne-a spus Raluca, o puştoaică vorbăreaţă din Câmpulung, care se chinuia să tragă după ea o săniuţă. Până şi părinţii au dat în mintea copiilor, distrându-se de minune alături de ei, în amintirea vremurilor frumoase ale copilăriei, care, din păcate, nu se mai întorc. Cei care au ales schiurile au ajuns până la Cabana Cuca, de unde au pornit-o la vale, „slow”, pe drumul spre Cabana Voina. N-au lipsit din peisajul hibernal nici snowmobilele sau ATV-urile. Au fost şi persoane total paralele cu sporturile de iarnă, dar care au profitat, însă, de cele două zile libere şi au ieşit cu prietenii ori în familie, la un grătar, în albul zăpezii, sub cetinile ninse ale brazilor. Alex BARBU