Romii din Gămăceşti le luau victimelor actele, telefoanele şi le puneau să facă munci umilitoare
În ediţia trecută am publicat pasaje din rechizitoriul romilor de la Gămăceşti, reţinuţi pentru trafic de persoane, aşa cum au fost prezentate în săptămânalul „Jurnal de Argeş”. Săptămâna trecută, a fost relatată păţania unui taximetrist piteştean, care a ajuns sclav la ţiganii de la Berevoeşti, unde era legat cu lanţuri. În urma bătăilor cumplite, a rămas cu sechele pe viaţă. Astăzi, continuăm povestea lui şi a fratelui lui, cei doi fiind cunoscuţi ca „Linguriţă” şi „Furculiţă”.
Cele mai puternice clanuri din Gămăceşti erau cele ale lui Furdui şi Grancea, care se ocupau cu comerţul ilegal de material lemnos, iar pentru acest lucru şi nu numai recrutau potenţiale victime din Argeş, cărora le promiteau diferite sume de bani, mâncare şi cazare, în schimbul conducerii camioanelor cu lemne sau manipulării acestora. În realitate, odată aduşi în comunitate, cei induşi în eroare erau deposedaţi de acte, telefoane mobile şi alte bunuri personale, sechestraţi, bătuţi şi puşi să facă diferite munci umilitoare. În capcana ţiganilor de la Gămăceşti au picat chiar şi doi fraţi taximetrişti din Piteşti, Constantin Florian Bratu („Linguriţă”) şi Cristinel Bratu („Furculiţă”), precum şi doi minori. În gospodăriile familiilor Grancea şi Furdui aveau grijă de cai, vaci, porci, curăţau fecalele romilor, tăiau lemne, iar cei mici măturau şi spălau rufe. Pentru distracţia ţiganilor, „sclavii” erau puşi să se bată între ei. Cele două rechizitorii finalizate de procurorii DIICOT Piteşti cuprind şi alte detalii oribile despre torturile şi umilinţele cu care stăpânii de sclavi îşi tratau „slugile” sau „orfanii”, aşa cum obişnuiau să îşi numească victimele.
În urma bătăilor primite de la ţigani, „Linguriţă” nu îşi mai poate folosi degetele mâinii drepte, şchioapătă, se exprimă greu şi nu se mai poate întreţine
Cei doi foşti taximetrişti au ajuns slugi la romi, fiind fără serviciu, după ce patronul firmei de taximetrie le-a confiscat maşina pentru o datorie de 2.500 de lei. Conform „Jurnal de Argeş”, un alt martor a povestit viaţa celor doi fraţi, „Linguriţă” şi „Furculiţă”: „Cei doi fraţi s-au mutat în comuna Lunca Corbului cam prin 2005, împreună cu bunica lor, care i-a crescut, fiind orfani. Au lucrat ca taximetrişti la diferite firme din oraş. La un moment dat, ei şi-au cumpărat o Dacia Logan şi au lucrat amândoi pe ea, Cristinel noaptea, Florian ziua. Au acumulat datorii de 2.500 de lei la firma la care aveau taxiul înregistrat, astfel că autoturismul lor a fost luat de patronul firmei respective. Au lucrat ca taximetrişti până la sfârşitul lui 2014, iar de atunci prestau diverse activităţi prin sat, pe la oameni. Erau muncitori şi nu creau probleme. La începutul lui septembrie 2015, Bratu Florian a venit la mine şi mi-a cerut un aparat de bărbierit. Mi-a spus că se duce să se angajeze la o spălătorie din Piteşti. Din acea zi, nu l-am mai văzut, până la sfârşitul lui octombrie 2015, când a fost adus acasă de o ambulanţă. Între timp, fratele său, Bratu Cristinel, a continuat să locuiască în casă, până la jumătatea lunii octombrie, când au venit şi l-au luat nişte persoane de etnie romă. Atunci când Bratu Florian a fost adus acasă de o ambulanţă, eu am văzut că era bătut rău, avea mâinile în gips, nu se putea ţine pe picioare şi nu putea să vorbească. Când a reuşit cât de cât să stea de vorbă cu mine, mi-a povestit că era bătut zilnic de toate persoanele din acea familie, inclusiv de femei, ţinut în grajd, hrănit cu pâine uscată şi lovit peste degete cu toporul şi pe spate cu biciul. Precizez că, în momentul actual, Florian nu îşi mai poate folosi degetele mâinii drepte, şchioapătă, se exprimă greu şi nu se mai poate întreţine”.
Aşa cum a consemnat „Jurnal de Argeş”, iată ce a declarat martorul C.A.M.: „Acum trei ani, i-am cunoscut pe cei doi fraţi porecliţi „Linguriţă” şi „Furculiţă”, taximetrişti în Piteşti. Ultima dată i-am văzut conducând un taxi galben. Nu au creat niciodată probleme ca taximetrişti. În toamna lui 2015, staţionam în zona Spitalului Bălcescu, când mi s-a părut că îl văd pe „Linguriţă”, stând pe trotuar, cu o cafea în mână. Tremura foarte tare, plângea şi avea o privire pierdută, părea că se uită în gol. Am observat că avea rană deschisă la mâna dreaptă şi în zona capului. L-am întrebat de unde are rănile. Mi-a spus că a fost legat cu lanţurile şi că, la un moment dat, a scăpat, însă a fost prins şi l-au lovit cu toporul în zona capului şi la mână. Când l-am văzut în halul în care era şi după ce am ascultat povestea, am sunat la 112”.
