Ce drojdie o fi scăpat în coca politică din târg, că a început să crească precum gogoaşa înviorată de închipuirea apucării unui loc la masa minţilor luminate, care au întunecat viitorul Câmpulungului! Ce le-or fi tremurând de plăcere trupurile cocârjate unchiaşilor la gândul că-şi vor plimba reumatismul prin sala de Consiliu, doar pentru onoarea de a-i avea cu plăcile dentare clămpănind în microfoane, la conferinţe! La care noi ar trebui să fim onoraţi că suntem invitaţi, ca să prezentăm publicului nehotărât ultimele apariţii în vitrinele cu „hârburi” politice. În ciuda apelului nostru repetat, direcţionat către partidele locale, de a-şi pensiona „ciocoii vechi”, constatăm cu amărăciune că ies la suprafaţă alte „relicve”, unele fără pic de experienţă în administraţia publică locală, pe care ori neruşinarea, ori senilitatea le face să pronunţe sintagma „luptă electorală”.
Cu o jumătate de an înaintea momentului care se va alătura în istorie celorlalte în care ne-am ales, inspirat sau nu, primarul, trecând în revistă oferta de partide şi candidaţi, ne înspăimântăm de amploarea „REMAT-ului” politic. PNL-ul ce mai salvează aparenţele, având la vârf doi preşedinţi tineri, Bogdan David şi Ionel State, al doilea mai energic decât primul. Candidat la Primărie va fi David, dar, dacă nu pica năpasta pe Călin Andrei, nicio şansă de „marfă proaspătă” nici la liberali. PSD-ul, căruia îi prevesteam de bine după prezidenţiale, judecând după scorul cu care, în municipiu, a îngălbenit de oftică PNL-ul lui Andrei, îmbie votanţii cu „expiratul” Ţâroiu. Când oameni ca Ţâroiu, ahtiaţi după funcţia folosită în interese fără legătură cu binele comunităţii, trebuie să dispară pentru totdeauna din clasa politică. Fără oameni corecţi, cinstiţi, radicali, suficient de curajoşi încât să corecteze ilegalităţile cu buldozerul, nu cu hotărâri de Consiliu, de introducere în legalitate a anomaliilor, a ţigăniei şi indisciplinei, n-are rost să ne amăgim că ne va fi bine vreodată.
Ce propun partidele mici? Candidaţi cu scor mort din faşă. Ultimul tren al lui George Bălan a fost 2012, când poziţia a treia i-a dovedit că lumea nu-l mai vrea, deşi, într-un mandat, a arătat mai mult simţ gospodăresc decât Andrei în trei. Şi-apoi nu trebuie să fii un clarvăzător ca să ai imaginea PRM-ului în 2016: dincolo de dantela neagră, metalică, a uşilor Primăriei. UNPR-ul, înnoit cu Ionică Udrea, după ce Ion Lucaciuc s-a mutat cu hobby-urile ecologiste la „cenaclul” regional al lui Mircea Andrei, probabil că va rămâne sub tutela PSD, care are nevoie de cât mai mulţi sateliţi. Ca, de pildă, PLR şi PC, reunite în ALDE, căci tot sunt la modă fuziunile. Guralivului Cicu, despre care ştim sigur că-şi doreşte să candideze, i s-au sigilat buzele, aşteptând să se hotărască superiorii. Superiorul Andrei Gerea părea destul de hotărât când a anunţat că Sergiu Cicu este candidatul ALDE la Primărie.
Să nu uităm de Ţăranu, care a făcut rost de alt partid pentru 2016. Rafinatul şi educatul Mircea Geoană este reprezentat în teritoriu de fostul consilier local, deţinător al unui CV de invidiat: PD, PNG, PNL, PP-Linia Cojocaru şi, în prezent, PS.RO, care a fost cât pe ce să-l zboare pe Călin Andrei din funcţie. De două ori! Lucaciuc, un fel de „badea Cârţan” pe trasee politice muscelene, şi-a tocit opincile între partide, ca să-l găsim în prag de iarnă gata încoronat cu cuşma P.A.M.-ului lui Mircea Andrei. Mantie avea, singurul inconvenient e că trebuie s-o vopsească din mov în roşul siglei alese de preşedinte, ca să nu arate ca un clovn pierdut pe drum de bâlciul ambulant. Dar şi aşa sunt şanse să fie linşat de picimea derutată de asemănarea cu Moşul. Îl amintim pe fostul peremist, fostul uneperist, aflat în flirturi şi cu PSD-ul, ca pe un „fapt divers” al scenei politice, deoarece nu candidează la funcţia de primar, ci se mulţumeşte cu una de consilier local. Apoi, dacă nu i-o ieşi pasenţa cu platforma lui Ţepeş – şi nu-i va ieşi sigur – poate-l ia Ionică, om bun la suflet, consilier personal la partid. Sau la terasă.
Ne mutăm de la acest „junior” al cetăţii cu harta însemnată de ţepuşele flămânde de popourile infractorilor locali la o scenă dintr-un film difuzat după miezul nopţii. De groază, nu cu prostii. În preajma Sfântului Dumitru, când se fac focuri pentru alungarea spiritelor morţilor în lumea de dincolo, de sub capacul sarcofagului PNŢCD s-au împrăştiat în spaţiul public intenţii de pornire la luptă. Nişte „scovergi” de politicieni, care făceau concurenţă decorului cu covrigii sărăciei şi biscuiţii vânduţi pe vremuri în magazinele cooperativelor săteşti, şi-au slobozit strigătul leşinat de război, avertizându-şi rivalii să se pregătească! La cât sunt de “fragezi”, oare, cum vor mărşălui în campanie prin cotloanele Câmpulungului, după votanţi? Cu perfuzia, cu plosca, cu popa şi coliva după ei?! Ei bine, capul de afiş al dezideratelor formaţiunii reîncarnate, după odihna din 2012 (pe care o credeam veşnică), este sănătatea mintală, de care, susţine liderul, avem nevoie la Câmpulung. Îndrăzniţi să-l contraziceţi!