Locul Câmpulungului, abonat la a ţine trena suratelor urbane din judeţ, a fost respectat şi în materia învestirii aleşilor, formalitate îndeplinită după un calendar anunţat de prefect la începutul săptămânii. Apoi, la mijlocul săptămânii, întrucât prima programare a fost contramandată. Însă, în ambele variante, Câmpulungul este ultimul. Ţinând cont de coma profundă în care s-a adâncit municipiul, după pierderea primarului – nu că ar fi fost o pierdere din punct de vedere al valorii celui care a lâncezit în biroul nr.1 vreme de unsprezece ani – era firesc ca municipiul să fie pus înaintea celorlalte. Dar, pesemne, şeful Prefecturii s-a gândit că, dacă tot ne-am obişnuit fără primar, n-o să-i simţim lipsa nici în următoarea săptămână, care ne mai desparte de momentul constituirii Consiliului Local. E inutil a ne pune întrebări de ce suntem la coadă, ca de obicei, în acest caz intervenind, pe lângă tradiţia poziţionării Câmpulungului după sobă, în cenuşă, şi pedeapsa aplicată de prefectul liberal declarat apolitic pentru alegerea electoratului. Cât de naiv să fii ca să crezi că este o coincidenţă plasarea unor localităţi, unde n-au fost votaţi sau au fost daţi jos primarii liberali, în favoarea unor PSD-işti, la finalul perioadei legale în care noii aleşi trebuie învestiţi în funcţii?!
Până să ne dea vestea prefectul că ai noştri vor intra în pâine abia pe 27 iunie, la trei săptămâni după alegeri, printre politicienii locali se dăduse sfară în ţară, cu aportul secretarului Primăriei, că festivitatea de depunere a jurământului se va ţine mai curând. Adică astăzi. Mai cu seamă că Liviu Ţâroiu a fost validat în funcţia de primar de către Judecătoria Câmpulung miercuri, 15 iunie (iată că am marcat trecerea a zece ani de la pronunţarea falimentului Uzinei ARO cu un primar nou, a cărui alegere a fost certificată de instanţă). Ceremonia n-a fost să fie în acest sfârşit de săptămână, ziua de astăzi fiind rezervată – în prima variantă – constituirii Consiliului Judeţean şi Consiliului Local Topoloveni. Luni, pauză, marţi era rândul Piteştiului şi Mioveniului (care contează în judeţ), miercuri, Curtea de Argeş şi Ştefăneşti, iar joi, ultimele şi veşnic cele din urmă, Câmpulung şi Costeşti. Această planificare nu mai este valabilă, două zile mai târziu fiindu-ne comunicat alt grafic, în care învestirile se produc miercuri, joi şi vineri, Câmpulungul fiind mutat de joi pentru vineri.
N-a fost suficient brânciul prefectului care ne-a trimis unde ne este locul, deşi era de dorit să începem primii munca, după cei doisprezece ani de somnambulism manifestat, în special, la vot, când ieşea învingător maestrul hipnozei colective. A trebuit ca prima zi de existenţă a mandatului 2016-2020 să pice într-o zi de sărbătoare, de Sânziene, urmată de două zile de week-end. Nu miroase bine că debutul se produce cu o pauză, dar în fine, cum nu ne aşteptăm la minuni, putea să fie şi pe 1 aprilie.
S-a limpezit data constituirii, însă nu este limpede cine intră în Consiliu. Siguri sunt că nu vor renunţa la locurile obţinute aleşii de la ALDE, Sergiu Cicu şi Manuel Zenovie. În rest, semnul întrebării figurează în dreptul tuturor echipelor politice. În cazul PSD-ului, deţinătorul unei majorităţi care nu le-a apărut nici în cele mai frumoase vise, nu se ştie dacă intră în Consiliu cu toţi ocupanţii primelor zece poziţii ale listei de candidaţi. Şi nici dacă va abandona planurile din campanie, de a miza pe Sergiu Cicu ca viceprimar, chiar dacă ALDE n-are decât doi inşi. Dar cum orice vot echivalează cu o gură de oxigen când se cere majoritatea de două treimi din numărul consilierilor în funcţie, ALDE nu este lepădat pentru Gulliver-ul care va ocupa jumătate din masa de Consiliu. Prin voinţa prefectului, suspansul se prelungeşte până vinerea viitoare.
Răgazul, s-a zvonit printre politicieni, ar fi folosit de liberali pentru a-l face pe Silviu Mănescu să renunţe la locul obţinut pe drept în Consiliul Local. Accederea celui mai puternic nume de la PNL, cel care a atras cele mai multe voturi pentru partid, n-ar fi pe placul unora dintre talentele cu coada poziţionată vertical, în ciuda râiei de trei straturi şi a ruşinii păţite la alegeri. Şi de ce s-ar fi căznit liberalii să-i facă vânt doctorului Mănescu, nemaiavând nevoie de serviciile sale electorale, în opinia celor care au lansat un asemenea scenariu (negat de PNL)? Ca să intre Sălcescu, primul de sub linie, dacă vă puteţi imagina că este posibilă o asemenea ipoteză ridicolă! Noi nu ne-am putut imagina şi am refuzat să credem că sunt în stare de un gest idiot, care ar fi încununat eşecul liberal de care sunt responsabili ei înşişi. Silviu Mănescu este printre puţinii, foarte puţinii, de păstrat, de rugat în genunchi să rămână, la ce cantitate uriaşă de „umplutură” avem şi în acest mandat. Dimpotrivă, dacă printre liberali se găseşte vreunul care îl vrea pe Sălcescu în Consiliu, n-are decât să-i cedeze scaunul. Ar fi gestul de onoare pe care Ţâroiu n-a putut să-l facă, dar ei, perdanţii cu un scor jenant până la lipirea bărbiei de piept, ar putea să-i arate cum se face.