Până va avea bugetul aprobat – aprobare care se produce cu o întârziere în batjocura contribuabililor, din raţiuni pur electorale -, municipiul primeşte primul milion de lei pe 2019. 1.071.000 lei, mai exact, fonduri repartizate prin Consiliul Judeţean, cu scopul de echilibrare a bugetului care, momentan, nu există decât în calculele Direcţiei Economice, pregătite la această dată cu proiecţia veniturilor şi cheltuielilor pe acest an. Primarul n-are motive să exalte, căci alocarea modestă îl plasează aproape de coada listei localităţilor muscelene fericite cu acest ajutor având două surse: cota de 17,50% din impozitul pe venit şi defalcarea TVA. Câmpulung a beneficiat de suportul de echilibrare doar din TVA, la fel ca Valea Mare, o comună care stă pe un munte de bani, prima şi, probabil, singura care îşi permite să introducă reţea de gaz pe cheltuiala ei. Vă amintim că planurile investiţionale ale lui Boncoi pe 2019 se deschid cu crearea infrastructurii de gaze naturale, pentru care are pregătită o cheltuială de aproape 8 milioane de lei. Asta în timp ce municipiul nostru este pregătit – ţineţi-vă bine! – să facă un amărât de studiu de fezabilitate, contestat până şi de colegul de partid al lui Ţâroiu, lucrător la Gaze, după care faci SF numai dacă ţii morţiş să speli nişte bani.
Revenind la recenta infuzie bugetară aplicată administraţiilor locale cărora li s-a lungit gâtul de atâta aşteptare, Ţâroiu, Secăreanu, cu 656.000 lei, şi Boncoi, cu nici 300.000 lei în cap, au primit cei mai puţini bani. Dar, totuşi, s-au ales cu ceva, faţă de Ciolan, de la Dârmăneşti, şi Savu, de la Ţiţeşti, pricopsiţi cu zero lei. Privind, însă, în comparaţie cu Rucăr, cu 3,8 milioane de lei, sau Mihăeşti, cu aproape 4,5 milioane lei, şi chiar cu majoritatea omologilor din Muscel, „echilibraţi” cu peste 2-3 milioane de lei de „căciulă”, Liviu Ţâroiu n-are de ce să zâmbească.
Prima împărţire pe 2019 a banilor în judeţ, din sursele indicate, pare o confirmare a temerilor exprimate repetat de şeful Executivului că, având economii la buget, este privat de o susţinere de la centru, care să se simtă. La începutul acestui an, primarul anunţa consilierii să nu ceară investiţii noi din excedent, căci excedentul este rezervat lucrărilor fie în derulare, fie programate şi neîncepute, mai cu seamă dacă au constructorii desemnaţi şi pregătiţi să-şi instaleze şantierele. Dar speră să se reverse peste noi bugetul de stat, existând promisiuni de bani de la centru. De la bugetul naţional, municipiile aşteaptă să primească o sumă calculată la 1.250 lei de persoană, care nu poate fi mai mică de 20 de milioane de lei, chiar dacă în teritoriu vor fi transferate nişte cheltuieli, pe care le vor face de acum înainte administraţiile locale, în locul bugetului de stat. Ţâroiu a dat exemplul indemnizaţiilor de handicap şi ale asistenţilor personali, care erau suportate în procent de 90% din bugetul de stat şi 10% din bugetul local. Acestea vor fi transferate municipiului, dar sumele pe care le-a calculat foarte bine, după cum susţine primarul, sunt acoperitoare dacă ceea ce prevede bugetul actual se alocă la nivelul de municipiu, poate, chiar în plus, după cum optimist s-a exprimat Liviu Ţâroiu. Şi din sumele în plus, continuă scenariul pozitiv, pot fi sporite investiţiile, inclusiv cele de natură socială.
Prima tranşă direcţionată către Câmpulung nu susţine teoriile fericite care au gâdilat auzul câmpulungenilor, dar acelea vor avea corespondent în practică după aprobarea bugetului naţional. Ce-a venit acum a fost aşa… ca să ne echilibrăm. Iar Primăria noastră are nevoie disperată de bani. De pildă, Bulevardul „Pardon”, o lucrare care, numai în estimări, se ridica la peste 6,4 milioane de lei, nu este – cel puţin, anul trecut, n-a fost – cuprinsă în excedentul bugetar. Nu execuţia, fiind incluse, unul, la începutul anului, celălalt, la sfârşit, doar studiile necesare investiţiei: documentaţia de avizare a lucrărilor de intervenţie, cu 40.000 lei, şi proiectul tehnic, cu 135.000 lei. Clar, este nevoie de bani pentru execuţie, dacă excedentului i se menţine destinaţia stabilită. Şi probabil că aşa va fi, Primăria fiind obligată de contractele angajate să nu se atingă de economii. Sunt de dus la îndeplinire reţeaua de apă pe Valea Bărbuşii şi Grigore Alexandrescu şi canalizarea pe o grămadă de străzi: Constantin Brâncoveanu, Petre Ţuţea, Valea Bărbuşii, Maramureş, Calea Pietroasă, Drăceşti, Calea Măgurii, lucrări contractate, care este musai să fie plătite. La fel, de vreme ce s-au cheltuit bani pe SF-uri, trebuie reabilitate străzile Drăceşti, Boboc, Rujoi, Nedeleşti, Plăieşi, Leculeşti, Livadiei, Chilii şi Ion Ţicăloiu. Este adevărat, nu toate într-un an, dar un lot de trei, format din Ţicăloiu, Drăceşti şi Plăieşi, are constructorul desemnat încă din vara trecută, numai că nu s-a apucat de lucrare, fiind ocupat cu Piaţa Primăriei. Şi va fi mai ocupat cu bulevardul şi cu podul din vecinătatea Minierului. Lista „restanţelor” continuă cu esplanada din dreptul magazinelor situate la parterul blocurilor de peste drum de Piaţa Mare, reparaţia clădirii Băilor „Kretzulescu” şi mai sunt şi altele, toate cu documentaţii întocmite şi plătite, prin urmare, realizarea lor practică nu e opţiune. Plus cofinanţările la proiectele suportate de Ministerul Dezvoltării Regionale, prin PNDL: podul de pe Şoseaua Naţională, Staţia de Epurare – Linia Apei, conducta de aducţiune a apei brute (DN800) şi fostul Liceu de Fete.
Aşteptăm cu nerăbdare şedinţa de joi, pe a cărei ordine de zi remarcăm prima propunere de investiţie pe 2019 la Câmpulung: blocul social din Grui, cu o valoare de 20,8 milioane de lei! Mai bine de 4,3 milioane de lei ar fi partea Câmpulungului, pe care aleşii sunt solicitaţi s-o aprobe, cu titlu de cofinanţare, în completarea sumei pe care ne-ar da-o Ministerul Dezvoltării. Până la dezbatere, ne întrebăm de unde vor fi luate cele 43 de miliarde de lei vechi, de vreme ce excedentul, conform susţinerilor repetate ale primarului, intră în lucrările programate. Că doar n-o să tai drumurile de pe listă pentru 50 de apartamente ajunse la cine ştie ce săraci închipuiţi. Pentru că ăia săraci pe bune, care n-au noţiunea întreţinerii, n-au ce căuta într-un imobil de lux.