Cum plănuieşte noua administraţie de la Cetăţeni să scape de teritoriile care, înainte de împărţirea teritorială din 1968, au aparţinut comunei Bădeni
Zâzania iscată între Biserică, două Primării şi un sat de rudari este musai să fie luată ca temă de parlamentarii argeşeni. Liniştea s-ar putea restabili, este adevărat, nu în totalitate, dacă s-ar da o lege, care să clarifice graniţa între comunele Stoeneşti şi Cetăţeni. Asta pentru că hotarul precizat în 1968, la împărţirea administrativ-teritorială, care a mutat satul Valea Cetăţuii, desprins din comuna desfiinţată Bădeni, pe teritoriul localităţii Cetăţeni, nu a fost însuşit în evidenţele Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Aşa se face că aşezarea de etnici romi şi domeniile mănăstireşti din vale, pe care s-au construit, una în „cârca” alteia, reşedinţele rudăreşti, figurează în actele de cadastru judeţene ca fiind ale Stoeneştiului. Încurcătura, perpetuată şi întreţinută vreme de aproape o jumătate de secol, nu s-a simţit decât în momentul în care Mănăstirea „Cetăţuia Negru Vodă” a iniţiat procedura de recunoaştere a drepturilor sale asupra imobilelor. Intabularea proprietăţii mănăstirii cu sediul în Cetăţeni a fost dispusă de O.C.P.I., în ale cărui documente lucrurile stau diferit de cum a hotărât legea din ’68, pe U.A.T. Stoeneşti. Iar de acest fapt profită în prezent Primăria Cetăţeni, care intenţionează o revenire la situaţia anterioară împărţirii teritoriale. Adică Stoeneşti să-şi ia satul înapoi, iar Cetăţeni să rămână cu o parte a comunităţii de etnici, cea amplasată după bisericuţa de sub munte, în sensul de mers spre Târgovişte, aşa cum a fost înainte de 1968.
Primarul de la Stoeneşti, care riscă o îmbogăţire funciară şi etnică nedorită, este sceptic că este realizabilă vreuna dintre intenţiile vecinilor: nici a Mănăstirii „Cetăţuia Negru Vodă”, de a demola cătunul extins abuziv, nici a Primăriei Cetăţeni, de a „rupe” satul de ţigani în două. Dar, de se va ajunge la acest ultim scenariu, nu-l va respinge, deşi nu i se pare firesc. Prima în tabloul zonei a fost „Cetăţuia”, nu comuna ori cătunul care au împrumutat denumirea mănăstirii: Cetăţeni, respectiv Valea Cetăţuii. Aşa stând lucrurile, se întreabă primarul Ion Paul Marin, cine a auzit de Mănăstirea „Cetăţuia” de la Stoeneşti?! „Nu că nu am vrea-o, departe de noi acest gând! Ne-am bucura dacă ar fi a noastră! Şi nici de ţigani… cum avem 800 de suflete pe Bădeanca, n-ar fi o problemă nici cei de la Valea Cetăţuii. Dar hai să facem documente. Să stabilească cel care este îndreptăţit o limită de hotar!”
Prefectura Argeş a avut o iniţiativă în acest sens, la Tribunalul Argeş, dar se pare că n-a fost instituţia îndreptăţită să ceară delimitarea teritorială. Adică nu este la latitudinea a două localităţi să se înţeleagă cum să mute hotarul, ci trebuie să existe o lege în acest sens, susţine primarul Ion Paul Marin, la unison cu secretarul Primăriei Stoeneşti, Lidia Stroe, cu care am avut o discuţie de curând pe tema apartenenţei satului de rudari.
