Magda BĂNCESCU
Sunteţi martori ai valorii cuvântului asumat de conducătorul Câmpulungului, mai acum o săptămână şi jumătate, potrivit căruia „săptămâna viitoare”, adică asta care a trecut, esplanada blocului Romarta va fi eliberată de magherniţa lăsată de lene în văzul lumii. Sunteţi martori ai „seriozităţii” purcoiului de protejaţi ai primarului, învinovăţiţi public de acesta, cum că i-au nesocotit o dispoziţie veche de un an şi jumătate. Şi i-au nesocotit-o şi după ce ditamai liderul de Primărie şi oraş a dat pe gură că nu e de vină pentru trăinicia şandramalei, imune la Codul Roşu de demolare, chipurile, dictat de la vârf. Dar dacă vârful are consistenţa unui terci în care calcă cu nepăsare îmbuibaţii salarial, merită să fie ignorat de adunătura de incapabili, care dorm pe ei într-o Primărie în care se impune o epurare la sânge. Asta dacă vrem să arate oraşul a oraş, nu a Remat cu iz de… Prăpădim încă o dată spaţiul aceste rubrici, reluând una dintre cele mai proaspete minciuni a moţului Executivului, cu care a spurcat urechile contribuabililor cu două zile înainte de încheierea lunii februarie: „Apelez încă o dată la colegii mei: săptămâna viitoare, să fie demolate, fiindcă le cer asta de un an şi jumătate. Le-am dat şi dispoziţie!” Bine că nu le-ai dat sancţiuni pentru nesocotirea unei sarcini de serviciu atât de vechi şi atât de simple! „Săptămâna viitoare”, adică intervalul 2-8 martie, este deja trecut, iar noi pierdem vremea cu minciunile împrăştiate nu neapărat electoral. Căci o minciună totală a fost tot acest mandat, în care mai mult s-a minţit decât s-a muncit.
Ideea este că n-are rost să continuăm cu aceşti păcălici depăşiţi de lucruri simple. Şi, cel mai periculos, depăşiţi de controlarea colectivului Primăriei, căci, până acum, n-am mai auzit ca un primar să iasă public şi să se vaite că nu-l ascultă subordonaţii. Înseamnă că eşti momâie şi-ţi meriţi scorul de la aceste locale, care pune punct unei legislaturi catastrofale, concentrată pe exterminarea unui excedent de aproape 40 de milioane de lei. Gândiţi-vă că au fost primari care n-au avut tot bugetul Câmpulungului la această valoare, iar actualul conducător a beneficiat doar de economii în acest cuantum la care n-au visat nici cei dinaintea lui să cheltuiască, nu vor visa nici cei după el. A fost o şansă unică, de a investi aceşti bani strânşi de Andrei, pentru „Kretzulescu”, pierdută, categoric, de vreme ce n-avem parte de modernizări de anvergură, care, puse cap la cap, să conducă la valoarea de 40 de milioane de lei.
Ce-a fost până acum „staţiune” la Primăria Câmpulung, dar ce e acum, când şeful bate străzile, cu flori pentru votante, cumpărate din banii lor! La sfârşitul săptămânii, şleahta de partid, în frunte cu stăpânul momelelor şi şoşelelor, s-a lăsat murată de burniţa tristă a zilei de 8 Martie, ţinând calea sărbătoritelor ieşite în oraş, cu treabă la piaţă. Căci de plimbare n-a fost cazul. Unde au dat nas în nas cu reacţiunea plouată, care, pesemne, a mai spart nişte bani publici pe buchetele menite să repare imaginea praf şi pulbere a candidatului nr.1. Exclus! Chiar ne întrebam, văzând veselia suspectă a liderilor alaiului, care sigur ar fi preferat să-şi soarbă cafeaua la căldură, decât să ia la pas băltoacele târgului pustiu: oare, când au trecut prin centru, pe lângă scheletul staţiei neridicate, nu şi-o fi amintit că s-a angajat în faţa „proştilor” că luminează trotuarul şi faţa blocului?
Neputinţa şi, mai mult decât neputinţa, dezinteresul puternic, care are la bază o totală lipsă de respect pentru oameni şi oraş, transpar şi din raportul de activitate pe anul trecut. E jale la secţiunea care sintetizează munca autorităţii publice, unde am găsit aceleaşi lucruri de anul trecut şi din anii trecuţi. Dacă la o investiţie minoră, precum Piaţa Primăriei, se moşmondeşte de aproape doi ani! Raportarea la sfârşitul anului trecut o dădea ajunsă la un stadiu de 95%, diferenţa de 5% neefectuată reprezentând-o florile, arbuştii şi mobilierul urban. Păcat că informarea omite intenţionat şi umflarea preţurilor puţinelor lucrări de peste an ale Primăriei, aşa cum este, în cazul zonei înconjurătoare instituţiei, creşterea de la 6,4 milioane lei la 7,5 milioane lei, pe o lucrărică anemică, sărăcăcioasă şi cu defecte de ordin funcţional, nu numai estetic. Doamne, fereşte! să pună Răuţoiu de la el foarfeca, panglica şi şampania inaugurală, căci ne creşte nota de plată cu încă 100.000 lei!
Restul realizărilor… aceeaşi reţea de apă contractată de doi ani, aceleaşi canalizări, adjudecate şi ele tot de atunci, treptele de la Piaţa Mare, date pe sub mână unui constructor ferit de SICAP, nişte studii… mai nimic, anul trecut! Dacă a fost nevoie să fie menţionate în raportul primarului lucrările făcute de Edilul în contul contractului de concesiune, vă daţi seama că omul n-a avut ce comunica populaţiei?!
În aceeaşi idee, a atribuirii muncii „terţilor”, norocul deţinătorului unui mandat vârtos ca apa chioară l-au constituit investiţiile private. S-au deschis în Câmpulung, în ultimii ani, o grămadă de taverne, cofetării, gelaterii, fast-food-uri, întreprinzătorii inspiraţi fructificând plăcerea omului de a mânca ceva bun, în oraş. Cine era cel mai înfocat mânuitor de foarfecă, inaugurând munca unui privat pregătit să contribuie cu banii lui la bunăstarea unei Primării, care trebuia să dea tonul în materie de investiţii? Şi-a tot făcut omul nostru băşici la degete tăind tricolorul la deschiderea unor afaceri de familie în târg, dând apă la moară cetăţenilor – că tot îi plac insului poantele – să mustăcească pe seama prezenţei acestuia în comitetele de primire a clienţilor: „Omul acesta mai are şi alte atribuţii în afara celei de „panglicar”?!”