Sub pretextul că hotărârea dată acum zece ani ar fi „expirată”, Executivul lui Ţâroiu a „clocit” varianta actualizată a normei locale, care, în esenţă, constă într-un „copy-paste” al Legii liberului acces la informaţiile de interes public. Practic, funcţionarii Primăriei, experţi în copiat, n-au făcut altceva decât să ia normele de aplicare ale Legii 544/2001, să le denumească „regulament” şi să ceară votul Consiliului pentru plagiatul legiferat în scopul aplicării pumnului în gură colegilor cu mâncărimi pe limbă. „Regulamentul”, pentru apărarea căruia ce-au mai sărit bibicii din Primărie că este musai ca instituţia să-l aibă, ca să ştie ce informaţii eliberează (şi cui, bineînţeles), a apărut, deloc întâmplător, la foarte scurt timp după ce în săptămânalul piteştean Jurnal de Argeş s-a publicat factura care a stat la baza achiziţiei Duster-ului viceprimarului Mărgărin Blidaru. Scurtcircuitaţi de alunecarea direct din dosar în paginile unui ziar a documentului „compromiţător” pentru PSD-istul incompatibil pe ici, pe colo, prin locurile esenţiale, oamenii lui Liviu Ţâroiu s-au trezit că sunt căzute în desuetudine precedentele instrucţiuni datând din primul mandat al lui Călin Andrei, prin urmare, se cade a fi înnoite. Actualizarea documentului care, repetăm, i-a făcut pe autori să transpire doar cât au copiat textul de pe internet – de aia li se cuvin salarii de manageri din privat – a generat reacţia opoziţiei, nu de împotrivire, ci de uluire că Ţâroiu şi ai lui au pretenţia ca nişte aleşi „comunali” să aprobe o lege (!) valabilă pe întreg teritoriul României.
Nu tu conferinţe de presă, nu tu purtător de cuvânt, nu tu seriozitate în transmiterea răspunsurilor la adresele cetăţenilor!
Proiectul de hotărâre pe care consilierii municipali l-au primit, pentru analiză, în vederea votării lui la şedinţa ordinară din 31 august 2017, prevedea că: „Se aprobă Regulamentul de aplicare a Legii nr.544 / 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public (…)”, ocazie cu care s-a stabilit ce a stabilit, de fapt, legiuitorul la nivel naţional. Tot ce au făcut ai noştri a fost să repete ca papagalii, în scris, legea valabilă pentru Primărie şi toate instituţiile de stat şi fără regulamentul de care au făcut atâta caz. Aşadar, s-au reluat în conţinutul normei date la nivel de Câmpulung informaţiile de interes public care se comunică din oficiu, lista cuprinzând categoriile de documente de interes public, produse şi/sau gestionate de Primăria Câmpulung, altele decât cele puse la dispoziţie din oficiu, şi lista documentelor exceptate de la liberul acces al cetăţenilor.
Înainte de a prezenta cum au primit aleşii cererea Executivului de a vota prevederi legale în vigoare şi fără votul lor, facem precizarea că majoritatea primarilor, inclusiv actualul, au călcat în picioare permanent Legea 544/2001 în relaţia cu mass-media. În primul rând, şefii Primăriei sunt obligaţi să ţină conferinţe de presă o dată pe lună. Însă „544”, o lege slabă, care nu impresionează nicio autoritate, le oferă posibilitatea să se eschiveze de la îndatorirea de a avea un contact cu cetăţenii, prin intermediul presei, incluzând menţiunea „de regulă, o dată pe lună”. Prin urmare, primarii de la Câmpulung le-au ţinut, de regulă, o dată pe an, căci prea multă comunicare strică.
Redacţia Evenimentului Muscelean a folosit, ca instrument de obţinere a unor informaţii publice din Primărie, adresele depuse la Registratura instituţiei, în temeiul Legii 544, din nou storcită sub bocanc de conducătorul suprem, care fie a dispus ca solicitarea să nu beneficieze de niciun răspuns, fie să fie comunicat cu întârziere, peste termenul prevăzut, de obicei, după repetarea cererii. Pentru ca, într-un final, informaţia livrată într-o manieră superficială, chiar mediocră, să te facă să înţelegi cât de mult şi-au dat interesul să-ţi răspundă.