Rudarii depind de Primăria Cetăţeni, care respinge ideea apartenenţei teritoriului
Potrivit primarului de la Stoeneşti, nemulţumit de poziţia omologului de la Cetăţeni, care acuză administraţia vecină că se eschivează, chiar mai mult decât atât, că se sustrage de la obligaţiile ce i-ar reveni faţă de comunitatea de rudari de la Valea Cetăţuii, până la o nouă reglementare care să modifice ce a stabilit Legea 2/1968, este în vigoare împărţirea teritorial-administrativă a României stabilită în urmă cu 50 de ani. Împărţire, în virtutea căreia Valea Cetăţuii, „cartoful fierbinte”, plasat la hotarul dintre Stoeneşti şi Cetăţeni, modificat prin legea din ’68, aparţine, cap-coadă, comunei Cetăţeni. În actul normativ care a reconfigurat teritoriul României, în componenţa comunei Stoeneşti figurează satele Stoeneşti, Bădeni, Coteneşti, Lunca Gârtii, Piatra, Slobozia şi Valea Bădenilor, în timp ce vecinii de la Cetăţeni deţin pe teritoriul lor Cetăţeni, Lăicăi, Valea Cetăţuii. „După ce a apărut legea, cu modificările intervenite, s-a întocmit un protocol de predare, în 1970-1972, cu toate limitele comunei Stoeneşti. Am toate documentele, semnate de Primăria Stoeneşti, Primăria Cetăţeni şi Oficiul de Cadastru de atunci. Însă O.C.P.I. n-a făcut modificarea teritorială.”, a afirmat acesta.
Administraţia publică locală de la Stoeneşti s-a trezit târâtă în conflictul dintre Mănăstirea „Cetăţuia Negru Vodă” şi rudarii intraţi cu coşmeliile pe pământurile sale, dar şi în diferendul locaşului de cult cu autorităţile locale de la Cetăţeni, de o ştampilă pe care Primăria Stoeneşti a aplicat-o pe documentele ce atestă proprietatea Bisericii asupra terenului devenit „mărul discordiei”. Primarul Marin a povestit că, în 2008, când a fost vorba de punerea în posesie a monahilor asupra unei suprafeţe de 3 hectare şi 8.382 metri pătraţi (din care 5.000 metri pătraţi erau curţi-construcţii, iar restul, teren neagricol), au venit la el reprezentanţi ai Primăriei Cetăţeni, care l-au întrebat dacă are ceva de obiectat pe marginea procedurii întreprinse de aceştia. „Nu.”, le-a răspuns Ion Paul Marin, care n-avea de ce să blocheze procesul de recunoaştere a proprietăţilor mănăstireşti. „Atunci, puneţi o ştampilă.”, mi-au zis. Am pus şi eu o ştampilă, este adevărat. Dar titlul de proprietate a fost eliberat de O.C.P.I., la propunerea comunei Cetăţeni, pe teritoriul comunei Stoeneşti, pentru că n-a făcut modificarea teritorială.”, este situaţia puţin spus încâlcită în care cele două administraţii locale se află şi din cauza instituţiei judeţene de cadastru. Practic, angajaţii Bisericii şi cei ai Primăriilor, cu satul de rudari, moţ al vrajbei generale, se ceartă între ei, din cauză că schimbarea hotarelor între cele două localităţi, prin legea din 1968, n-a fost transpusă şi în documentele Oficiului Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. „Acesta este inconvenientul.”, a precizat edilul şef de la Stoeneşti, care se întreabă retoric: „Unde au registrul agricol, la Stoeneşti sau la Cetăţeni? Unde au buletinele? Starea civilă? La Stoeneşti sau la Cetăţeni? Unde au votat, la Stoeneşti sau la Cetăţeni? De unde îşi iau ajutoarele sociale, de la Stoeneşti sau de la Cetăţeni? Eu nu pot să-mi asum răspunderea să-i administrez pe acei oameni fără un act, care nu depinde nici de prefect, nici de primarul de la Cetăţeni, nici de primarul de la Stoeneşti. Trebuie să avem o lege organică, emisă de Guvernul României, sau o hotărâre judecătorească.”
O hotărâre judecătorească ar fi trebuit să „producă” procesul Prefecturii Argeş cu cele două primării, pentru delimitarea graniţelor. „Nu pot să-mi dau seama de ce Prefectura l-a scos din linie dreaptă. Când el trebuia să clarifice un litigiu!”, spunea primarul, referindu-se la perimarea dosarului. „Şi preoţii au dreptate, că nu ştiu cui să se adreseze, şi rudarii, căci lucrurile nu sunt clare nici în cazul lor, deşi, după toate documentele, se subordonează administrativ Cetăţeniului.”, a adăugat şeful Executivului.
