Ţine de nobleţea caracterului să accepţi cu demnitate că ai pierdut. Să ai o atitudine de fairplay în relaţia cu cel care te-a învins, să-i respecţi victoria, să-i recunoşti calitatea de lider, pentru că învingătorul n-a intrat în Primărie spărgând uşile cu berbecul, ci trimis de votul câmpulungenilor. Ţâroiu şi încă zece de-ai lui au reprezentat „voinţa poporului” şi „poporul” îl insultă, în definitiv, David comportându-se ca un ţânc răsfăţat şi ciudos pe succesul celuilalt. Este mai greu să te porţi normal ca învins decât ca învingător, mai ales după ce ai făcut valuri că Primăria este ca şi câştigată de PNL. Dar nu imposibil, dacă eşti un om educat, cu un nivel ridicat de gândire, capabil să admită că lumea nu l-a vrut.
Felul în care încasează eşecul spune multe despre om. În cazul lui Bogdan David, rateul de la alegeri a scos la iveală o faţă pe care noi, cei din presă, nu i-am văzut-o până acum în public. În particular, a mai dat cu bâta în baltă faţă de unul şi de altul, iar vorba s-a dus, înflorită, purtată de o gură clevetitoare către o ureche flămândă de bârfă.
Voi povesti în continuare în ce ipostaze de ţopârlan am surprins-o în ziua naşterii Consiliului Local pe fosta speranţă a PNL-ului, în privinţa căruia n-am abandonat ideea că era mai bun ca primar decât actualul. Însă rolul presei este de a sancţiona gesturile deplasate, indiferent că sunt ale lui Ţâroiu, ale lui David sau ale lui Cicu, de la care avem promisiunea că Secţiunea „Diverse” a ordinii de zi a şedinţelor se va transforma în „Brigada Diverse”.
Ofticat şi, pe alocuri, mojic, preşedintele PNL Câmpulung, de la care aşteptam o demisie, pentru scorul dezastruos scos de el şi partid, David şi-a dat zdravăn în petic la şedinţa de învestire a aleşilor PSD&restul. Fără să-i pese că mitocănia sa dăunează colegilor liberali, care, împăcaţi cu situaţia, nu au împărtăşit datul în stambă la un eveniment intrat în istoria locală. Şi aşa David a bătut nişte cuie în talpa partidului cu reacţia stupefiantă din noaptea alegerilor, la adresa câmpulungenilor, pe care mai avea un pic şi îi scuipa, şi pentru opţiunea politică, şi pentru opţiunea de a nu se prezenta la vot. Păi, asta era treaba lui, ca politician şi candidat, să convingă lumea să iasă la vot. Ca să constatăm, după trei săptămâni, că ciuda pierderii funcţiei şi a majorităţii în Consiliu sapă în el precum caria în lemn, în loc să-şi ascundă amărăciunea sub zâmbete nepăsătoare, sub strângeri de mână cordiale.
Primul semn că grupul PNL, înjumătăţit după locale, contestă supremaţia PSD l-a reprezentat poziţia ocupată în generoasa, ca spaţiu, sală de festivităţi a Primăriei. Social-democraţii s-au instalat în primele rânduri, iar, la mare distanţă de „ciumaţi”, în capătul opus, s-au postat liberalii. Golul dintre cele două tabere a fost umplut cu „diverşi”: presă, membri ai partidelor reprezentate în Consiliu, foşti consilieri care suspină după funcţie, Ionică Udrea, Lucaciuc, decanul de vârstă Dumitraşcu, angajaţi ai Primăriei, dintre cei partizani cu Ţâroiu, fiindcă susţinătorii lui David au ales să plece acasă la încheierea programului de lucru. Viitorii consilieri s-au perindat, o dată, ca să semneze jurământul, precedat de formula „Jur!”; a doua oară, s-au perindat pe la cabina de vot, ca să-l aleagă în secret pe viceprimar. Plictisit de aceste momente, care s-ar fi cuvenit nealterate de sporovăieli faţă în faţă ori la distanţă, David şi-a văzut nestingherit de conservaţiile telefonice, având de programat, reîntors la Hidroelectrica, calendarul activităţilor fotbalistice.
Prins cu o asemenea misiune de importanţă maximă pentru comunitate, a ratat votul pentru comisiile de specialitate şi s-a trezit întrebând fără ruşine: „Ce votăm acum?”, întrerupând, bineînţeles, fluiditatea dezbaterii. I-a explicat de la prezidiu colegul Ionescu în ce etapă a ceremoniei au ajuns şi pentru ce trebuie să ridice mâna. Dacă avea chef, bineînţeles. N-a avut chef de fotografia de grup sugerată de unul dintre liderii judeţului, care a propus amânarea deschiderii şampaniei până după imortalizarea pentru posteritate a componenţei mandatului „roşu”. Noroc că nu i-au urmat exemplul jenant şi restul colegilor, care au realizat situaţia penibilă în care s-ar fi pus singuri, refuzând să se fotografieze cu subprefectul, primarul şi restul Consiliului. Atâta dezamăgire câtă a produs David cu gesturile de şmecher n-a produs nici cu scorul de la alegeri, iar motivul ar putea fi următorul: a realizat că, politic, cariera sa s-a încheiat înainte de 40 de ani şi, nemaivând nimic de pierdut, face o opoziţie într-un stil de bufon, cu consecinţe care se vor răsfrânge asupra imaginii unui PNL care este musai să se refacă.
Dincolo de atitudinea mârlănească afişată de David la şedinţa de validare, de un lucru nu-l cred în stare pe fostul candidat PNL: nu cred că ar fi furat banul public. Poate, şi-ar fi angajat dintre relaţii în posturi publice, poate, le-ar fi dat celor de la partid locuinţe, cum a mai făcut-o, poate, ar fi ţinut cont şi de prietenii constructori, dar n-ar fi fost capabil de furt. Iar asta era lucru mare la un primar.