Nu mai vorbim despre faptul că instituţia, obligată să aibă purtător de cuvânt, a funcţionat, mandate bune, fără un om de legătură cu „exteriorul”. La şedinţa de săptămâna trecută, a fost împinsă în faţa Consiliului şi a comunităţii, ca mijlocitor al relaţiei dintre cetăţean şi Primărie, Iuliana Ungureanu, care a îndeplinit aceste atribuţii pe vremea lui George Bălan. Dar cum George Bălan avea săptămânal întâlniri cu jurnaliştii – vorbim despre ce ne doare pe noi -, n-am simţit rostul purtătorului de cuvânt. Deşi Călin Andrei a anulat astfel de prerogative, Liviu Ţâroiu insistă că şi purtătorul de cuvânt, şi persoana desemnată în acest post există de multă vreme la Primărie. Unii dintre aleşi, inclusiv din coaliţia PSD-ALDE, au susţinut că ei au auzit în premieră, la şedinţa de joia trecută, cine este persoana care asigură comunicarea între autorităţi şi cetăţeni, consilieri locali, jurnalişti.
Recapitulând, fără conferinţe de presă, fără purtător de cuvânt, fără seriozitate în tratarea adreselor primite la Primărie, uite cine s-a găsit să smiorcăie despre necesitatea conformării cu prezentul a regulamentului referitor la transmiterea informaţiilor publice!
Piesa „O factură „pierdută” a inspirat un regulament „apă de ploaie”
Când a fost întrebat, la şedinţa de Consiliu din 31 august 2017, care a fost motivaţia hotărârii care preia, sub formă de regulament, legea, primarul Liviu Ţâroiu a cam bâjbâit răspunsul. Că-i câr, că-i mâr… că au apărut reglementări noi şi a ţinut să le aducă la cunoştinţa aleşilor, dar n-a ştiut care sunt acestea, limitându-se la „sunt acolo”. Adică în regulament, a cărui concepere a fost explicată de consilierul PNL Lucian Ionescu astfel: „Am luat normele de aplicare ale unei legi, le-am pus într-un regulament şi-l votăm în Consiliul Local.” „Este lege, nu trebuie s-o aprobăm noi.”, l-a completat colegul de partid Cristi Creţu.
Nu i-au fost de mare ajutor nici subalternii, care n-au spus-o răspicat de ce este musai să se voteze regulamentul, căruia, ca s-o cităm pe şefa Personalului, Ramona Simion, trebuie să i se conformeze toţi funcţionarii. Şi nu numai angajaţii Primăriei, ci şi cei ai instituţiilor subordonate şi ai tuturor instituţiilor publice finanţate din bani publici, societăţile Consiliului Local – Edilul şi Pieţele, care nu pot furniza nicio informaţie fără a avea acceptul lui Liviu Ţâroiu -, Clubul Sportiv „Muscelul”, care, de asemenea, beneficiază de finanţare de la buget, ONG-uri abonate la banul public ş.a.m.d. Prin urmare, n-am aflat nici de la şefa Personalului de ce se dă regulamentul, ci că „hotărârea se dă pentru lege, nu contra legii.” De vreme ce legea era copiată în hotărârea locală, nici n-avea cum s-o contrazică. Şi nici secretarul Nicolae Ghinea n-a fost mai explicit, susţinând că: „În lege este foarte clar că toate autorităţile publice locale îşi adoptă regulamente proprii.”
„N-am nimic împotriva regulamentului – a stăruit Ionescu -, dar este o chestie de ordine interioară. Pentru ce-l trecem prin Consiliul Local? Înainte de şedinţă v-am zis un lucru. Eu, prin lege, la 18 ani devin major. Dăm o hotărâre de Consiliu c-am devenit major la 18 ani? N-am ce să votez (n.r. când unul dintre PSD-işti i-a sugerat să nu voteze). Ce să votez, o lege care există?”
