20 martie 2017, data la care Liviu Ţâroiu a ţinut cel mai lung speech de politician, detronându-l pe oratorul de carieră, Călin Andrei. Prima prezentare publică a intenţiilor de dezvoltare a Câmpulungului, realizată de PSD-ist, ca primar oficial, a durat 30 de minute, neîntrerupte de întrebările cetăţenilor din publicul dezbaterii bugetului local. Ţâroiu a consumat dublul timpului de care a avut nevoie Donald Trump pentru discursul de învestire, a cărui idee centrală, „Let’ make America great again”, a fost preluată şi de primarul nostru. „Let’ make Câmpulung great again” – sau, cel puţin, începutul lucrului la recâştigarea măreţiei pierdute a Câmpulungului – va fi posibil graţie economiilor de ordinul sutelor de miliarde strânse de liberal, pe care social-democratul le va găta fără să clipească. Cu o rotunjire generoasă, 230 de miliarde, în banii vechi, care, în limbajul scorţos al finanţiştilor, se cheamă excedent, sunt destinate achitării notei de plată înaintată „clientului” Ţâroiu de către constructori, proiectanţi, experţi şi evaluatori de toate neamurile, vânzători de diverse, specialişti în diverse, care vor fi cooptaţi în îndeplinirea lucrărilor şi achiziţiilor anului 2017.
Este o listă lungă, mai lungă decât ce am văzut la primarul cu recorduri la activ, care, contaminat de toxina „Kretzulescu”, pentru care avea nevoie de bani, strangula, an de an, mandat după mandat, agenda de investiţii. Aşa se explică de ce, în locul unui festin investiţional, ni s-a servit, mai bine de un deceniu, o păcăleală de consistenţa unei zemi de post amărâte, fără niciun farafastâc cu care să le închidă gura contribuabililor. Că vrea să rămână în istorie drept întemeietorul Câmpulungului modern, după perioada de „foc şi sabie” prin care a fost trecut, în cei 11 ani de ifose şi aroganţe liberale, Ţâroiu a arătat-o de mai multe ori, pentru cei care au avut ochi să vadă şi urechi să audă. Când a fost să-şi prezinte scrisoarea cu realizări ale anului trecut, s-a asigurat că este mai lungă decât a lui Andrei. Acum, şi-a pus scribii să-i redacteze un pomelnic de investiţii, în care a adunat tot ce nu s-a făcut în 2015 şi 2016. Asta pentru că bani are cât să-i întoarcă cu furca, graţie strânsului la pungă înlăturat la timp, până să apuce să facă praf tot excedentul, din care nu s-au prăpădit „decât” 81 de miliarde pe cârcălile din parcuri.
Actualul primar i-a pus gând rău suplimentului bugetar, pe care îl va seca, vorba lui Alecsandri, dintr-o sorbire. Reţineţi cuvintele lui Liviu Ţâroiu, care justifică de ce s-a luptat în instanţă, cu atâta patimă, pentru funcţia de primar: „Va trebui să ne concentrăm să cheltuim aceşti bani.” Fostul primar Gheorghe Oancea a avut o tentativă de a-i deturna concentrarea de la taxele şi impozitele câmpulungenilor, sugerându-i varianta fondurilor europene, de care el n-a avut parte. Apropo, a fost cât pe ce să-l depăşească pe primar, la lungimea alocuţiunii, antecesorul său de acum 20 de ani, care, ştiind meteahna cetăţenilor de a asculta şi a tăcea, a venit cu un „cearşaf” de propuneri, încât, dacă era să ţină cont de ele, Ţâroiu trebuia să refacă bugetul. Fie la începutul, fie la finalul frazei, fie de două ori în aceeaşi frază, Oancea i-a ciuruit ficatul lui Ţâroiu cu „fondurile europene”. Atâtea „fonduri europene” au fost în expozeul fostului edil, pentru salvarea banilor comunităţii, încât, la un moment dat, novicele, cu nervii întinşi ca guma, i-a domolit elanul experimentatului înaintaş, care a condus şi înainte, şi după, cum că „fondurile europene nu se pot lua pentru orice vrem noi”. Adică municipalitatea nu mai intră la ce se dă acum, conform noilor ghiduri şi axe puse la bătaie de UE. Asta zice Ţâroiu, care a şi desfiinţat de pe statul de funcţii al Primăriei compartimentul de accesare a fondurilor UE, vacant cap-coadă, ştiind că n-are de gând să aspire la „banii otrăviţi”. Verva lui Gheorghe Oancea l-a inspirat pe Liviu Ţâroiu să-l pişte pe junele de la Investiţii, Sorin Bălăşcan, aflat în dreapta fostului primar, căruia i-a cerut să-l ţină de mână, căci poate prinde şi el ceva şi ia ceva din energia unui om aflat în pragul a 85 de ani.
