Probabil că dacă mise-en-place-ul agapei de final de an, de la Primărie, consumată, conform obiceiului, după ultima şedinţă a Consiliului Local, ar fi conţinut şi suc de lămâie, ca să şteargă greaţa cauzată de grosimea şoriciului obrazului iniţiatorilor unor lefuri scandaloase, gazda Liviu Ţâroiu înregistra mai multă participare. Nici colegii nu i-au onorat invitaţia în integralitatea celor 17 aleşi prezenţi la dezbaterea dintre Crăciun şi Revelion, daţi „loviţi”, grăbiţi şi, vrem să credem, şi scârbiţi că, pentru politică, partid şi primar, l-au jucat din nou pe „Vasilachi” cel manevrat cu sfori, în chestiunea dureros de electorală a salariilor din Primărie. Dacă opoziţioniştii şi-au făcut curaj să se abţină la vot, în schimb, majoritarii, neavând de ales, au executat comanda „măcelarilor” fără discernământ ai bugetului pe 2018, în care sfertul alocat remuneraţiilor din sectorul public s-a transformat în jumătate, din acest an, după calculele contestatarilor retribuţiilor sfruntate. Pe măsură ce avansa dialogul care atingea culmea ridicolului, prin justificările caraghioase, ne întrebam, privindu-i pe acei oameni cu putere de decizie, care, practic, au suprimat şansele Câmpulungului la o cât de modestă dezvoltare: oare, niciunul din marea garnitură PSD-istă – nu e puternică, dar mare e, de vreme ce sunt 10 PSD-işti în Consiliu – nu i-o fi bătut obrazul primarului? Nu i-o fi zis niciunul: „Liviule, opreşte-te, că ne-ai pus Câmpulungul în cap! Ne scuipă lumea!”? Dacă au o fărâmă de bun simţ în ei – şi suntem convinşi că au -, nu se poate să nu-l condamne în sufletul lor că i-a pus din nou în înjositoarea postură de paiaţe cu mâinile săltate la ordin, pentru salarii care au înmărmurit opinia publică. O ştiu şi PSD-ştii lui Ţâroiu: investiţiile „pică” şi, până în 2020, la alegerile următoare, vor trage de economiile lui Andrei, care nu s-au consumat, pentru că nu s-a făcut nimic din 2016 până în 2018, vor trage de proiectele de la Ministerul Dezvoltării şi cele de la UE, cu defavorizaţii şi zonele din GAL: Cazărmilor, Pescăreasa şi Grui.
Dorinţa de mare şi de mult a lui Liviu Ţâroiu s-a simţit până şi în momentul de socializare de după şedinţa de Consiliu, pe care mulţi l-au declinat politicos, din motiv de pregătiri pentru noaptea de Anul Nou. Antecesorii PSD-istului s-au limitat la o despărţire intimă în anticamera sălii de Consiliu, unde aleşii, împreună cu jurnaliştii, ciocneau un pahar de şampanie, acompaniat de un pişcot, îşi urau una-alta şi aia era tot. Ţâroiu a extins mini-recepţia la un chiolhan neaoş românesc, mutat din încăperea cu rol de vestiar al aleşilor, pe vremea când materialele de şedinţă le erau livrate în format tipărit, în sala de festivităţi a Primăriei. Mai întâi s-a asigurat că zburătăceşte presa, punând între întrunirea ordinară a Legislativului şi pupăturile de sfârşit de an o AGA la Pieţe, la care ziariştii n-au acces. Odată gătate formalităţile pentru care s-au adunat la Primărie, s-au pus pe degustat, în discreţie şi pe săturate, căci, după trei ceasuri de trăncăneală, îi rodea la burtă.
