Cei pe care scârba cauzată de ameninţările nesimţite cu referendumuri pe bandă, iniţiate de nişte deştepţi, care au impresia că românii dorm în secţii, ca să le voteze lor bazaconiile, nu i-a oprit să pună mâna pe telecomanda televizorului au remarcat sforţarea unei ştiri cu adevărat importante de a ieşi la suprafaţă dintre atâtea ticăloşii politice. În caz că v-a încăput în urechi şi această informaţie copleşită de noianul de mojicii petrecute la vârful ţării, cu care suntem intoxicaţi de când au luat pauză temperaturile siberiene, suprataxarea proprietăţilor neîngrijite iese la interval, din nou, ca la început de an, cu rol de sperietoare care, în realitate, nu sperie pe nimeni. Asta pentru că măsura menită să scape o localitate de ruine şi pârloage abandonate de stăpânii care fie nu vor, fie nu pot să le întreţină nu se aplică în realitate, cu toată prevederea în Codul Fiscal, preluată în legile locale. Şi autorităţile câmpulungene au inserat-o în hotărârile de Consiliu privitoare la taxele şi impozitele datorate de locuitorii municipiului, dar aţi auzit pe cineva frângându-şi mâinile de spaimă că va fi suprataxat?! Exprimări de genul „proprietarii care nu-şi îngrijesc imobilele riscă” au efect zero, deoarece până acum s-au convins că riscul există doar în teorie, nu şi în practică. Cel puţin, din toamna lui 2015 şi până în prezent, riscul de pe hârtie s-a încăpăţânat să nu coboare în teren. Căci, dacă se întâmpla, nu mai aveam hrube acoperite de verzeală, trăsnind a mucegai, în inima Câmpulungului, salvată de la dubioasa regenerare urbană săvârşită de nişte ciurucuri impostoare, falşi restauratori de centre istorice. Nu mai aveam terenuri cu bălăriile cât blocul la o azvârlitură de băţ de Primărie, dacă proprietarul era măcar notificat că „riscă” impozit de 300%, cum scrie în catastifele conţopiştilor de la Taxe şi Impozite. Dar Primăria stă precum curca în lemne din două motive principale şi o droaie secundare. Primul: prima „amendă” ar trebui să şi-o aplice singură, căci Primăria contribuie cu propriile coşmelii, cot la cot cu delăsătorii din rândul persoanelor fizice, la aspectul de mahala cum n-a avut oraşul nici în cele mai grele timpuri din istorie. Doi: mulţi dintre potenţialii suprataxabili sunt amici cu primarul, cu viceprimarul, cu consilierii locali, trecuţi ori actuali, care n-or fi într-o dungă să-i pună la plată pe cei cu care se ajută ca fraţii!
Povestea suprataxării la Câmpulung s-a scris astfel. Regula este ca, în fiecare primăvară, aleşii să aprobe dările la bugetul local, pe care noi, contribuabilii, le avem de achitat anul următor. În 2015, pe fondul modificării Codului Fiscal, obligaţiile pentru 2016 s-au votat de două ori: în mai şi în noiembrie. La a doua tură, birurilor clasice li s-a alăturat un „breaking news” în materie de contribuţii locale, un fel de sancţiune aplicată deţinătorilor de averi imobiliare părăginite. Mai precis, o creştere de 100% pentru imobilele din intravilan – case, curţi şi grădinile aferente – aflate într-o stare de degradare nepermisă, afectând imaginea străzii, a zonei, a cartierului, a municipiului, până la urmă, din cauza numărului însemnat de clădiri vechi, nerenovate, poate, de la construcţie.
A doua noutate neplăcută o reprezenta cota de 200%, pe care o riscau posesorii de averi funciare încadrate la „teren agricol”, nelucrate doi ani consecutiv. Ca să fie sancţionaţi proprietarii clădirilor care urâţesc imaginea Câmpulungului, cu faţade căzute, garduri prăpădite şi incinte pline de uscături şi gunoi, aceştia trebuiau depistaţi. Cui revenea misiunea investigaţiilor pe teren, menite să aducă venituri frumuşele la buget? Unei comisii formate din angajaţi ai Primăriei, însărcinaţi cu inventarierea impecabilă a magherniţelor municipale, urmată de dublarea impozitelor datorate de deţinătorii lipsiţi de simţ gospodăresc. Din noiembrie 2015 şi până la finele lui aprilie 2016, când aleşii au fost obligaţi prin lege să voteze taxele şi impozitele pentru 2017, Executivul condus de Liviu Ţâroiu – interimar, neinterimar, nu ne interesează, el conducea – n-a fost în stare să formeze o amărâtă de comisie, ca să facă o listă a imobilelor cu probleme cel puţin din punct de vedere estetic. Nu le punem la socoteală pe cele de siguranţă, de igienă, multe fiind “bombe” pentru sănătate, din cauza igrasiei şi a mizeriei. În primăvara lui 2016, deşi majorările votate cu o jumătate de an înainte n-au apucat să fie aplicate, consilierii au decis că nişte procente mai mari vor avea efect garantat. Prin urmare, creşterea de 100% s-a transformat în 300%, rămânând neschimbată cea de 200%.
Şi de atunci s-a lăsat tăcerea. Niciunul dintre aleşii locali, nici cei noi, nici cei vechi, care au votat această soluţie admirabilă de a scăpa de putregaiuri, n-a mai întrebat nimic despre performanţele financiare atinse de vistieria locală ca urmare a suprataxării, de parcă pe gestionarii banului public nu i-ar interesa să profite de pe urma dezinteresului stăpânilor lor. Deşi scopul nu este golirea conturilor, ci consolidarea dărăpănăturilor. Niciunul n-a cerut inventarul imobilelor taxate cu 300% impozit, inventar deschis, cel mai probabil, de Hotelul Regal, o ciupercă gigantică, o mostră de pasivitate impardonabilă a capului Primăriei, care nici nu-l ia de la cei care l-au părăsit, nici nu-l dă cui îl cere, ci stă cu mortul pe masă aşteptând să se dezintegreze de la sine.