La prima întâlnire din an a aleşilor municipali, pe Liviu Ţâroiu l-a înfuriat remarca unui coleg de partid despre portofoliul de prejudicii acumulat de fosta administraţie condusă de Andrei, începând cu parcările lui Geantă, continuând cu concesiunea lui Manuel Nae, scos cu forţa din Piaţa Vişoi, şi încheind cu ţeapa de proporţii apocaliptice „Kretzulescu”. Sancţiunea returnării banilor s-a simţit în bilanţul anului 2016, încheiat cu un deficit de peste 150 de miliarde de lei vechi, la secţiunea de dezvoltare, care a trebuit acoperit din economiile făcute tot de fostul primar, în ideea că le va cheltui pe închipuita regenerare urbană.
Nu s-a pomenit nimic despre întorsătura nefericită a lucrurilor în cazul Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, unde „victimele”, adică noi, câmpulungenii, sunt bune de plată datoria la paza şantierului, cot la cot cu una dintre părţile contractului, Institutul Naţional al Patrimoniului, în favoarea, culmea!, constructorului, care a încasat de două ori preţul lucrării pentru un stadiu al investiţiei oprit la o treime! Mai mult ca la „Kretzulescu”, unde abandonul s-a produs la un sfert. La fel, logoreea alesului a sărit altă pierdere înregistrată anul trecut, trei miliarde şi ceva, puse pe coada reabilitării la „Dinicu Golescu”, care s-a lăsat cu instanţă şi cu executare silită. Iar „mărunţişuri” din acestea se mai găsesc la o scotocire cu sârg a evidenţelor Primăriei.
Social-democratul nu numai că semnează ca primarul, dar şi vorbeşte ca unul, Liviu Ţâroiu fiind un veritabil produs politic instruit la şcoala celui mai versat partid din câte există în România: Primăria are deschise procese pentru recuperarea prejudiciilor! Ce-i drept, are, pentru unele a şi angajat case de avocatură, decizie care sporeşte amploarea pagubelor cu costurile prilejuite de serviciile unor avocaţi foarte buni, în stare să aducă victoria Primăriei. Dar ce le ia celor care pierd procesele? În speţa „Kretzulescu”, provocat public de colegul de partid, Ţâroiu aproape că a „tunat şi fulgerat” în Consiliu că procesul pentru recuperarea întregii finanţări, de 600 de miliarde fără un pic, este în derulare. Aşa este, din martie, anul trecut, la Tribunalul Argeş se judecă cererea împotriva firmelor care au zădărnicit visul reabilitării urbane.
Dar să vedem cu cine se judecă Liviu Ţâroiu, ca să înţelegem şansele de recuperare a prejudiciului. Grup Corint, un lup viclean cu blana schimbată, mai puţin cu năravurile, se deghizase în Corint Restaurare, cu sediul mutat de la Alba Iulia la Ghimbav-Braşov, dinainte să-şi ia tălpăşiţa de la Câmpulung, cu un şut milos în dos de la aleşii care ar fi renunţat şi nu prea la colaborarea dezastruoasă. Aşadar, nu se ştie ce avere mai posedă fostul partener de contract, care are alt nume, alt sediu şi este, practic, altă firmă, cu care municipalitatea noastră n-a avut nicio relaţie ori hârtie semnată. Iar asociatul Harbău, împreună cu care Grup Corint a câştigat licitaţia, este oficial în insolvenţă. Ăstuia ce-i iei de 600 de miliarde, în condiţiile în care mişcarea inteligentă a fost făcută?!
Deci, împăunarea cu lozinca „avem procese” e praf în ochi, care se simte şi după lentoarea cu care înaintează litigiul, de la iniţierea căruia mai este puţin şi se împlineşte anul. Iar, după aproape un an, nu sunt gata nici măcar cele două expertize comandate de magistrat în luna mai a anului trecut. Una în specialitatea contabilitate, cealaltă, o expertiză tehnică în specialitatea construcţii. Ultima s-a realizat, dar, fiind incompletă, trebuie refăcută de expert. Unele dintre cerinţele care vor fi reluate i s-au trasat specialistului încă din primăvara trecută. Dar, se vede treaba, le-a prezentat într-o manieră nesatisfăcătoare. Ca, de pildă, la cât se ridică costurile lucrărilor de remediere a infiltrării apei ploilor în învelitoarea grupului sanitar din Parcul “Kretzulescu”, care sunt cauzele şi ce lucrări trebuie întreprinse. Sau la cât se ridică valoarea ornamentului din vârful chioşcului de fanfară, decoraţiune originală, care are calitatea de construcţie de patrimoniu, fiind montată în momentul edificării foişorului. “Doreii” specialişti în construcţii de WC-uri, după cum au demonstrat la Câmpulung, nicidecum în renovări de monumente, au demontat piesa originală, sub pretextul restaurării, şi… ei ştiu ce au făcut cu ea. În afară de foişor, au distrus gardul Grădinii Publice, şi el temă de lucru dată expertului. Ar mai valoarea geamurilor termopan care lipsesc la toaleta din “Kretzulescu”, cât şi a celor 44 de ferestre metalice şi a celor 18 bucăţi de ferestre din lemn ale băilor, plus cea a manoperei de montare a lor. Din păcate, un an n-a fost suficient pentru a stabili ce a cerut judecătorul din capul locului. Unde mai pui că, până la termenul din 12 decembrie, expertul contabil nu depusese încă raportul cerut în mai, la fel ca celălalt. Probabil, sunt şanse de prezentare a ambelor documente la termenul generos acordat până pe 30 ianuarie, deşi, la cât de puţin s-a lucrat în parcuri, prin urmare, mare lucru nu este de evaluat, se mişcă cam greu specialiştii.
O altă chestie enervantă urlată în gura mare de primar este că banii returnaţi Ministerului Dezvoltării, cele 81,6 miliarde, nu sunt pierduţi, căci cu ei s-au achitat lucrări efectuate. O insultă mai mare la adresa efortului plătitorilor de taxe şi impozite nici că se putea! Atâta timp cât experţii s-au blocat în calcularea pagubelor rezultate din lucrări prost făcute, cum de ai tupeul să afirmi că ceea ce s-a plătit se vede în teren, adică e bine plătit?!