Dorinţa regelui Carol I de a avea instituţii publice de elită pornea de la convingerea sa fermă că puterea unui stat modern se măsoară mai ales prin gradul de cultură. Între ctitoriile lui, hotărârea de a înfiinţa în Muntenia o Şcoală Normală în vederea unei pregătiri specializate a învăţătorilor a reprezentat un act fundamental pentru dezvoltarea învăţământului primar din România.
Astfel, pe 20 octombrie 1867 Carol I a semnat decretul prin care era numită comisia propusă pentru pregătirea lucrărilor şi organizarea şcolii. Pentru funcţionarea Şcolii Normale, care nu avea încă un local propriu, s-au închiriat casele Cernescu din București. Chiria şi cheltuielile necesare pentru instalare s-au plătit de regele Carol din caseta sa particulară.
Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, prin prefecţii judeţelor, a comunicat în țară înfiinţarea acestei şcoli şi a cerut ca din fiecare judeţ să fie trimişi la București câte doi elevi destoinici, în vârstă de cel puţin 16 ani. Solemnitatea pentru deschiderea cursurilor a avut loc în ziua de 22 noiembrie 1867 în prezenţa ministrului, a membrilor Comisiei de organizare, a profesorilor şcolii şi a celor 74 de elevi care se prezentaseră ca să fie înscriși.
Şcoala Normală „Carol I“ a fost mutată în 1896 de la Bucureşti la Câmpulung, într-un edificiu impunător, ridicat după planurile lui Ion Socolescu, preşedinte al Societăţii Arhitecţilor Români. Începea astfel o altă etapă, strălucită, în istoria acestei instituţii de învăţământ.
În anul 1967, Liceul Pedagogic din Câmpulung (fosta Şcoală Normală „Carol I”, iar astăzi Colegiul Naţional Pedagogic “Carol I”) a împlinit un secol de activitate. Cu acest prilej s-a tipărit o monografie a liceului scrisă de profesorii Nicolae Nicolaescu, Alexandru Bunescu și Gheorghe Pârnuță, s-a bătut o medalie aniversară şi s-a scos o insignă, pentru a marca evenimentul. Ideea emiterii unei medalii a aparţinut conducerii şcolii din acea perioadă.
Descrierea medaliei
Medalia „Centenarul Liceului Pedagogic Câmpulung-Muscel (1867-1967)”, confecţionată din bronz, are formă circulară, o greutate de 100 de grame, diametrul de 60 mm şi grosimea de 5 mm. A fost modelată după desenul conceput de graficianul Vasile Firoiu de la Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii” din Bucureşti.
Aversul reprezintă efigia şcolii, văzută din faţă, cu intrarea principală şi cele două pavilioane centrale. Deasupra, în arc de cerc, folosindu-se litere mari de tipar, este inscripţia: LICEUL PEDAGOGIC. În exergă (spaţiul gol de pe o medalie, destinat să fie acoperit cu o inscripţie), cu cifre romane, este marcat anul 1867 când a fost înfiinţată şcoala: MDCCCLXVII. În arc de cerc, simetric cu cel de sus, cu litere mari de tipar este gravată inscripţia: CÂMPULUNG-MUSCEL.
Reversul reprezintă o coroană (ghirlandă) formată din ramuri de laur. Coroana este uşor ovală, deschisă în partea superioară, şi consolidată în partea inferioară cu o manşetă (verigă). Este o coroană de distincţie, de recompensă şi are un caracter festiv, deoarece laurul este simbolul lui Apollo, zeu al luminii şi al artelor, protector al poeziei şi al muzicii la vechii greci.
Pe diametrul orizontal al medaliei este gravată cu litere mari de tipar inscripţia CENTENAR, iar dedesubt milesimul (cifra/cifrele care indică o dată de emitere, o aniversare): 1867-1967, respectiv anul înfiinţării şcolii şi anul în care s-a sărbătorit centenarul. Anii de pe revers sunt scrişi cu cifre arabe.
Medalia a fost bătută la Monetăria Statului din Bucureşti în numai 100 de exemplare.
Notă:
În descrierea medaliei am folosit informaţii din comunicarea „Medalia Centenarul Liceului Pedagogic Câmpulung-Muscel (1867-1967)”, susţinută de prof. Ileana Săvoiu în cadrul Filialei Câmpulung a Societăţii Numismatice Române.
Medalia a fost achiziţionată de Ileana Săvoiu cu ocazia centenarului şcolii. Acum se află în fondul personal.