Remarcând că primarul, la ordinul căruia subordonaţii au adus pe masa Consiliului „liberul acces” la informaţiile unei Primării învăţate cu un stil de conducere dictatorial – dar nu ca să-şi facă personalul munca impecabil, ci să nu „ciripească” altora decât superiorului – din vremea primarului PNL, liberalii l-au provocat pe social-democrat. Adică ce încearcă el, forţând un vot pe marginea unei legi, pe care ei înşişi o nesocotesc în relaţia cu contribuabilii, reprezintă o tentativă de îngrădire a transparenţei în administraţia publică din Câmpulung. „Nu este nicio îngrădire a transparenţei!”, a sărit în apărarea sa Liviu Ţâroiu. „Nu îngrădim nici presă – a continuat şeful Executivului -, nu îngrădim nici… iar pe dumneavoastră, în calitate de consilieri, nici atât! Pe nimeni nu îngrădim. Numai că vrem să le controlăm. Ne-au apărut facturi în presă, facturi luate din dosar! Fără cunoştinţa noastră!” Iată, deci, motivul „cerşit” de grupul PNL: scurgerile de informaţii din Primărie! Nu că s-a înnoit legea de care, oricum, i-a durut în cot până acum.
Pe considerentul că plata sumei înscrise pe factură este onorată din bugetul public, liberalii s-au întrebat dacă nu cumva factura este tot „informaţie publică”. „Este confidenţială.”, i-a scăpat tăcutului Manuel Zenovie. „Mă, lasă-mă în pace! Când o plăteşti tu la firmă, nu când o plăteşte Primăria!”, l-a repezit Bogdan David. Ghinea, însă, de partea taberei ale cărei facturi s-au rătăcit pe la presă, zice că, şi când o plăteşte Primăria, informaţia are caracter confidenţial. „Recunoaşteţi că au apărut nişte facturi şi am făcut un regulament ca să-i ameninţăm pe oameni să nu mai dea nimic. Spuneţi corect!”, a fost o nouă provocare la adresa primarului, care, presat şi cu alte acuzaţii, cum că lui David i s-a refuzat eliberarea unor documente, pe motiv că numai un singur om din Primărie era abilitat să i le dea, dar era plecat la cursuri, lui Ţâroiu „i-a scăpat porumbelul” cu factura. Nu că n-avea Primăria desemnată o persoană care să răspundă conform Legii 544 şi trebuia să se pronunţe Consiliul în această privinţă, uşor de rezolvat printr-o decizie internă. Şi aşa n-a fost întrebat nici Consiliul dacă este de acord ca Iuliana Ungureanu să revină în postura de purtător de cuvânt, după cum nici Iuliana Ungureanu n-a fost întrebată dacă primeşte însărcinarea, care nu este una prea plăcută, la ce treburi a căror ascundere se încearcă, inclusiv prin sperietoarea cu noul regulament. Regulament cu valoarea „apei de ploaie”, căci primarul n-are ce le face „turnătorilor”. Afară nu-i poate da, de aceea, geme Primăria de „trântori” protejaţi de o mie de legi, eventual, să-i ameninţe cu tăierea salariilor şi, atunci, să vezi ce tăcere mormântală se lasă peste „ceata lui Piţigoi”.
Căci am pomenit de salarii. Ni s-a luat o piatră de pe inimă auzind că şefimea Primăriei n-a fost deranjată de publicarea lefurilor grase în ziar. Dimpotrivă. La unison, primarul Liviu Ţâroiu, directoarea economică Violeta Iarca şi şefa Personalului, Ramona Simion, ne-au mângâiat auzul cu caracterul public al statului de funcţii şi al salariilor funcţionarilor, care sunt obligaţi, de altfel, să depună declaraţii de avere. Astfel, nefiind cazul să avem mustrări de conştiinţă că am pricinuit supărări care au alterat ritmul de lucru al beneficiarilor de chenzine de sărbătoare, anunţăm că vom continua publicarea lor, comparând cu cât au luat până să le sară retribuţiile ca pe arcuri.