Câmpulungul, de-a lungul vremurilor, a dat naştere multor personalităţi, oameni deosebiţi din diferite domenii: sculptori, arhitecţi, profesori, scriitori, matematicieni, poeţi, savanţi, cântăreţi, filozofi, sportivi, mari feţe bisericeşti, etc. Oraşul nostru le-a fost gazdă, unde le-au încolţit ideile măreţe, pe care le-au pus în practică. Clima blândă, aerul curat, peisaje maiestuoase, munţi falnici, oameni buni şi credincioşi, toate la un loc au fost de bun augur acestor mari oameni care au trăit şi creat în acest istoric şi binecuvântat oraş. Astăzi vom vorbi despre talentatul sculptor Constantin Baraschi, care a înşiruit, în toată ţara, multe opere, cele mai multe la Bucureşti, dar şi în urbea noastră avem câteva.
În Grădina Publică „Merci”, avem bustul lui Nicolae Bălcescu şi autoportretul sculptorului Baraschi, cu ciocanul de lucru în mână (scrisurile de pe soclu de-abia pot fi zărite. Ce faceţi voi, cei de la Primărie?). În parcul Pieţei Centrale avem „Ţărăncuţa din Muscel”, la Cimitirul “Flămânda”, grupurile statuare, unde este înmormântat marele sculptor, dar şi mama dumnealui, Zoe Baraschi, pe care acesta o diviniza: „În memoria nepreţuitei mele mame şi a tuturor mamelor cari asemeni ei şi-au închinat viaţa copiilor lor.”, scrie pe piatra funerară a mormântului, acesta având şi o sculptură fabuloasă, simbolizând chipul Mântuitorului Isus – trist, urcat pe o colonadă, desprinsă parcă din Grecia sau Roma Antică.
Nu în cele din urmă, avem la intrarea în Complexul Sportiv “Muscelul” statuile celor doi atleţi, unii spun că ar fi Romulus şi Remus, întemeietorii Romei, oricum, nu au o plăcuţă pe care să scrie ce reprezintă şi nici măcar numele autorului. Autorităţile să ia măsuri în acest caz, piciorul unuia dintre atleţi fiind vizibil degradat. Baraschi s-ar suci în mormânt să vadă atâta nepăsare şi indolenţă. De atâţia ani, opera este ruginită şi măcinată şi niciunul dintre cei care s-au perindat pe fotoliul de primar nu a luat nicio măsură pentru remedierea problemei.
Constantin Baraschi s-a născut în 17 noiembrie 1902 în Câmpulung, unde are şi casa memorială, în cartierul Şubeşti, şi a decedat la 22 martie 1966, în Bucureşti. A fost un sculptor român, membru corespondent al Academiei Române (1955). În 1921, s-a înscris la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, la clasa de sculptură a lui Dimitrie Paciurea. A părăsit această şcoală în 1925 pentru a urma cursurile Academiei Libere de Arte Plastice. Debutul său public a fost la Salonul Oficial din 1925. În 1926, Baraschi era premiat la aceeaşi manifestare oficială, iar în 1927 primea o bursă de studii în Franţa. Ca şi prietenul său, Mac Constantinescu, sculptorul studiază la Academia Julian în preajma lui Marcel Bouchard, apoi se îndreaptă şi spre cursurile libere ale Academiei „Le Grande Chaumiere”, intrând în atelierul – şcoală a lui Bourdelle. După debutul expoziţional, ce se consumă la Bucureşti, în 1928, cariera lui Baraschi va intra pe o traiectorie continuu ascendentă, devenind unul dintre cei mai expresivi maeştri ai artei sculpturale, evidenţiat printr-o corectă redare a anatomiei umane.
Despre Constantin Baraschi se ştia încă cu câteva luni înainte de Lovitura de stat de la 23 august 1944 că ar fi început să modeleze Monumentul ostaşului sovietic eliberator, care apoi a fost dezvelit în Piaţa Victoriei în anul 1946, în prezenţa regelui Mihai al României.