„Linguriţă” a evadat din cătun, dar a fost prins şi bătut crunt
Săptămânalul „Jurnal de Argeş” a mai publicat şi mărturia unui sclav la clanul Grancea: „Eram bătut zilnic de toţi membrii familiei, cu pumnii, cu picioarele, cu o bâtă sau cu furci şi topoare până când leşinam”. „Linguriţă” le-a povestit anchetatorilor teribilul moment al evadării şi coşmarul de care a avut parte, după ce romii l-au prins: „Într-o noapte, după aproximativ două săptămâni de când mă aflam la ei, am fugit din gospodărie şi m-am ascuns într-o pădure din spatele casei, unde am stat până când s-a făcut ziuă. Am stat acolo 5 sau 6 ore, perioadă în care am auzit zgomot de căruţe şi mi-am dat seama că Aurel şi familia sa mă căutau. Când s-a luminat, am fugit către drumul principal, dar m-a văzut Roxana (nevasta lui Gheorghe Grancea). Eu mă aflam la ieşirea din Gămăceşti şi, când am văzut că Aurel aleargă spre mine călare, am sărit în curtea unei case şi am strigat după ajutor, însă nu a răspuns nimeni şi nici nu a ieşit nimeni din casă pentru a mă ajuta. Atunci când Aurel a ajuns în faţa gospodăriei unde intrasem, a venit după mine, m-a imobilizat şi m-a legat cu o curea de mâna stângă şi m-a târât cu calul până la locuinţa sa. Acolo m-au bătut cu toţii. Începând din acea zi în care am reuşit să fug, eram legat cu un lanţ de marginea patului în care dormeau Viorel şi soţia sa, Silvia. Dimineaţa, aceştia îmi dădeau drumul şi mă puneau să muncesc în gospodărie, însă tot timpul eram supravegheat de cineva din familie. Timp de o lună şi jumătate, cât am fost ţinut forţat în gospodăria lui Aurel Onică, eram bătut zilnic de toţi membrii familiei, cu pumnii, cu picioarele, cu o bâtă sau cu furci şi topoare până când leşinam, iar ei aruncau cu apă rece pe mine pentru a-mi reveni, după care eram pus din nou la muncă”. Unul dintre inculpaţi, Ionuţ Cătălin Grancea, a spus că „Linguriţă” fusese angajat să conducă maşina de lemne pentru a le vinde la Vlaşca, dar nu ştia să conducă maşina, de aceea i-a dat altceva de lucru, pe lângă gospodărie, iar Viorel Grancea, în declaraţia dată procurorilor, în luna octombrie a acestui an, a minţit cu nonşalanţă, spunând: „Mânca ce mâncam şi noi! După două săptămâni, l-am dus pe băiat la autobuz şi i-am plătit biletul până la Piteşti. Cât a stat la noi în gospodărie, nu am văzut ca cineva să îl bată pe băiat”.
Şoferi profesionişti, păcăliţi de ţigani că-i angajează pentru a transporta lemne
O altă victimă a lui Aurel şi Ciprian Onică a fost Mircea Florin Dincă, acesta fiind recrutat în zona Podul Viilor, în luna februarie 2016. A fost luat de cei doi şi obligat la practicarea cerşetoriei. Potrivit unui scenariu pus la cale de cei doi cumnaţi, şi acestei victime i s-a propus iniţial să lucreze ca şofer pe o autoutilitară, care avea să transporte material lemnos în zona Caracal, Dăbuleni şi Corabia, ceea ce a şi făcut pentru o vreme, însă, când nu era la volan, i se reţineau permisul şi cartea de identitate. Mai mult, când se aflau în cursă, „angajatorii” săi îl puneau să cerşească pentru ei de mâncare oriunde întâlneau în calea lor vreo pomană. Prin aprilie, acesta i-a cerut lui Aurel să îl lase să plece şi a primit 1.200 de lei, dar acumulase amenzi în valoare de 2.840 de lei, pentru contravenţii la legislaţia rutieră, nereguli făcute în schimb de Aurel, care urca la volan, deşi nu avea permis.
Tot ca şofer profesionist a fost angajat şi Constantin Cazan, cu o lună înainte de Paşti, promiţându-i-se un salariu de 1.000 de lei pe lună, cazare şi masă. În realitate, în perioada cuprinsă între începutul lui aprilie 2016 şi mijlocul lui iunie 2016, a fost constrâns de clanul Grancea să efectueze diverse munci în gospodărie, să taie lemne, să aibă grijă de animale şi chiar să strângă fecalele din spatele casei, acolo unde toţi membrii familiei îşi făceau nevoile. „Când dormeam la ei în casă, dormeam cu toţii în aceeaşi cameră, însă Aurel şi soţia sa dormeau în dreptul uşii pentru a se asigura că nu plec. De mâncare primeam o masă pe zi, îmi era teamă să cer în plus. Membrii familiei lui Aurel mâncau de trei ori pe zi şi, în timp ce mie îmi dădeau o ciorbă, ei mâncau altceva”. Niciunul dintre inculpaţi nu şi-a recunoscut vina, iar în cazul lui Cazan, Ciprian Onică a declarat că presta alte treburi pe bătătură, deoarece se plictisea, atunci când nu pleca în cursă.