„Hangiul” Ţâroiu a dat poruncă să se umple mesele din Sala Mare cu mâncare adevărată şi, pe lângă fonfeurile pentru fandosiţi, şampanie, pişcoturi şi aperitivele de la „Iepuraşul”, a adus de jos, din Piaţa Primăriei, unde sfârâiau grătarele asociatei Olei, cărnuri perpelite, stropite cu o tărie din patria lui Trump, asigurată din rezervele personale. De altfel, primarul îşi avertizase colegii înaintea debutului primei şedinţe, din cele două programate una după alta, că: „Dacă vreţi să şpriţuim ceva, să vă grăbiţi să votaţi repede!” Dacă dezbaterea ar fi continuat cum a început, când alegerea prezidentului a generat o uşoară confuziune în rândul învăţaţilor, mureau de sete mesenii.
Când decanul de vârstă Sârbu, cel căruia îi aparţine cel dintâi cuvânt al şedinţei, a propus alegerea unui preşedinte, vicele Blidaru l-a nominalizat pe „domnul profesor”, băgându-i în ceaţă pe colegi, în rândul cărora erau mai mulţi domni profesori. De la liberali a răsunat prima întrebare: „Care profesor?”, având de ales între Sârbu, Creţu şi Blidaru, Staicu fiind absent. PSD, care o livra ca preşedintă de şedinţă, în mandatele anterioare, pe Maria Cotenescu, existând o tradiţie ca ultima şedinţă din an să fie condusă de o doamnă, a renunţat la cutumă, deşi erau prezente şi Nora, şi Estera. Glumeţii Consiliului au motivat alegerea prin apropierea preşedintelui de chipul şi asemănarea lui „Moş Crăciun”. „Ce, era să alegem o Moaşă?”, s-au hlizit aleşii, punându-se de acord ca prima şedinţă din 2018 să fie prezidată de o doamnă. Cât s-a foit nominalizatul, profesorul Sârbu, să-şi schimbe locul, Sergiu Cicu a folosit prilejul de a le şopti un banc comesenilor: „A fost odată un moş şi o moaşă. Şi moşul avea un cocoş, iar moaşa avea o cocoaşă.”
A urmat momentul de reculegere în memoria doctorului Victor Popa, înmormântat în ziua întrunirii aleşilor. A fost a doua şedinţă la rând care a debutat cu o dovadă de respect în amintirea unei personalităţi dispărute, la întrunirea de îndată din 19 decembrie fiind marcată trecerea în nefiinţă a Regelui. Nici de data aceasta nu i-a ţinut pioşenia prea mult, mai cu seamă că Ţâroiu a eliminat din program şi partea spirituală asigurată de teologii instruiţi de Liviu Cioacă, ce-i înmuia cu o suită de colinde de inspiraţie religioasă. Intuind că opoziţia îi va da de furcă la subiectul „salarii”, preşedintele Sârbu i-a luat cu frumosul la început. Adică speră ca şedinţa să nu dureze mult, să fie eficientă, vorbitorii să ia cuvântul concret şi „să încheiem cu multă speranţă acest an, iar anul viitor să fie mai bun.” Cu siguranţă, pentru conţopiştii cu conturile ghiftuite cu nişte obrăznicii de chenzine va fi mai bun. A doua oară când Sârbu li s-a adresat oratorilor dornici să comenteze, prudent, totuşi, căci a contesta câştigurile bugetărimii în sevraj după doza salarială aşteptată echivala cu o ţopăială pe un teren minat, a fost la punctul cu „ochiul dracului”. Ca şef al dezbaterii, decanul i-a avertizat că-şi rezervă dreptul de a nu le permite mai mult de două intervenţii. Altfel spus, să-şi sintetizeze ideile, căci nu vrea dialog. Ce două intervenţii, când David a avut vreo 20! A început cu Ţâroiu. L-a lăsat pe Ţâroiu, a luat-o pe Iarca. A lăsat-o pe Iarca, l-a luat pe Ghinea. Iar cu Ghinea, febleţea sa, s-a bălăcărit până când domnul profesor preşedinte s-a declarat pus într-o „situaţie teribilă! Sting becul şi nu mai puteţi vorbi!”, l-a ameninţat pe David, care sigur putea vorbi şi pe întuneric. În schimb, dacă avea posibilitatea să-i taie microfonul, ca în Parlament… Sau dacă avea măcar un plici…