Secretarul şi prefectul, mai tari decât instanţa?

Editorialul de vineri
Trăim în ţara în care hârţogăraia excesivă, de multe ori, inutilă, dacă nu ilogică, ne omoară cu zile. Noi, aici, la Câmpulung, suntem mai cu moţ decât restul muntenilor, fiindcă oamenii acestor locuri au avut, din vechime, o înclinaţie pentru scris şi scriituri. Trecem peste amănuntul arhicunoscut al primei scrieri în limba română din Ţara Românească, pe care, bănuim, îl ştie toată suflarea câmpulungeană. Poate, la fel de cunoscut este şi faptul că aici a funcţionat prima tiparniţă din Ţara Românească sau că, la Câmpulung, Matei Basarab, care a fost un adevărat protector al orăşelului greu încercat, a înfiinţat prima fabrică de hârtie din ţară. Aşadar, avem ceva cu scrisul din timpuri îndepărtate, care din curiozitate, din plăcere, din talent s-a transformat într-o necesitate impusă de nişte legi aiurite, care ne îngreunează viaţa.
Treaba cu primarii condamnaţi, care, ne place, nu ne place, pentru Câmpulung, este un eveniment negativ, ale cărui ecouri nu se vor stinge prea curând. Hârţogăraia care trebuie îndeplinită, după cum scrie în lege, a ţinut blocată, timp de trei săptămâni, cea mai importantă funcţie de la conducerea municipiului. Pe 5 februarie 2015, instanţa a dat hotărârea definitivă, care l-a lăsat pe Călin Andrei fără funcţia de primar. Teoretic, prin acea hotărâre, care nu mai poate fi desfiinţată în niciun fel, având putere de lege, fiind emisă de o instanţă superioară, într-un dosar rejudecat, în ziua în care Curtea de Apel s-a pronunţat, mandatul de primar al lui Călin Andrei a încetat. În realitate, a doua zi, acesta a venit la serviciu, a prezidat dezbaterea publică a bugetului local al Câmpulungului, a purtat dialogul cu cetăţenii, în calitate de primar, dar fără drept de semnătură. Neavând drept de semnătură, n-avea nici atribuţii de primar, iar, dacă nu-ţi poţi face munca de primar, împiedicat de o hotărâre judecătorească definitivă, care ţi-a luat funcţia, n-ai pentru ce să fii plătit.
De ce nu şi-a făcut bagajele pe 5 februarie, când i-a încetat mandatul? Din cauza hârţogăraiei care generează blocaje mult mai importante decât ceea ce se întâmplă la Câmpulung, unde „natura moartă” este atmosfera firească. Hârtia care trebuia să sosească de la Curtea de Apel Bucureşti imediat a venit la Primărie după trei zile. În baza comunicării de la instanţa care l-a condamnat pe primar, secretarul Nicolae Ghinea, conform procedurii, trebuia să redacteze un referat, prin care să anunţe Prefectura despre situaţia de fapt: încetarea mandatului primarului. Iar Prefectura, la rândul ei, să emită un ordin prin care să constate, de asemenea, că i-a încetat mandatul primarului în ziua în care a fost condamnat definitiv.
Iată, oameni buni, câtă pierdere de vreme, de parcă secretarul Primăriei sau prefectul ar fi, în opinia legiuitorului, mai presus de instanţa de judecată! La Câmpulung, pierderea de vreme a fost adâncită de oareşce nedumeriri pe care le-ar fi avut şi secretarul, şi Prefectura, instituţii care au în dotare jurişti „nedumeriţi”, din câte se pare. Secretarul nostru susţine că a trimis ţidula la Prefectură pe 12 februarie, la o săptămână după pronunţarea Curţii de Apel. De la Prefectură aflăm că ce a trimis Ghinea este intitulat, într-adevăr, referat, dar conţinutul este al unei cereri de informaţii. Ceva neclarităţi au avut şi angajaţii instituţiei piteştene, care, la rândul lor, au solicitat lămuriri la Consiliul Superior al Magistraturii.
O învârtită de hârtii între instituţii, când completul Curţii de Apel stabilise, limpede ca lumina zilei, un fapt care nu mai poate fi schimbat, prin nicio interpretare. Într-un sfârşit, după douăzeci de zile de la sentinţa definitivă, prefectul emite ordinul, de fapt, ordinele de încetare a mandatelor primarilor de la Câmpulung, Budeasa şi Albeştii de Muscel. Hârtia de la Prefectură indică şi termenul de la care se execută pedeapsa interzicerii unor drepturi: de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În cazul lui Călin Andrei, din 5 februarie 2015. În cazul lui Ionel Năftănăilă, de la Albeştii de Muscel, lucrurile sunt mult mai grave, pentru că, timp de trei luni, câte au trecut de la condamnarea pronunţată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceeaşi ca în cazul lui Călin Andrei – 3 ani închisoare cu suspendare şi 5 ani interzicerea unor drepturi – acesta s-a comportat ca un primar cu atribuţii depline. Asta deşi mandatul său a încetat pe 28 noiembrie 2014, conform ordinului prefectului. Iată cum o procedură îngreunează ceea ce era firesc să se întâmple – eliberarea biroului de primar – în secunda doi după condamnare, restul etapelor, adică motivarea hotărârii instanţei, corespondenţa între Primărie şi Prefectură, putându-se purta şi cu funcţia de primar vacantă, ca o simplă formalitate, ceea ce şi este.