Un primar din Muscel ar putea fi luat ca model de inspiraţie de colegii sâcâiţi de opoziţia înzestrată, în general, cu talentul de a meliţa, nu şi de a pune umărul la treabă, că doar n-o fi nebună să facă imagine puterii! Acum, nu vrem să-i înghesuim în acest tipar păcătos, total ineficient, pe toţi consilierii membri ai unui partid de opoziţie, dar, fiind sub influenţa cazului particular „Câmpulung”, unde opoziţia a fost la putere 12 ani – nu din vina ei, bineînţeles -, e greu să nu cazi în tentaţia generalizării. Oricât de dezinteresaţi ar fi câmpulungenii de prăpădul susţinut viguros cu banii lor – mulţi având o idee ridicolă că, dacă i-au dat Primăriei, nu mai sunt ai lor, aparţinând, probabil, cetei zglobii, care-i toacă precum guzganii scăpaţi în hambar – nu se poate să nu remarce, mai ales că, deseori, calcă în ea, mizeria fără leac, fără început, fără sfârşit, pe străzile municipale. Oricât s-ar înnoi Primăria şi Consiliul Local, mizeria este aceeaşi, cauzată de „gunoaiele” umane, urbane şi rurale, care împroşcă murdărie şi când respiră, altfel nu se explică starea de îngălare care îndeamnă la resemnare.
Şi nu numai tinerii de astăzi, lipsiţi de Dumnezeu, de ruşine, de respect pentru părinţi şi restul lumii, sunt cauza dârelor de resturi care urmează linia trotuarelor, a maldărelor întinse şi pe orizontală, şi pe verticală sub poduri, de pe care zboară în gol orice, a infecţiei nelipsite din faţa localurilor, mai ales de când cu fumatul în exterior. Şi adulţii, şi bătrânii, care dau lecţii junimii despre cum erau ei odată, ce educaţi, ce învăţaţi, faţă de livizii ăştia dependenţi de progresul care o fi deşteptat, dar a şi tâmpit o grămadă, sunt vinovaţi, prin acţiune, nu doar prin inacţiune, de putreziciunea ce umple natura, de la fostele grădiniţe de cartier, până la viroagele periferiilor câmpulungene. Că nu se duce tânărul bolnav incurabil de lene să răstoarne conţinutul portbagajului la margine de Grui ori Vişoi, ci se duce tatăl, unchiul, bunicul.
Adăugăm nesimţirii din ADN-ul orăşeanului sub care a ajuns să pută locul mima jucată pe teren de angajaţii ADP-ului, care le întorc regulat bătaia de joc celor pentru care prestează de pomană. Aveau ADP-iştii, după sărbători, un chef „mortal” de muncă. Scoşi la curăţenie în echipe mai de criză, probabil, în ideea de a-i împrăştia prin mai multe zone, un cuplu de lucrători te lămurea că, şi dacă aveau lefuri de miniştri, tot aşa „valsau”, cu grijă să nu se frângă. Pentru că acesta le este stilul. Unul trăgea după el o mătură ţinută în sila cea mare cu mâna stângă – clasa muncitoare e de stânga – şi cu dreapta îndesase mobilul în ureche, obligat de vâjâiala şoferilor, care îi deranjau conservaţia. Iar celălalt înşira cu mătura praful şi uscăturile, cu mişcări de la stânga la dreapta şi invers, fără să adune ceva în cărucior.
În ciuda vechimii fenomenului descris la început, greu de crezut că va fi eradicat vreodată cu amenzi aplicate celor surprinşi de camerele video postate în zonele „tradiţionale” de aruncat gunoiul, cum visa Ţâroiu, pe când stătea în aceeaşi linie cu umbra lui Andrei – poate, dacă se aplicau pedepse inspirate din Codul Penal al lui Mavrocordat, cu tăierea membrului de care s-a servit făptaşul la săvârşirea nelegiuirii -, actualul primar este aruncat în anchetă de fosta putere: iute, pe masă, un raport cu amenzile aplicate celor prinşi că deşartă pe domeniul public, înverzit ori asfaltat, tot ce le prisoseşte în casă şi în curte! Raportul lui Ţâroiu, pe care autorul l-a preferat oral, în locul celui scris, căci nu era nevoie să mai consume hârtia ca să le comunice ceea ce ştiau şi ei, din vremea în care au condus acelaşi municipiu mizerabil pasat PSD-istului, sună astfel: n-am dat nicio amendă, că n-am prins pe nimeni. Parcă era vorba că se retrage norma de hrană Poliţiei Locale, dacă dublarea salariilor, graţie acestui spor dătător de energie, nu vine la pachet cu performanţa. Dar cum n-a fost nimeni prost să creadă acest scenariu, potrivit căruia, odată vârât în buzunarul comunitarilor săţiosul supliment, va mai fi vreodată abrogat, târgul arată şi miroase într-un mare fel.
Şi la ţară, unde lumea duce pe văi, pe movile, pe ape, prin luminişuri, prin lăstărişuri, resturi cu nemiluita, primarii au parte de aceleaşi dojeni servite de creatorii de legi locale. După ce a ascultat, luni la rând, că alegătorul aruncă gunoi colo, aruncă gunoi dincolo, că Primăria nu pune afişe cu amenzi şi nici biciul pe asistaţii social, primarul de la Godeni n-a mai rezistat. Mai ales dacă o fi şi pe la ei tot ca la noi: oricâtă curăţenie s-ar face, mizeria este la loc înzecită, dacă nimeni nu mai este ce a fost odată: nici cetăţeanul, nici autoritatea, fie a Primăriei, fie a Poliţiei, care, pe vremuri, inspira o teamă. Exasperat să asculte, şedinţă după şedinţă, despre o practică, pentru atenuarea căreia i-ar trebui un batalion de muncitori la salubritate, Ion Pădureanu le-a zis aşa consilierilor, la şedinţa de luni. El va propune un proiect de hotărâre, prin care toţi consilierii locali să fie împuterniciţi să aplice amenzi pentru nerespectarea regulilor în materia colectării gunoiului menajer. „Să luăm toţi atitudine, nu numai eu şi domnul viceprimar!”, a decretat primarul, a cărui gândire a fost urmată de o pauză, pentru „rumegarea” ideii încasatorului de reproşuri. În loc ca aleşii să sară să-l pupe că le permite să se implice în salvarea localităţii, de vreme ce sunt îngroziţi de perspectiva aspectului de tomberon, s-a preferat schimbarea subiectului şi intuim că, o perioadă, subiectul „mizerie” va rămâne îngropat pentru „diversele” Consiliului Local.
Amenzile aplicate de echipe conduse de consilierii locali ar fi o treabă extraordinară şi la Câmpulung. În loc să dea Ţâroiu rapoarte opoziţiei, pe care şi aşa o minte în culcare şi-n sculare, nu mai bine „croşetează” opoziţioniştii rapoarte cu realizările lor în domeniul protecţiei mediului pentru primarul ocupat cu afacerile şi afaceriştii?!