Şirul de victorii înregistrate de chiriaşa, care se apropie de 89 de ani, împotriva Primăriei, proprietara casei de lângă Clubul ARO, s-a întrerupt luna trecută, când recursul municipalităţii a fost admis de Curtea de Apel Piteşti. Cele două părţi, locatara interesată să cumpere ultimul etaj al vilei ultracentrale şi Consiliul Local, vânzătorul imobilelor din patrimoniul Câmpulungului, s-au judecat, ani la rând, din cauza dreptului invocat de vârstnică de a deţine cu acte spaţiul în care stă, susţine ea, de 44 de ani. Chiar dacă primul contract de închiriere făcut de fosta IGO este datat zece ani mai târziu. Toate instanţele i-au recunoscut acest drept revendicat taman la apusul vieţii, însă pentru pensionară s-a ivit altă nemulţumire când autorităţile locale, presate de un snop de hotărâri judecătoreşti, au decis să-i vândă etajul: preţul reclamat de cumpărătoare că ar fi exagerat de mare pentru starea precară în care se găseşte partea superioară a clădirii. După ce s-au judecat pentru vânzare, cele două tabere au continuat răfuiala în instanţă pentru valoarea bunului stabilită pe baza a două expertize comandate de Consiliul Local. Procesul pentru un preţ convenabil chiriaşei, derulat la Tribunalul Argeş, a durat doi ani, din 18 iulie 2014, când a fost prima înfăţişare, până pe 21 martie 2016, când magistratul s-a pronunţat în favoarea ei. Adică i-a redus suma rezultată din cea de-a doua expertiză, de la peste 1,9 miliarde de lei vechi, la 950 de milioane, diferenţă uriaşă, justificată prin faptul că evaluatorul a fost pus să calculeze şi ceea ce Primăria nu-i putea vinde Mariei Bodroş. Adică o suprafaţă pe care aceasta a primit-o prin contract după apariţia legii care îi dă dreptul să cumpere. Or legea este clară în această privinţă: nu se poate vinde decât ceea ce deţinea anterior intrării în vigoare a normei prin care ocupanţii locuinţelor publice pot deveni proprietarii lor. Hotărârea Tribunalului, de reducere a preţului, care i-a dat mari speranţe locatarei aproape nonagenare, a fost atacată de Consiliul Local la Curtea de Apel Piteşti, iar verdictul a fost, de data aceasta, unul pozitiv pentru administraţia publică locală.
191.332 lei, preţul de vânzare al celui de-al doilea expert
Primul expert contractat de Primărie, în urmă cu trei ani, a dat o valoare a imobilului de 140.729 lei (31.500 de euro). Al doilea, la ale cărui servicii s-a apelat, din cauză că aleşilor li s-a părut mic preţul primului, a scos o sumă mulţumitoare, 191.332 lei (34.300 euro), fără TVA. Sumă pe care Maria Bodroş, din cauza vârstei înaintate, trebuia s-o achite integral, nefiindu-i acceptată vânzarea în rate. Pe 23 mai 2014, a fost înregistrată, la Tribunalul Argeş, cererea chiriaşei împotriva Legislativului municipal, având ca obiect anularea documentelor cu valorile de vânzare enunţate şi stabilirea preţului de circulaţie al imobilului situat în Câmpulung, strada Negru Vodă, nr.166, etaj 2, deţinut cu chirie de reclamantă la data apariţiei Legii 112/1995.
Conform contractului de închiriere din 26 ianuarie 1990, valabil până în anul 1995, locatara beneficia de 3 dormitoare, cu o suprafaţă totală de 55,70 mp, şi dependinţe de 60,65 mp. Pe 1 iunie 1999, între cele două părţi s-a încheiat alt document, din care reiese o suprafaţă mărită cu aproximativ 40 mp faţă de precedentul contract. 5 camere totalizând 57,15 mp, dependinţe de 96,4 mp (baie: 7,4 mp, bucătărie: 9,32 mp, WC: 2,59 mp, sală: 5,88 mp, cămară hol: 19,68 mp, hol: 36,71 mp, pivniţă: 8,32 mp). În total: 153,55 mp.