Mănăstirea, împroprietărită la propunerea Cetăţeniului, pe teritoriul Stoeneştiului, cu casele rudarilor, cu tot
Întorcându-ne la momentul împroprietăririi Mănăstirii „Cetăţuia Negru Vodă” cu suprafaţa ocupată de locuinţele construite abuziv de populaţia prea ignorantă ca să-i pese de inviolabilitatea proprietăţii ori de protecţia unui monument istoric, o mare problemă, în opinia primarului, este maniera în care s-a realizat punerea în posesie a edificiului de cult. „Cine a pomenit să se facă punere în posesie pe locuinţe?!”, este altă întrebare retorică a acestuia, vizând propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Cetăţeni către Comisia Judeţeană, care a validat dreptul de stăpânitor al schitului inclusiv pe locuinţele ţigăneşti. Iar O.C.P.I. Argeş a acceptat, dispunând că se intabulează dreptul de proprietate al Mănăstirii „Cetăţuia Negru Vodă”, cu sediul în comuna Cetăţeni, în cartea funciară a U.A.T. Stoeneşti! Iar de aici a început „frecuşul” cu vecinii, care, bineînţeles, profită de situaţia creată.
Pe terenul de 5.000 de metri pătraţi au locuinţe: Samoilă Lucreţia – 82 mp; Cornea Sorin – 9 mp; Puicuş Dorel – 57 mp; Samoilă Robin – 22 mp; Puicuş Mugurel – 29 mp; Tudoroiu Florin – 39 mp; Tudoroiu Cornelia – 52 mp; Tudoroiu Ghe.Ion – 59 mp; Tudoroiu Dănuţ – 38 mp; Tudoroiu Cecilia – 20 mp; Tudoroiu Ghiocel – 19 mp; Tudoroiu Marta – 20 mp; Bîrloiu Ionuţ – 30 mp; Aron Efigenia – 38 mp; Bîrloiu Ion Ovidiu – 106 mp; Bîrloiu Ion Ovidiu – 45 mp; Puicuş Lideraş – 50 mp; Puicuş Adrian – 86 mp; Samoilă Ianoş – 27 mp; Samoilă Doina – 70 mp; Manole Ionel – 41 mp; Manole Marian – 15 mp; Puicuş Claudel – 89 mp; Cornea Crinu – 23 mp; Cornea Ionuţ – 19 mp. În plângerile stareţului la Poliţie au fost menţionate şi alte nume, Cornea Elisabeta, Mărunţelu Ariton şi Mărunţelu Vasile Cosmin. Restul până la 5.000 de metri pătraţi reprezintă clădirea mănăstirii, cu o suprafaţă de 125 de metri pătraţi, şi o anexă de 54 de metri pătraţi.
Etnicii nici nu vor să audă de divizarea aşezării între cele două Primării
Din câte a înţeles Ion Paul Marin de la fostul primar al Cetăţeniului, Ion Toader, planurile vecinilor sunt, la nivel de teorie, să rupă satul Valea Cetăţuii în două. Lucru de neconceput de către rudari! Satul Valea Cetăţuii ţine de la Valea lui Coman până mai jos de Valea Chiliei, până pe lunca în care s-a construit o şcoală nouă. Prin fragmentarea aşezării, autorităţile de la Cetăţeni ar urmări să scape de teritoriul cu probleme, care se întinde până la Valea Chiliei. Adică toată întinderea de case rudăreşti de pe malul râului, până la bisericuţa din vale, să revină comunei Stoeneşti. Iar diferenţa, aflată în afara litigiilor cu mănăstirea, să rămână pe cuprinsul comunei Cetăţeni. Dar, după cum am precizat, minoritatea de la poalele Cetăţuii nici nu vrea să audă de o asemenea măsură menită să-i divizeze administrativ-teritorial, cu consecinţele care decurg din acest lucru. Altfel spus, nu s-ar mai duce toţi grămadă să-şi rezolve treburile la Primăria Cetăţeni, ci unii – cei mai mulţi, după socotelile actualului deţinător al satului de etnici – ar intra în „jurisdicţia” Primăriei Stoeneşti.
Până la împărţirea din 1968, recunoaşte primarul Ion Paul Marin, teritoriul de care vecinii vor să scape în prezent, până la Valea Chiliei, a aparţinut comunei Bădeni. Însă, după momentul crucial de acum 49 de ani, când comuna Bădeni a fost desfiinţată, satul Valea Cetăţuii a fost atribuit celor de la Cetăţeni, care n-aveau un număr suficient de locuitori pentru a fi comună. Astfel, graniţa Stoeneştiului, care a pierdut o suprafaţă consistentă în favoarea Cetăţeniului, s-a oprit la Valea lui Coman. Din păcate, pentru actualii şefi ai localităţilor, hotarul nu s-a mutat decât în teren, nu şi în acte, unde a rămas „nemişcat”. După o jumătate de veac în care autorităţile au fost mulţumite cu pământul atribuit, acum vor revenirea la situaţia anterioară anului 1968. Şi este de înţeles, de vreme ce de la 18 familii în toată zona s-a ajuns la aproximativ 900 de inşi în partea desprinsă din fosta comună Bădeni, între Valea lui Coman şi Valea Chiliei!