Pentru a cinsti memoria unor ilustre personalităţi ieşene, Senatul Universităţii din Iaşi, întrunit la 23 octombrie 1934, a înfiinţat o comisie care avea nobila misiune de a acţiona „pentru grabnica înfăptuire a statuilor lui Vasile Conta, Titu Maiorescu şi Alexandru D. Xenopol”. Executarea lor i-a fost încredinţată sculptorului Constantin Baraschi. Din cele trei monumente, s-a păstrat doar statuia lui A. D. Xenopol. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu statuia lui V. Conta. Statuia lui Titu Maiorescu, amplasată în partea de sus a Universităţii, a fost demolată într-o noapte a anului 1950.
Printre creaţiile sale de referinţă se numără două altoreliefuri pentru Arcul de Triumf, statuia „Nicolae Bălcescu”, dezvelită în 1969 la Piteşti şi două basoreliefuri pentru faţada Institutului de Botanică din Capitală.
A contribuit la detaliile din iconostasul Bisericii Caşin şi este autorul busturilor lui Nicolae Bălcescu, Alexandru Sahia şi George Coşbuc din Parcul “Carol I”.
Din patrimoniul Muzeului de Artă din Constanţa fac parte patru lucrări realizate de Constantin Baraschi: „Faun” (1938), „Tors”, „Extaz” şi „Portret George Enescu”. Tot în Constanţa se află „Satirul şi Nimfa”, statuie amplasată, în anul 1964, în Parcul Teatrului Constanţa. Sculptura „Extaz”, aflată în muzeu, a fost lucrată din marmură, iar o variantă turnată în bronz este amplasată în staţiunea Mamaia.
În Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu Quintus” Ploieşti, Constantin Baraschi este prezent, între altele, cu două proiecte de monumente ecvestre inedite ale Regilor Carol I şi Ferdinand. Statuia ecvestră a regelui Carol I, din bronz patinat, în format 69x55x20 cm, îl reprezintă pe rege în uniforma militară din timpul Războiului de Independenţă (1877 – 1878). Calul şi călăreţul sunt înfăţişaţi într-o atitudine oficială, de trecere în revistă a trupelor. Lucrarea este realizată într-o manieră realistă, obişnuită în cazul comenzilor oficiale, dar denotă respect faţă de limbajul plastic obişnuit. Este bine proporţionată şi are monumentalitate în ciuda dimensiunilor reduse. În 1936 s-a organizat la Bucureşti un concurs pentru realizarea monumentelor ecvestre ale regilor Carol I şi Ferdinand. Concursul a fost câştigat în ambele cazuri de către Oscar Han, dar comanda a fost acordată până la urmă pentru execuţie lui Ivan Mestrovic, care le-a şi realizat. Lucrarea expusă la Ploieşti reprezintă proiectul statuii cu care Constantin Baraschi s-a prezentat la concurs.
În Bucureşti, pe Calea Dorobanţi, se găseşte blocul Zodiac, construit în perioada interbelică, care astăzi este declarat monument istoric. Poartă această denumire datorită celor 16 panouri decorative cu tematică astrologică realizate de Constantin Baraschi.
Este singurul sculptor român care a scris un tratat de sculptură („Tratat de sculptură”, 2 vol., Editura Meridiane 1962. Ediţia a II-a în 1964).
Constantin Baraschi a fost şi rector la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti. Pictorul Vasile Celmare, care a studiat acolo, îşi amintea că Baraschi „era un tip mai aspru, deşi cu suflet bun”.
Altă operă a sculptorului Constantin Baraschi o avem în Parcul Herăstrău, pe aleea Cariatidelor, unde sunt 20 de statui din piatră artficială, reprezentând ţăranci din Muscel şi Mehedinţi, cu ulcioare pe cap, câte 10 pe fiecare parte. De asemenea, mai există în Predeal, în faţa gării, grupul statuar „Apărătorii Predealului”, în Bucureşti – Monumentul kilometrul zero din faţa Bisericii „Sfântul Gheorghe”, statuia I.L. Caragiale, Statuia George Enescu.
De-a lungul carierei artistice, plasticianul a participat la numeroase expoziţii în ţară şi peste hotare, fiind distins cu: Medalia de Aur, la Expoziţia Internaţională de la Paris (1937), Premiul Academiei Române pentru sculptură (1938), Medalia de Argint pentru sculptură „Sfântul Gheorghe” (1940), Titlul „Maestru emerit al artei” (1951).