Anul trecut, pe vremea asta, omul PSD-ului, anunţat pentru localele din vara lui 2016, aştepta verdictul Curţii de Apel Piteşti, pronunţat o săptămână mai târziu, cu consecinţa nebăgată de seamă de alegători. Mai puţin de jumătate din luna aprilie şi toată luna mai, Câmpulungul n-a mai fost condus de interimarul Liviu Ţâroiu, amănunt de care ne îndoim că, în ciuda timpului scurt trecut, îşi mai amintesc prea mulţi dintre cei care n-au un interes legat de administraţia publică locală. Nici la vremea respectivă, lumea, în mare, n-a ştiut că coechipierul lui Călin Andrei, rămas să păstorească „turma” după înlăturarea ruşinoasă a primarului condamnat, a pierdut un proces şi, odată cu el, şi conducerea târgului. Dacă atunci n-a contat, sigur nu contează nici acum, nici măcar ca informaţie istorică, faptul că după Ţâroiu a urmat alt interimar, în comparaţie cu care şi portarul a muncit mai mult. Asta pentru că, timp de o lună şi jumătate, până la alegeri, înlocuitorul n-a făcut altceva decât să-şi umfle muşchii, sub pufoaica galbenă, pe culoarele Primăriei, ticsite de votanţii lui Ţâroiu, care aşteptau cu înfrigurare întoarcerea şefului.
Ce ni s-au mai umplut urechile, cât a durat procesul, de lipsa onoarei din arsenalul de calităţi şi defecte ale „dependentului de ciolan” Ţâroiu, care îl împiedica să-şi dea demisia din funcţie! De fapt, să respecte ceea ce majoritatea liberală hotărâse, în decembrie 2014, anticipând că rămâne fără primar, şi anume schimbarea vicelui PSD-ist cu unul PNL-ist. Iată cum se întoarce roata, iar David, care, cât a ţinut procesul intentat de Ţâroiu, a urlat că n-are onoare, a ratat el însuşi ocazia – şi a ratat-o de câteva ori – de a demonstra că dă onoarea pe afară din el, de multă ce are. Demisia politicianului liberal din toate funcţiile deţinute, şi în Consiliul Local, şi în partid, ar fi trebuit să se producă imediat după alegerile locale, realizând că scorul său, adică jumătate din voturile câştigătorului, pune în pericol viitorul PNL. Ce şanse are să dăinuie PNL la Câmpulung, dacă cel considerat cel mai bun produs al pepinierei partidului a adus fosta majoritate din Consiliul Local de la 11 la 6 oameni?! Înseamnă că, la următoarele alegeri, nu vor mai avea nici cât să formeze un grup, pentru care le trebuie minimum trei. David nu şi-a dat demisia, atitudine care confirmă că „fripturismul” este doctrina nescrisă a tuturor partidelor.
Am înţeles că îi este greu să se dezlipească de fotoliul cel nou asigurat de Ţâroiu, datorită indemnizaţiei crescute de PSD. Dar n-a plecat nici de la partid, având cel puţin trei ocazii să-şi prezinte demisia din funcţia de preşedinte: alegerile locale, alegerile parlamentare şi recentele alegeri din cadrul PNL Câmpulung. Mai mult ca sigur, a fost ambiţia lui David să rămână înfipt în vârful unui partid care calcă pe urmele (şi umbrele) PNŢCD, din cauza membrilor slabi, puţini, nevaloroşi, necunoscuţi, nerespectaţi de electorat. Dacă chiar n-aveau pe cine să pună, conducerea judeţeană putea aplica o soluţie mai veche, la care s-a apelat pe când PNL nici nu voia să audă de PDL-ul cu care, într-un final, s-a unit, ca să ajungă la jumătate din performanţele pe care le atingeau de unii singuri. Rămas fără om la Câmpulung, după ce PDL a renunţat la serviciile lui Sorin Buta, ca s-o spunem elegant, iar alegerile din 2012 băteau la uşă, judeţul a pus preşedinte de la Piteşti peste organizaţia din municipiu. Ce conta că nu-l cunoştea nimeni în Câmpulung?! Pe cei de aici, de la actualul PNL, s-a văzut câţi îi cunosc. Dar pe cine era să aducă cei de la Piteşti când n-au nici pentru ei?!
Ne-am lămurit ce este cu onoarea, o clănţăneală ieftină, de vreme ce nu există nici măcar în doză microscopică la înregimentaţii politic. Laitmotivul unei opoziţii a cărei voce nu mai răzbeşte dincolo de uşile sălii Consiliului Local, fiindcă flecăreala moraliştilor de la PNL este de aceeaşi consistenţă ca a onoarei, îl constituie preţurile umflate practicate de numitul L.I.Ţ. (a nu se citi invers, că e jale). Aşa cum este parcarea care va lua locul fostului amfiteatru de vară al Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, a cărei valoare, pe măsura învechirii proiectului, odată cu trecerea anilor, s-ar fi dublat, acuză dezminţită de cel vizat. Nu este o noutate că, în administraţia publică locală, investiţiile se fac cu costuri de Beverly Hills. Şi scârbă ne este şi de unii, şi de alţii care acceptă lucrări la preţuri pentru care, dacă ar fi fost să le plătească din buzunarul lor, ca persoane particulare, l-ar fi împuşcat pe cel care le-ar fi pretins sumele obscene. Însă, fiind date din teşchereaua publică… merge. A mers şi va merge.
În condiţiile în care liberalii au tinichele zgomotoase de coadă, precum sfruntata regenerare urbană, cu consecinţa distrugerii iremediabile a parcurilor, mai au bazinul de înot, la un cost care ajungea pentru două, parcul din Grui, altă porcărie, cu a cărui notă de plată se ridicau un etaj-două la un bloc de locuinţe, s-au găsit să-i arunce în faţă lui Ţâroiu că prăduieşte bugetul cu asfaltarea unei amărâte de uliţe din Loturi! Este adevărat că este condamnabilă orice intenţie de umflare a valorii proiectelor, importante sau neimportante, dar ceea ce irită este faptul că acuzele răsună public, de amorul artei, în lipsa unei plângeri unde trebuie, pentru fraudarea banului public, de autorii celor mai adânci găuri în buget. I-auzi una. David zice că proiectul reabilitării drumului Loturi, înainte de a fi scos la licitaţie, se ridica la 170.000 lei, iar, în bugetul lui Ţâroiu, asfaltarea va costa 288.000 lei. Acuzatul s-a apărat că a luat valoarea de la Consiliul Judeţean, care era peste 400.000 lei! 460.000 lei, din câte îşi amintea. Deci, la judeţ se poartă umflături mai umflate ca la Câmpulung. Tot Ţâroiu mai spune că a chemat proiectantul, pentru refacerea proiectului şi reducerea lui, ca să ajungă la suma alocată de CJ, 200.000 lei. Nu s-a putut coborî chiar atât de mult, ci doar până la 360.000 lei. Iar licitaţia a produs o ofertă de 288.000 lei. Primarul a cerut judeţului şi diferenţa, iar acum… aşteaptă. Cum a dat-o David, că Ţâroiu a ieşit bine la imagine. Şi mai sunt şi altele pe care le lăsăm pentru altă dată.