Poziţia oficială a autorităţilor locale purtate de umbrele trecutului în neînţelegerile dintre instituţiile religioasă şi laică de dincolo de „frontiera” lăsată în ceaţă de Cadastrul judeţean o aflăm şi dintr-o adresă datată 17 iulie 2015, un răspuns, de fapt, comunicat Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a cărui implicare în lămurirea liniei de demarcaţie între cele două comune fusese solicitată de deţinătorul stăreţiei de la „Cetăţuia”. „În anul 1968 – redăm din documentul oficial înaintat ministerului de Primăria Stoeneşti -, ca urmare a reorganizării administrative, comuna Bădeni a fost desfiinţată, satele Bădeni, Valea Bădenilor şi Coteneşti alipindu-se comunei Stoeneşti, iar satul Valea Cetăţuii s-a alipit comunei Cetăţeni. Acest lucru reiese din anexa la Legea 2/1968 privind organizarea administrativă a ţării, în schimb, în hărţile cadastrale a rămas hotarul vechi, adică cel dintre fosta comună Bădeni şi Cetăţeni. Deşi, din anul 1968, toţi locuitorii satului Valea Cetăţuii au domiciliile, rolurile agricole şi fiscale în comuna Cetăţeni, atunci când Mănăstirea „Cetăţuia” a solicitat titlul, Oficiul de Cadastru nu a vrut să-l elibereze decât pe comuna Stoeneşti. Iar atunci când sunt probleme, cum sunt cele pe care le enumeră preotul stareţ, acestea sunt plasate ca fiind ale comunei Stoeneşti, probleme pe care nu le putem rezolva atâta timp cât, potrivit legii administrative, satul Valea Cetăţuii aparţine comunei Cetăţeni. Aceste probleme sunt cunoscute şi de O.C.P.I. Argeş, şi de Instituţia Prefectului Argeş, care a formulat acţiune de stabilire a hotarului între U.A.T. Cetăţeni şi U.A.T. Stoeneşti.” Acţiune care nu s-a mai finalizat, fiind nevoie de un act mai puternic decât o hotărâre judecătorească.
Prim-secretarul Dincă a eşuat în acţiunea de mutare a ţiganilor din sit
Primarul de la Stoeneşti crede că demolarea satului rudăresc din situl dacic nu se va întâmpla niciodată. N-a putut el Ion Dincă, fost membru al CC al PCR, prim secretar al Comitetului Judeţean de Partid în Argeş, după săpăturile întreprinse, care au scos la iveală vestigiile dacice, să-i mute de acolo. Deşi erau incomparabil mai puţini, n-a reuşit. „Şi-atunci, nici el, părintele stareţ, n-o să poată să-i mute!” Mai degrabă le-ar lua gâtul, pe româneşte, celor care ar încerca să-i dezrădăcineze decât să-şi abandoneze casele ridicate pe locul bordeielor părinteşti. „Nu cred că este posibil aşa ceva. Nu cât om mai trăi noi. Nu i-a mutat regimul comunist, nu se va putea nici în democraţia asta, care este vai de capul nostru!”
Recent, un reprezentant al Inspecţiei în Construcţii a mers în zonă, însoţit de cei doi primari, Ion Paul Marin şi Claudius Ciobanu. În faţa mulţimii adunate buluc, primarul de la Stoeneşti a pus următoarea întrebare, obţinând răspunsul pe care îl ştia, de altfel, toată lumea: „Voi vreţi la Cetăţeni sau la Stoeneşti?” „La Cetăţeni!”, a strigat gloata. „Cum să împarţi satul în două dacă ei nu vor să-l rupă?!” Acesta este convins că, la desişul de case din zona protejată, situl arheologic este compromis. Nu mai este nimic de salvat, nemaiputându-se efectua nicio săpătură, nicio cercetare arheologică în aglomerarea de coşmelii şi locuitori, despre care se spune că sunt cei mai răi în rândul confraţilor de etnie.