Există voinţa patronilor de a-i instrui, există voinţă din partea şcolilor, care “pun la bătaie” clase întregi de profesională pentru romi. Doar ca să înveţe să muncească
Ajutoarele sociale, pe care statul le oferă fără discernământ, fără să condiţioneze acordarea lor de ceva strădanii de angajare din partea beneficiarilor, au făcut cel mai mare rău posibil ţării, în general, şi, particular, zonei noastre, în care, neoficial, ar trăi peste 30.000 de ţigani. Majoritatea cu o problemă comună: case nu, terenuri nu, asupra cărora să fie proprietari cu drepturi şi obligaţii, asemenea oricărui cetăţean contributor la bugetul local şi naţional. În teorie, şansa lor, la fel ca a tuturor românilor, de altfel, constă în educaţie şi muncă. „Dacă nu le fructifică, viitorul nu le este rezolvat. Succesul în comunitatea din care provin nu este legat de cerşit sau de alte năzbâtii, ci de şansa pentru muncă.”, spunea şeful Forţelor de Muncă din Câmpulung, care are parte de experienţe cutremurătoare servite de asistaţii social, care nu o dată s-au răsculat, ca sălbaticii, împotriva patronilor care i-au chemat la lucru.
“Sunt în Câmpulung două fabrici de componente auto, care caută oameni cu puţine clase”
Şeful Agenţiei Locale pentru Ocuparea Forţei din Câmpulung lucrează de mult timp cu membrii comunităţii de romi din municipiu şi din tot Muscelul. Ce a remarcat Paul Petrescu, ca fapt pozitiv, deşi, din păcate, acest „pozitiv” are caracter excepţional, este că acolo unde există lideri recunoscuţi de etnici, nu neapărat liderul formal, care, de multe ori, nu este acceptat de comunitate, ci doar de administraţia publică locală, el poate să canalizeze lucrurile spre bine. Dar liderul trebuie să se implice. Paul Petrescu a dat exemplul unui lider de comunitate dintr-o aşezare apropiată Câmpulungului – deşi acesta n-a nominalizat localitatea, facem precizarea că este vorba despre Vlădeşti – care, cu maşina lui, duce oamenii la Piteşti, ca să se angajeze. „Îi aranjează, le asigură transportul şi, din aproape în aproape, s-a ajuns la 100 de persoane angajate din rândul comunităţii de romi. Se poate, dar liderul se implică mult mai mult decât teoretic, se implică şi practic. O face, pentru că trebuie s-o facă.”, a prezentat acesta cum pot fi „despotmolite” cătunele de rudari – aceştia populând majoritar Muscelul – din propria lene, cu consecinţa sărăciei şi a dependenţei de ajutoare sociale, care, într-o bună zi, nu se ştie când, vor fi stopate.
Şi cu ocazia consfătuirii de la Valea Măcelarului au existat doi vorbitori, Paul Petrescu şi Marian Neagoe, care au insistat că trebuie schimbat acest sistem care încurajează nemunca. „În condiţiile lipsei de interes din partea lor de a accede pe piaţa muncii… un angajator, când cere oameni, nu se mai uită, indiferent ce este. Începem să aducem de afară, că nu se mai poate! Dar nu cred că este de dorit acest lucru. Trebuie plecat cu programele de „Şansa a doua”, care există şi care funcţionează, ca ei să facă cel puţin opt clase. Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă oferă cursuri gratuite, avem o paletă destul de largă pentru oameni cu un nivel de educaţie redus, pentru ca apoi să poată accede pe piaţa muncii. Sunt în Câmpulung două fabrici de componente auto, care caută oameni cu puţine clase. Trebuie să fie şi interesul lor. Şi aici trebuie umblat mai serios. Părerea mea este că trebuie umblat şi la Legea ajutorului social, ca să fie mai interesaţi de a merge la muncă.”, a precizat Paul Petrescu.
„Refuză un loc de muncă sau nu dă copilul la şcoală, să-i tăiem ajutorul social!”
