-4.5 C
Campulung Muscel
17/02/2025

Cum a fost celebrată lupta anticomunistă: cu PSD vârf de lance şi o grămadă de ochi albaştri în mulţime

Campania electorală naşte „monştri”. De figurile lor respingătoare şi discursurile împiedicate, greţoase, jignitoare la adresa puţinilor cărora evocarea tragediilor locale le strangulează vocea de emoţie nu scăpăm nici în momente în care discreţia şi decenţa sunt obligatorii. Cum a fost evenimentul de sâmbătă, un eveniment de talie naţională, cu participare de nivel naţional, în cadrul căruia era elogiat un brand naţional: „Haiducii Muscelului”. Teoretic, figura centrală a manifestării, în faţa căreia, dacă n-a murit cu totul în noi respectul pentru cei care au suferit şi au murit pentru o convingere, se cuvine să ne plecăm cu recunoştinţă, a fost Elena Ion Arnăuţoiu. Practic, prezenţa ei nepreţuită, sinonimă cu istoria noastră, a Muscelului, a fost estompată de „lătrătorii” de profesie, care distrug manifestările publice cu tortura verbală la care îşi supun auditoriul, de dragul de a se auzi cum debitează un fluviu de palavre despre ei, în detrimentul subiectului acţiunii. Din nefericire, sâmbătă, în loc s-o ascultăm pe Elena Ion Arnăuţoiu, ale cărei luciditate, cursivitate în vorbire şi bogăţie de amănunte îl răvăşesc pe interlocutor până la a uita de prezent şi a trăi, împreună cu naratoarea, fiecare secvenţă a durerii acesteia, i-am ascultat pe îndrugătorii de baliverne de carieră. De altfel, numai simpla lor apariţie în sală ne-a produs temerea „mutilării” manifestării cu apucăturile narcisiste de a se plasa în centrul acţiunii, eclipsând total adevărata personalitate.

Parcă intuind că aşa se va întâmpla, cu câteva săptămâni înainte, doamna Elena ne mărturisea că nu contează cine se împăunează cu rezultatul strădaniilor şi dorinţei sale vechi de ani buni, care au înverşunat-o să trăiască aniversarea celor 97 de ani, atâta vreme cât se realizează şi se montează crucea.  Că nu contează cine îşi pune numele pe munca ei, atâta vreme cât se mai scrie ceva, ca să-şi amintească lumea de Toma şi de Petre. Unii dintre cei care au dezamăgit-o profund au pozat, sâmbătă, în salvatori ai istoriei. 

Primul care a îndrăznit să se apropie de microfon a fost Ţâroiu, cu un discurs perfid, prin care s-a dat victimă a sistemului, care i-a aruncat tatăl în închisoare. Departe de noi gândul că n-am avea compasiune pentru suferinţele îndurate de părintele lui Ţâroiu. Dar, dacă era răscolit de drama lui şi a sutelor de camarazi săltaţi de Securitate şi aruncaţi în temniţe mizere, de ce Ţâroiu, ca urmaş de deţinut, n-a sărit să preia misiunea adusă la îndeplinire de doamna Elena Ion Arnăuţoiu cu cazne, cu scrisori trimise peste tot, cu rugăminţi, cu insistenţe, cu telefoane trântite în nas?! De ce Ţâroiu, ca autoritate locală şi primar de un an, n-a ajutat cu bani din bugetul local execuţia edificiului? Şi nu se supăra niciun cetăţean că se ridica o cruce, nu o catedrală a mântuirii, pe care să fie scrise nume de martiri, cum găseşti lângă bisericile de la ţară. Era mai important fotbalul, cu care, în doar doi ani, s-au prăpădit, ilegal (!), vreo 4 miliarde şi jumătate, pentru „dezmăţul” cu bani publici al staff-ului, echipei şi cohortelor de scribi, plimbaţi prin cantonamente scumpe, plătite din taxele şi impozitele noastre! Iar pentru o cruce de câteva zeci de milioane nu s-au găsit fonduri! De aia Ţâroiu a produs silă când s-a agăţat de microfon ca huhurezul de grinda podului şi a început obişnuita cerşeală de voturi, de data aceasta, scoţând la înaintare suferinţele părintelui său în închisoare. După el a amplificat starea de amărăciune şeful de la judeţ, Tecău, cu o vorbărie despre nimic.  

Ca dovadă că Tecău şi Ţâroiu s-au înfiinţat la eveniment strict din raţiuni de campanie electorală stă „interesul” de a părăsi sala cât mai repede şi neobservaţi, dacă se putea. Pe Ţâroiu l-a durut în cot de ce va zice lumea dacă dispare după speech. Şi aşa a şi făcut. A întins-o cum a rostit ultima silabă. Tecău, al cărui mesaj şi mai lipsit de conţinut decât al colegului de la Câmpulung a fost al doilea (culmea ironiei, PSD-ul, perceput de români drept continuatorul PCR-ului, a deschis acţiunea despre lupta anticomunistă!), a rezistat o jumătate de oră, fiind salvat de momentul din program rezervat difuzării unui film documentar despre Rezistenţa din Munţii Muscelului. Şeful judeţului a profitat de semiîntuneric, de atenţia publicului îndreptată către proiecţie şi şi-a „sustras” silueta din sală.  

Fanfaronada PSD-istă a fost dublată de comportamentul “sugativelor” de camere tv, cu limbile lipite de microfon, care au suprimat complet timpul cuvenit oamenilor cu adevărat de valoare. Timpul lor a fost furat de unii care, o viaţă, au turnat în dreapta şi-n stânga, astăzi, deghizaţi în oameni de cultură, în fapt, nişte impostori ordinari. În prim plan trebuiau să se afle supravieţuitorii închisorilor comuniste. Era Elena Ion Arnăuţoiu, căreia abia i s-a îngăduit să mulţumească celor care au ajutat-o. Erau ultimii doi partizani ai Rezistenţei, veniţi de la Nucşoara, pe care nu i-a întrebat nimeni nimic. Abia au apucat să fie prezentaţi pe foiala de final, când participanţii se pregăteau de plecare. Ruşinos! Şi încă un lucru asupra căruia am fost atenţionaţi cu mult înainte: vor fi interesaţi de acţiune – şi aşa a fost – o grămadă de posesori de ochi albaştri.  

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!