Odată încheiată era Nicolescu, unul dintre evenimentele ţinute cu fast de acesta, Sărbătorile Argeşului şi Muscelului, va fi scurtat de la o lună la o săptămână. În calitate de organizator, Florin Tecău a mutat şi amplasamentul: Piaţa „Vasile Milea” şi scena din faţa CJ Argeş, în locul Muzeului Goleşti, intrat într-un proces de reabilitare. Altă schimbare propusă de Tecău va consta în renunţarea la titlurile de „Fii şi Fiice ale Argeşului şi Muscelului”, pe care le-au obţinut prea mulţi. Cam cum s-a întâmplat la noi, cu „Cetăţenii de Onoare” ai Câmpulungului, unde, în ritmul în care „onorează” aleşii orice propunere venită pe adresa Primăriei, de la primar, consilieri, secretar, cunoştinţe, prin Poştă ori cu porumbelul călător, avem şanse să ajungem toţi în rândul „onorabililor”. După şeful Consiliului Judeţean, relatează presa, care i-a preluat mesajul, vor fi recompensaţi doar tinerii talentaţi şi câte o personalitate a anului pentru fiecare domeniu de activitate. Dar fără „Fiii şi Fiicele” dragi lui Nicolescu, fabricaţi într-un număr suficient cât să populeze un orăşel.
Ce va face Liviu Ţâroiu, căruia îi revine misiunea imposibilă de a organiza măcar la nivelul temeliei soclului pe care câmpulungenii au aşezat statuia lui Călin Andrei, ca gazdă, moderator şi supraveghetor al Zilelor Câmpulungului, cea de-a 17-a ediţie a sărbătorii târgului? Ţâroiu ne-a asigurat că, de ţinut, Zilele Municipiului se ţin, fără discuţie. Cine le ţine în calitate de amfitrion purtător de tricolor – el sau Bogdan David – unde se ţin, câte zile, toate aceste „amănunte” rămân necunoscute, care se vor lămuri pe măsură ce ne apropiem de eveniment.
Nu moare nimeni un an dacă Zilele Municipiului vor avea loc pe stadion, spunea, recent, actualul lider al Câmpulungului. Varianta cu stadionul este luată în calcul, pentru al doilea an, numai dacă bulevardul intră în reabilitare. Cum nu se întrevăd şanse ca drobul de sare să pice de pe policioară în gura lui nătăfleaţă, în locul perei mălăieţe, tot aşa nu va fi lovit de târnăcoape asfaltul bulevardului „nins” de florile de tei ori trotuarele „ninse” de bucăţile de tencuială prăvălite de pe faţadele contemporane lui Negru Vodă. Aşadar, nu sunt motive să le crească tensiunea petrecăreţilor de meserie, la gândul că vor fi epuizaţi de atâta mişcare până la stadion, ca să mai devoreze o copaie de hamsii şi un hârdău de bere de căciulă, cât durează cântările dintr-o seară. Amplasamentul parangheliei, pentru care fostul primar a fost preocupat să atragă fonduri europene (iar europenii ni le-au dat, cu condiţia ca, în următorii cinci ani, să le ţinem pe cheltuiala noastră), rămâne cel pe care îl ştim. Piaţa „Vasile Milea” (avem şi noi ceva ce are Piteştiului, chiar mai mult decât ei, fiindcă piaţa lor nu este ciuruită ca a noastră, de zici c-au ajuns până la noi resturile din meteoritul prăbuşit la ruşi) şi Bulevardul „Pardon”, rezervat „Dragonului Roşu” în varianta neaoşă.
Titluri, ceva despre titlurile de onoare. Păi, domnişoara Pestriţu ar fi la rând, după pleiada lumii mondene inclusă în rândul „Cetăţenilor de Onoare” în epoca Andrei. Sandra N. şi Adelina Mihăilescu, fosta iubită a lui Boureanu, sunt alte sugestii de care aleşii ar putea să ţină cont, mai cu seamă că junelor enumerate le revine meritul de a fi promovat numele Câmpulungului pe posturile tv naţionale. Până i-o veni cuiva ideea de a întocmi un material de şedinţă în sensul recomandat, trebuie să spun că o propunere certă există – nu ştiu dacă iniţiatorii au şi depus documentaţia la Primărie, dar demersul este cât se poate de serios şi sigur – de a-i fi acordat titlul de „Cetăţean de Onoare” post-mortem lui Constantin Ciotei. În iunie se împlineşte un an de la dispariţia fostului decan al Facultăţii de Finanţe şi Contabilitate din Câmpulung şi un grup de iniţiatori, care i-au apreciat munca, s-au gândit la o recunoaştere postumă din partea comunităţii, şi prin acordarea distincţiei onorifice.
În rest, le ţinem pumnii lui Ţâroiu şi/sau lui David, al căror talent de „showman”, stors de la amândoi, nu ajunge nici la glezna lui Călin Andrei. Şi unul, şi celălalt sunt paraleli cu fenomenul de can-can promovat la microfon, iar la „papagal” şi texte de stors lacrimi, repetenţi. Noroc că îl au pe lângă ei pe Sergiu Cicu. Ţâroiu îl are ca aliat în noul USL-ul care a dat „menage-ul a trois” pe o orgie în patru. Iar lui David trebuie să-i fi trecut supărarea pe Cicu de când o rafală de vânt liberală a smuls de pe faţada Clubului ARO sigla PLR-ului lui Tăriceanu.
Articolul următor