Prin ce s-a mai deosebit această dezbatere de precedentele? Viceprimarul Mărgărin Blidaru, care ne-am fi aşteptat să prezinte şi el realizările domeniului din subordine, n-a primit nicio listuţă bună de făcut imagine. Şi aşa Blidaru are destulă imagine (sau prea multă imagine), a considerat şeful Ţâroiu, aşa că lucrările ADP-ului, cu care el s-a împăunat cât a fost vice, i le-a pasat lui Liviu Popescu a le împărtăşi comunităţii, pe motiv că „domnul Popescu a păstorit mai mult pe zona asta decât domnul vice”. L-a pus de două ori într-o lumină negativă pe Blidaru: o dată, prin rolul de figurant la prezidiu, a doua oară, imputându-i lipsa de experienţă, pe care n-o va căpăta niciodată dacă-l ţine pe post de bichon. Adevărul e că s-ar putea să-i dăuneze lui Ţâroiu dezvoltarea lui Blidaru, la ce protectori politici are, suficient de influenţi încât să-l proptească, cândva, într-o candidatură la poziţia de primar.
Ca să-l bage în seamă şi pe vice, în faţa spectatorilor şi telespectatorilor, primarul l-a pus să-şi noteze recomandările unui cetăţean din Valea Bărbuşii, care a descoperit o metodă de stârpire a cârtiţelor. Şi era dispus să o împărtăşească autorităţilor locale, bineînţeles, la schimb cu reabilitarea unei ulicioare, care, în ciuda perindării atâtor primari după Gheorghe Oancea, a rămas aşa cum a făcut-o acesta. „N-am vrut să stricăm ce a făcut dânsul. Dar… a lăsat-o cam îngustă.”, a comentat primarul, binedispus că are buget cu un ditamai excedentul, umflat precum laptele dat în clocot. Iniţial, Liviu Ţâroiu s-a înscris într-o audienţă la petent, pentru o consultaţie, fiind interesat, probabil, de exterminarea “cârtiţelor” din Primărie şi partid. Când a aflat că operaţiunea presupune săparea unor găuri şi turnarea de ulei ars, cu consecinţa unui exod al orbeţilor, PSD-istului şef i-a surâs ideea de a-l pune pe Blidaru să-şi murdărească mânuşiţele, oferind o demonstraţie – aidoma lui Grindeanu cu cazmaua – despre cum scapă contribuabilul de guzganii chiori din bătătură.
În ciuda unor intervenţii picante, aşa cum a fost cea a pensionarului venit şi cu idei de afaceri pentru edili, precum plantaţii de nuci ori stupine, lumea, în mare, a abordat probleme care privesc zone sau cartiere şi nu s-a mai limitat la necazurile unei scări de bloc, ca la o şedinţă de asociaţie de locatari. Dar cine să le asculte reclamaţiile, majoritatea legate de infrastructură, când protejatul şi tizul lui Liviu Ţâroiu a pălăvrăgit, în fundul sălii, ca un şcolar neatent?! Sătul să-l tot atenţioneze, puţin a lipsit ca primarul să se ridice de la prezidiu şi să-l aducă de urechi, în primul rând, pe şeful ADP: „Liviule, ţi-am spus să nu mai vorbeşti, că nu de asta te-am chemat aici?! Pleacă de acolo! Vino în faţă!” La următoarea dezbatere, cea din 2018, nu ne-ar mira ca Liviu nr.2 să fie în faţă de tot. Adică la prezidiu, lângă Liviu nr.1, în locul lui Mărgărin Blidaru, trimis pe teren să prindă cârtiţe.