Prin acţiunea încheiată în primăvara acestui an, Maria Bodroş a solicitat anularea hotărârii prin care i s-a stabilit „o sumă exorbitant de mare (34.300 euro) faţă de preţul real, de piaţă, al apartamentului apreciat la maximum 10.000 de euro.” „Reclamanta este în imposibilitate materială de a-l cumpăra.”, s-a menţionat în cerere.
În apărarea sa, pârâtul, Consiliul Local, a depus o întâmpinare, prin care a cerut respingerea acţiunii, motivând că „reclamanta tinde să obţină un preţ cât mai mic pentru locuinţa în discuţie. S-a mai arătat că suprafaţa locativă evaluată este mult mai mare decât cea deţinută cu chirie şi este altă suprafaţă locativă decât cea rezultată din contractul de închiriere încheiat la data de 17 mai 1982, avut în vedere în hotărârile judecătoreşti.”
95.146 lei, preţul de vânzare hotărât de Tribunalul Argeş
Magistratul a constatat, la fel ca instanţele care s-au pronunţat asupra dreptului femeii de a-şi cumpăra casa, că „spaţiul deţinut de reclamantă cu titlu de închiriere la apariţia Legii nr.112/1995, pentru a cărui cumpărare aceasta şi-a exprimat opţiunea cu cererea nr.(…) din 14.12.1998, este cel deţinut în baza contractului încheiat la 17.05.1982, cu fosta structură EGCL. În aceeaşi hotărâre judecătorească (sentinţa civilă a Judecătoriei Câmpulung nr.13 din 09.01.2013, la care Tribunalul face referire), s-a mai reţinut că nu prezintă relevanţă, din punctul de vedere al aplicării Legii 112/1995, împrejurarea modificării suprafeţei locative, prin contractul (…) din 01.06.1999, acesta fiind încheiat după ce reclamanta şi-a manifestat opţiunea de cumpărare. Astfel, cu putere de lucru judecat, instanţele s-au pronunţat asupra spaţiului ce urmează a fi cumpărat de reclamantă şi numai acest spaţiu urma a fi avut în vedere de pârâtă la efectuarea raportului de evaluare ce stă la baza hotărârii contestate.” Or experţii angajaţi de Primărie au calculat preţul atacat de locatara aflată în pragul a 90 de ani la toată suprafaţa de aproape 154 metri pătraţi. Pentru că asta li s-a comandat, deşi Primăria ştia din anterioarele hotărâri judecătoreşti că nu pot vinde tot, ci numai ce Maria Bodroş avea în chirie în ’95.
Expertul numit de instanţă, Maria Gherghe, a refăcut expertiza ţinând cont de suprafaţa închiriată anterior apariţiei legii, 116,35 mp, rezultând un preţ de 95.146 lei. „Chiar dacă expertiza nu a avut în vedere suprafaţa menţionată în contractul încheiat la data de 17 mai 1982, astfel cum au stabilit anterior instanţele, reclamanta a achiesat asupra acestui preţ.”, se mai precizează în sentinţa Tribunalului Argeş.
Astfel, potrivit Sentinţei Civile nr.264/2016, pronunţată de Tribunalul Argeş pe 21 martie 2016, preţul stabilit de instanţă, reieşit din raportul întocmit de expertul desemnat de completul de judecată, este cel aferent suprafeţei pe care chiriaşa o avea în momentul apariţiei legii care îi dă dreptul să cumpere. În 1995, suprafaţa închiriată de aceasta era de 116,35 mp. Din hotărârea judecătorească se înţelege că Primăria îi va vinde 116,35 mp, nu 153,55 mp, la cât i s-a mărit suprafaţa închiriată în 1999.
Curtea de Apel: cauza se rejudecă
Perdanta a mers la instanţa superioară, unde a atacat cele hotărâte la judecarea fondului. Pe 1 iunie 2016, la Curtea de Apel Piteşti a fost înregistrat recursul Consiliului Local Câmpulung. La primul termen, fixat pe 17 octombrie 2016, magistratul s-a pronunţat în favoarea municipalităţii. Adică i-a admis recursul, a casat sentinţa şi a reţinut cauza spre rejudecare. Emoţiile Mariei Bodroş, care şi-a petrecut ultimii ani din viaţă aşteptând veşti de la avocat, se vor prelungi cel puţin până pe 28 noiembrie 2016, când este primul termen al acţiunii de rejudecare a dosarului.