A da cinste femeii. În sfârşit, la 1 Petru 3.7 se spune: „Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi cu înţelepciune în căsnicie, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre”. Legătura dintre soţ şi soţie are mare importanţă când este vorba de rugăciune: dacă ei nu stau bine între ei, rugăciunile lor pot fi împiedicate. Se poate întâmpla să fi schimbat între ei cuvinte lipsite de dragoste. Soţul aşteaptă atunci ca soţia să-şi ceară iertare; ea aşteaptă la fel, ca el să-şi ceară iertare. Dar vine seara şi ei nu pot să termine ziua fără rugăciune. Ce să facă atunci? Se aşază fiecare într-un colţ al camerei şi se roagă fiecare. Forma s-a împlinit! Dar nu merge aşa! Să se împace întâi şi pe urmă să se roage. Este nevoie să cunoaştem bine care ar putea să fie piedicile în calea rugăciunilor. Dacă legătura noastră cu El este bună, atunci El Însuşi ne inspiră cererile pe care trebuie să le facem; în felul acesta cerem lucruri după voia Lui, iar El răspunde mai presus de aşteptările noastre.
Îndrăzneala în rugăciune. „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 Ioan 5.14). Iată o promisiune dintre cele mai preţioase din Cuvântul lui Dumnezeu. Poate însă un credincios să ceară ceva ce nu este după voia lui Dumnezeu? Doar în cazul când nu ştie care este voia lui Dumnezeu; dar nu poate să ceară ceva ce ştie precis că este împotriva voii Lui, nici nu vrea să aibă ceva ce ştie precis că este împotriva voii Lui. De aceea, cel credincios se sileşte să cunoască tot mai bine voia lui Dumnezeu din Cuvântul Său şi din experienţa lui de om credincios. Dacă ai căpătat încredinţarea că ceea ce ceri este după voia Lui, atunci hotărât că El te va asculta. Poate nu ne ascultă cum ne aşteptăm noi sau când vrem noi, dar de ascultat tot ne ascultă, dacă cerem ceva după voia Lui. Sunt părinţi credincioşi care au copii necredincioşi; ei trec în veşnicie, în timp ce copiii lor tot necredincioşi au rămas. Care le este mângâierea? Făgăduinţele din Cuvânt. Ei au cerut ce a fost promis în Cuvânt şi de aceea pleacă liniştiţi; n-au avut bucuria de a-i vedea întorşi la Dumnezeu, dar au nădejdea că tot se vor întoarce. Dacă n-ar fi aşa, sfârşitul lor ar fi încărcat de amărăciune din cauza copiilor lor care stăruie pe calea neascultării de Dumnezeu. „Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe cele ce I-am cerut” (1 Ioan 5.15). Aceasta ni se pare poate că este prea mult. Totuşi aşa este scris. Chiar dacă nu ai în mână lucrul cerut, eşti stăpân pe acel lucru din momentul când l-ai cerut. Dumnezeu ţi-l va da când va găsi El de cuviinţă; timpul, mijlocul şi felul cum ţi-l dă sunt în seama Lui. Cine poate să pătrundă tot adâncul unui astfel de adevăr?
A lupta în rugăciune. „Vreau, într-adevăr, să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea şi pentru toţi cei ce nu mi-au văzut faţa în trup” (Coloseni 2.1). Apostolul ducea pentru ei o luptă, în rugăciune. Cum vine lupta aceasta în rugăciune? Dacă mai găsim în Scriptură pilde de luptă, vom fi foarte ajutaţi de ele. În Ghetsimani, Domnul Isus a luptat în rugăciune. Când citim, ne înfiorăm, dar adâncul luptei Lui nu-l putem pătrunde. Rugăciunile Lui de acolo nu ni s-au păstrat, dar miezul lor ni s-a lăsat: „Dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta. Totuşi facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu…” În Epistola către Evrei (5.7) ni se spune că rugăciunea Lui a fost cu strigăte mari şi cu lacrimi. A strigat către Cel care putea să-L scape din moarte şi a fost ascultat, cu toate că nu L-a scăpat de la moarte. În altă parte din Scriptură se spune că noi n-avem de luptat împotriva unor fiinţe de carne şi sânge, ci împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti (Efeseni 6.12). Lupta noastră nu este cu oamenii, ci cu vrăjmaşul sufletelor noastre. Ea însă trebuie să fie lupta credinţei, care-L pune pe Domnul Isus în faţă. Într-un psalm (35.1) spune: „Luptă-te Tu, Doamne, cu cine se luptă cu mine!”. În felul acesta poţi să stai liniştit lângă Domnul Isus. A fi stăruitor în rugăciune cere luptă. Toţi obosim şi nu stăruim în rugăciune cum s-ar cuveni. În măsura în care un credincios înaintează în vârstă şi în credinţă, el devine tot mai mult un om al rugăciunii. Când este mai tânăr se arată ca om al acţiunii, al lucrării; când este mai bătrân, poate chiar pe patul de suferinţă, devine un om al rugăciunii. Apostolul spune deci: Vreau să ştiţi şi voi că eu am de dus o luptă pentru voi… Este foarte încurajator lucru ca nişte fraţi simpli să audă de la unul ca Pavel că se luptă în rugăciune pentru ei. Printre credincioşi, Pavel era un nume preţuit. De necredincioşi, el era urât, şi nu este de mirare. N-a fost persoană mai urâtă de alţii ca Domnul Isus şi, tot aşa, nu este nimeni mai iubit ca El. Pentru dragostea Lui, mulţi au murit ca martiri. Tot aşa şi cu Pavel: pentru unii, numele lui era de nesuferit, pentru alţii, preaiubit. Ei bine, era lucru plin de îmbărbătare pentru nişte fraţi simpli să audă din partea unuia ca Pavel că se luptă pentru ei. Vor fi spus: „Fratele nostru Pavel este neobosit în lucrarea lui Dumnezeu. Deşi închis, cu lanţuri, totuşi el se gândeşte la noi. Cât de mult ne iubeşte!”. De aceea mulţi credincioşi, despărţindu-se unul de altul, spun: „Rugaţi-vă pentru noi!”. Cineva îmi scria: „Cred că de trei ori pe zi mă rog pentru tine”. Este o mare îmbărbătare să te ştii susţinut în rugăciune de fraţi. Pavel le cerea cititorilor de atunci ai epistolei să se roage şi pentru el (Coloseni 4.3). De obicei, credincioşii nu prea se roagă pentru cei care lucrează în vestirea Cuvântului lui Dumnezeu, uită de această datorie. Dar uite că Pavel spune: „Rugaţi-vă pentru mine”. Cei care au înţeles lucrul acesta stăruie mult în rugăciune pentru cei care le vestesc Cuvântul. „Rugaţi-vă… ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt”. Nu le cerea deci să se roage lui Dumnezeu ca să-i scape din închisoare, ci ca să fie deschisă o uşă pentru Cuvânt. „Uşa” înseamnă ori ocazia de a vesti evanghelia multora, ori deschiderea pentru evanghelie a sufletelor cu care venea în legătură. În amândouă înţelesurile, „uşa” face să fie cerută de credincioşi în rugăciune.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel