Artistele plastice Antoneta Cocoş Andreescu şi Carmen Pascu Koszoruş şi-au reunit lucrările într-o expoziţie foarte bine primită de public în momentul vernisării, în după amiaza zilei de joi, 28 iulie 2016, la mai puţin de o săptămână distanţă de precedenta acţiune a Cenaclului „I.D. Negulici”. De altfel, moderatorul evenimentului, Liviu Cioacă, directorul Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, spunea că în calendarul cenaclului sunt mai multe cereri pentru expoziţii decât zile ale anului. Şi că, deşi instituţia suferă din cauza lipsei spaţiilor de expunere, s-au ţinut mai multe manifestări culturale decât ar fi normal în condiţiile de lucru impuse de privarea de folosinţa Palatului Culturii. Lucrările celor două doamne, protagonistele vernisajului intitulat „Accente Cromatice”, dublat de acorduri vesele de muzicuţă, sunt obişnuite ale simezelor expoziţiilor din ţară. Neti Cocoş, care îşi are domiciliul la Craiova, a beneficiat de un alt context de a evolua, Craiova fiind un centru puternic în materie de artă, cu care, ca să-l cităm pe unul dintre vicepreşedinţii cenaclului câmpulungean, Gheorghe Paulian, municipiul nu se poate compara decât în privinţa curajului de a găzdui atâtea expoziţii. Nici Carmen Koszoruş nu se situează mai prejos, având expoziţii la Bucureşti, la Sala Palatului chiar, la Casa Centrală a Armatei, în calitate de membru al Uniunii Artiştilor Plastici.
Două artiste valoroase, cu un stil total diferit
Cele două artiste au ales ca titlu al expoziţiei „Accente cromatice”, pe care Liviu Cioacă l-a schimbat, metaforic, cu „Irişi pentru sărutat”. „De ce m-am gândit la această denumire? Două flori, armonios, din punct de vedere cromatic, prezentate în faţa dumneavoastră. Irisul este şi o floare, dar este şi partea prin care ochiul ia informaţia şi o aduce în suflet, care o prelucrează şi, iată, vedem ce a rezultat. Neti Cocoş, nu numai că este o veche membră a cenaclului, dar la expoziţiile pe care le-a avut şi pe care le susţinem în continuare este foarte bine cotată şi foarte bine apreciată. Carmen Koszoruş vine cu câteva lucrări de-a dreptul uimitoare, şocante, în sensul frumos. Avem două artiste minunate.”, le-a introdus organizatorul Liviu Cioacă pe cele două doamne despre al căror stil, total diferit, au vorbit cei doi vicepreşedinţi, Gheorghe Paulian şi Alexandru Marinescu.
„Efortul celor două expozante merită să fie lăudat, cum merită să fie lăudată intenţia cenaclului de a rula în acest spaţiu, destul de generos, o serie întreagă de evenimente culturale. Mai pretenţioase sau mai modeste, mai bune sau mai puţin bune, intenţia este aceea de act cultural. Şi dumneavoastră întregiţi actul cultural prin prezenţă.”, a punctat criticul Paulian, adresându-se mai întâi publicului. Apoi referindu-se la maniera proprie de exprimare a fiecăreia dintre doamnele zilei, acesta preciza că este greu să analizezi în acelaşi timp două stiluri inconfundabile. Despre Carmen Koszoruş, maestrul Paulian spunea că are un stil aparte, pe care îl posedă de ceva vreme, rămânând de văzut cum va evalua. „Este în plină evoluţie, deci, n-aş putea să pun un “diagnostic”. O lăsăm să evolueze, pentru că este o certă evoluţie în ceea ce ne expune astăzi. Stilul doamnei Neti Cocoş îl cunoaştem mai demult, fiind născută un pic mai devreme decât doamna Carmen Koszoruş (…)”., a prezentat acesta. Practic, felul de exprimare al lui Neti Cocoş este net detaşat de toate celelalte întâlnite în cadrul Cenaclului de Arte Plastice.
Cât despre Carmen Koszoruş, aceasta are o vibraţie de clar-obscur. „Încearcă să facă spaţiu, relief în pictură. Pe două planuri este destul de greu să realizezi al treilea plan. Încearcă o compoziţie dificilă, ceea ce înseamnă mare curaj. Am văzut compoziţii care se abat un pic de la regulă. Doamna Koszoruş încearcă, deocamdată, să fie clasică, ceea ce este foarte bine şi îndrăzneşte să facă compoziţii foarte grele. Şi pentru un pictor care a îmbătrânit în meserie, ceea ce-şi propune dânsa este destul de dificil. În privinţa doamnei Neti Cocoş, lucrurile se schimbă. Jonglează cu pensula, duelează cu tabloul, trânteşte cu nonşalanţă nişte pete foarte mari, numai că ştie unde să le trântească, ce culoare trebuie să aibă acea pată, în vecinătatea celorlalte. Pictează cu foarte multă cromatică de când o ştiu eu. Însă ştie să facă o mică şmecherie pe care noi, pictorii, o folosim destul de rar. Ştie să înconjoare un exces cromatic cu tuşe care sunt pe griuri cromatice complementare cu accidentul cromatic.”, a conchis maestrul Paulian, cu precizarea că ambele artiste au expus lucrări valoroase.
Neti Cocoş, personalitate şi măreţie, Carmen Koszoruş, îndrăzneală extraordinară
Celălalt vicepreşedinte, Alexandru Marinescu, a descris stilul lui Neti Cocoş ca fiind unul inconfundabil, care îi dă „personalitate şi măreţie. Are culoare, are tuşă, are tentă, vibraţie şi nervozitate.” Iar despre Carmen Koszoruş care, într-un fel, a fost ucenica sa, acesta relata că, la început, desena, picta, asemenea unui cântăreţ care interpretează după ureche. „Îi lipseau partiturile. Am încercat, pe cât posibil, să o instruiesc în privinţa acelor nuanţe urcătoare şi coborâtoare, care dau luminozitate şi claritate. A asimilat foarte repede, încât a reuşit să facă nişte lucrări care uimesc pe undeva şi de o îndrăzneală extraordinar de mare. Realizează teme cu greutate de abordare şi interpretare şi de o cromatică, la unele, desăvârşită, are stilistica proprie, are drumul său de la care nu se abate sub nicio formă.”, a încheiat acesta.
Câte o medalie a Casei de Cultură şi a cenaclului a fost înmânată, aşa cum se obişnuieşte, artistelor aflate într-un moment emoţionant al carierei lor. Carmen Koszoruş spunea că a abordat două teme, meditaţia şi moştenirile lăsate din străbuni. „Mă preocupă moştenirea reprezentată de Mănăstirea Corbii de Piatră, o capodoperă unică în Europa, pictura rupestră de la Corbii de Piatră, parte a triunghiului energetic Mănăstirea Nămăeşti – Cetăţuia Negru Vodă – Corbii de Piatră. Şi Mănăstirea Aninoasa, o mănăstire de suflet, un sit nemaipomenit, unde florile se schimbă în fiecare sezon.”, a descris aceasta una dintre sursele de inspiraţie ale lucrărilor sale. Una dintre lucrările dragi îl înfăţişează pe ciobănaşul pe tăpşan, îmbrăcat în portul nostru muscelean, cu cojoc şi opinci, cântându-şi doina. O alta, pe „bătrânelul care varsă o lacrimă după tinereţea pierdută pe care toţi, la un moment dat, o regretăm.”, a încheiat artista prezentarea, în aplauzele publicului.