Subiectul deschis de acesta a fost preluat şi dezvoltat de Marian Neagoe, care s-a manifestat din nou vehement la adresa guvernanţilor, care, acordând ajutorul social pe viaţă, zădărnicesc eforturile celor din teritoriu de a-i convinge să înveţe o meserie şi să se angajeze. „Dacă părinţii lor vor refuza locurile de muncă, atunci, să luăm măsuri coercitive cu ei. Eu am propus această treabă şi Ministerului, am propus-o şi la Prefectură, eu fiind de-al lor: refuză un loc de muncă sau nu dă copilul la şcoală, să-i tăiem ajutorul social! De la aceste idei n-o să abdic niciodată. Fiindcă în alte comunităţi, unde au fost mai aspri şi mai implicaţi liderii lor, ei înşişi având copii buni, care au terminat un liceu, o facultate, s-au angajat şi şi-au făcut o casă, a funcţionat puterea exemplului. Din păcate, la Bughea de Jos, nu de acum, dinainte de revoluţie, ei n-au educaţia muncii. Dacă din alte localităţi veneau şi lucrau la uzină, ei s-au mulţumit cu muncile necalificate, dar s-a terminat. De acum, dacă n-ai un minim de educaţie… Dacă, dintre cei care termină clasa a VIII-a, merg trei la profesională, este un început. La profesională primesc burse. Dacă fac practică la Setro, primesc şi calificare, şi bursă de 3 milioane pe lună, pe lângă bursa de 2 milioane. O să venim în zonă, împreună cu cei de la Inspectorat, ca să le explicăm părinţilor.”, a afirmat Marian Neagoe, preşedintele Partidei Romilor în zona Muscel.
Acesta a recunoscut că de când Florin Ianovici şi echipa lui au asigurat hrana caldă copiilor de la clasele I-IV, atât la Valea Măcelarului, cât şi la Bughiţa, câştigul şi pentru unitatea de învăţământ, şi pentru cei mici şi familiile lor este uriaş. Graţie prânzului servit la şcoală, elevii de vârstă mică sunt prezenţi la ore şi mai şi învaţă ceva, însă foarte important rămâne câştigul pentru sănătatea copiilor.
În afară de meritul fundaţiei, nu poate fi trecută cu vederea nici implicarea autorităţilor, care recuperează la capitolul “restanţe” faţă de aceşti năpăstuiţi. „Lucrurile se vor schimba. Dacă tu îl îndepărtezi, în loc să-l apropii prin ceva, el nu te iubeşte. Sunt convins, la cât de bine îl cunosc pe domnul primar, de atâţia ani, că vom lega satul printr-o şosea decentă, frumoasă, să poată să vină la şcoală. Mai nou, le-a introdus apa potabilă, căci, trei ani, au băut apă din râu. Aceste lucruri îi apropie pe oameni. Atunci, mă implic în viaţa comunitară, pentru că văd că nu mai sunt izolat. Dacă le inoculăm de la şcoală ce este bine să facă, ţiganii sunt calzi. Eu lucrez cu ei. Lucrezi foarte bine cu un om educat. Problema cea mai importantă cu care se confruntă domnul primar este, clar, învăţământul.”, a adăugat Marian Neagoe, care, ca să influenţeze cât mai mulţi tineri să se ţină de învăţătură, a adus în faţa publicului studenţi, profesori, contabili de etnie romă, elevi premianţi, în ideea de a-i promova şi de a le arăta minoritarilor că pot deveni cineva dacă îşi continuă pregătirea. Ca să-i scoată din cătune şi a le arăta Câmpulungul, i-a adus pe copii la oraş, cu ocazia spectacolului-concurs de 1 iunie, iniţiat de el, la care participă 600 de elevi din tot Muscelul.
Părinţii, “capul răutăţilor”, trebuie convinşi să-şi lase copiii la şcoală
Obstacolul în calea pregătirii copiilor îl constituie vârsta adolescenţei, când părinţii, în loc să-i forţeze să finalizeze gimnaziul şi să se înscrie la profesională sau liceu, încurajează stoparea studiilor, pe considerentul că şi ei tot aşa au trăit şi n-au mai murit fără carte. „Am constatat de trei ani – a intervenit directoarea Maria Toader – un interes mai crescut al părinţilor în a-şi îndruma copiii să meargă la şcoală. Cel puţin până în clasa a IV-a avem o frecvenţă foarte bună şi doresc ca copiii lor să ştie să citească şi să socotească. Vin la clasa a V-a, unde nu facem nicio discriminare, sunt copii care se integrează foarte bine cu ceilalţi din comună şi lucrează cot la cot. Din păcate, pe la clasele a VI-a – VII-a, le mai piere interesul şi acolo mai avem de lucru să convingem părinţii să-i îndrume în continuare la şcoală. Dar la clasele mici avem rezultate. Trebuie lucrat foarte mult cu părinţii. Familia este factorul care trebuie implicat extraordinar de mult. Din partea noastră, a autorităţilor, găsesc întotdeauna sprijinul, consiliere, nimeni nu poate să ne incrimineze de lipsă de interes. Împreună cu Primăria şi Consiliul Judeţean, am creat condiţii la şcoală, mai avem de lucru, dar trebuie lucrat cu familia.”
„După o anumită vârstă, intervin anumite probleme în comunitatea de romi, căsătoria şi altele, cu care nu suntem de acord.”, a conchis cel care a deschis subiectul pe tema înţelegerii de către o populaţie într-o creştere numerică fantastică a unicei şansei de a fi ca ceilalţi pe care îi acuză că-i discriminează: şcoala şi educaţia.