Amintiri din tinereţea profesională a unui tehnician veterinar ieşit la pensie, care a îmbinat permanent utilul cu plăcutul. Pe când era un june neînsurat şi zburdalnic, avea o iubită, pe care, în lipsa unei camere şi a banilor de hotel, o invita la cabinetul medicului, când acesta lipsea. Cum ea era mică, el înalt, iar masa folosită pe post de pat prea joasă, tipul punea sub fundul iubitei registrul de evidenţă a cazurilor consultate şi tratate de şef. În fine, medicul avea un obicei: în fiecare zi mânca un măr, pe care îl tăia meticulos chiar pe “ceaslovul” de consultaţii, “piesa de rezistenţă” în timpul partidei celor doi amorezi. Mai mult, când îşi servea desertul proaspăt, doctorul îl îndemna pe tânărul subaltern să servească şi el o felie din fructul irezistibil, însă acesta refuza, cu un zâmbet
întins dintr-o ureche în cealaltă. Altă boacănă a Don Juan-ului, care, tot pe când era holtei, avea un prieten medic ginecolog. Nedus la biserică, acesta din urmă îl provoca: “Vrei să vezi păsărici?” Bineînţeles că voia! Şi atunci ginecologul îi dădea un halat şi îl prezenta în cabinetul de consultaţii drept stagiar. Măcar de-ar fi fost atât! La doctor veneau foarte multe paciente care cereau concedii medicale. “Stagiarul” a pus ochii pe o duduie arătoasă, care avea nevoie de un astfel de document. Iar medicul i-a sărit în ajutor: dacă vrei să-ţi semnez, el e amicul meu, care vrea să te scoată în oraş. Cum amicul era bărbat bine şi foarte tânăr pe deasupra, pacienta a acceptat “invitaţia”, care s-a lăsat cu recomandări călduroase din partea craiului, către doctor, cum că semnătura este pe deplin meritată.
Musceleanul de pe bulevard