A te ruga: a-ţi vărsa inima înaintea lui Dumnezeu! După felul cum este adresată epistola aceasta (1 Corinteni), ea nu este numai pentru creştinii din Corint, ci şi pentru toţi aceia care cheamă, care invocă în vreun loc numele Domnului, deci şi pentru noi care credem în Domnul Isus. De ce mă rog lui Dumnezeu, fiindcă doresc să-mi vărs inima înaintea Lui (Psalmul 62.8), fiindcă Îl iubesc şi vreau să-I vorbesc, sau de ce? „Avem îndrăzneală la Dumnezeu” (1 Ioan 3.21) şi îndrăzneala aceasta se arată mai ales în rugăciune. Dacă ne uităm în Biblie la oamenii lui Dumnezeu, vedem cât de îndrăzneţi erau ei în rugăciune. După mintea omenească, Dumnezeu este obligat să asculte ce-L rog eu, dar eu nu sunt obligat să ascult ce vrea El. Aceasta înseamnă că mă aşez mai presus de Dumnezeu şi Îi spun ce are de făcut; nu-L pun pe Dumnezeu mai presus de mine, ca să-mi spună El ce am de făcut. Unii se opresc la aceste cuvinte: „orice vom cere vom căpăta”, dar uită partea a doua a acestui verset (1 Ioan 3.22): „pentru că păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui”. Iată pricina pentru care atâtea rugăciuni nu sunt după voia lui Dumnezeu şi El nu răspunde la ele. Dacă nu eşti serios în legătura ta cu Dumnezeu şi viaţa nu ţi se desfăşoară în lumina Lui, sub privirea Lui, atunci nici rugăciunea nu este ceea ce trebuie să fie. Când ai o nevoie mare, te rogi cu stăruinţă; dar, dacă nu ţi se împlineşte ce ceri, gata, te lepezi de Dumnezeul care nu Se conformează dorinţelor tale!
Piedici în calea rugăciunii:
Păcatul. Obosiţi, evreii de pe vremuri spuneau: Dumnezeu nu vrea să ne mai asculte, mâna Lui s-a scurtat, urechea Lui nu mai aude ca altădată. Dar nu, la Dumnezeu nu s-a schimbat nimic; păcatele voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeu (Isaia 59.1,2); şi câtă vreme nu este aranjată chestiunea aceasta a păcatului, ce ascultare să aştepţi de la Dumnezeu?
Idolii. În Ezechiel 14.3 citim: „Fiul omului, oamenii aceştia îşi poartă idolii în inimă şi îşi pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire! Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei?” Primul loc în inimă se cuvine numai lui Dumnezeu. Orice altceva ia loc, primul loc, în inima omului, este un idol. El nu vrea ca inima omului să fie împărţită: ea ori este de partea Lui, ori nu este deloc.
Zgârcenia. În Proverbe 21.13 citim: „Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului nici el nu va căpăta răspuns când va striga”. Zgârcitul, cel lacom de avere, omul care n-are o inimă simţitoare cu alţii, care nu este gata să ajute când poate, să nu aştepte răspuns când şi el va striga către Dumnezeu
Cearta cu cineva. La Marcu 11.25 spune: „Şi când staţi de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre”. La Matei 5.23, 24 spune acelaşi lucru: „Dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de te împacă cu fratele tău; apoi vino şi adu-ţi darul”. Iată, deci, că cearta cu cineva este o piedică în calea rugăciunii. „Îţi aduci darul la altar” este după vorbirea Vechiului Testament; ea înseamnă: Vrei să te rogi? Împacă-te! Dacă nu te împaci, degeaba te rogi.
Îndoiala. La Iacov 1.5-8 citim: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu… Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc; pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, mânat de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale”. Îndoiala este deci o altă piedică în calea rugăciunilor. „Mi-o da, ori nu mi-o da? Mi-o răspunde, ori nu mi-o răspunde? O fi după voia Lui, sau nu?”, te întrebi pe tine însuţi. Rugăciunea nu merge atunci la ţintă, îndoiala te slăbeşte şi te lipseşte de îndrăzneală şi de stăruinţă.
A cere cu gând rău. La Iacov 4.3 citim: „Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre”. Rugăciunea poate să fie bună şi totuşi să ceri cu un gând rău, care nu este bun sau care nu este cel mai bun.
Mâini curate. La 1 Timotei 2.8 citim: „Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc şi să ridice spre cer mâini curate, fără mânie şi fără îndoieli”. La evrei, când se rugau, ridicau mâinile în sus şi cu aceasta parcă spuneau: „Mâinile acestea, Doamne, sunt curate; în tot ce am făcut, eu m-am ferit de păcat, de aceea îmi ridic spre Tine aceste mâini…” Se întâmplă câteodată între soţi, mai ales la început, că se iveşte câte o ceartă, cu toate că au cunoştinţă de evanghelie; se împung cu cuvinte şi cearta a început. Atunci cine o fi mai duhovnicesc să propună celuilalt: „Decât să ne certăm, mai bine să ne rugăm”. Cum vor pune genunchiul la pământ, sunt încredinţat că mânia va dispărea şi-i va lua loc seninătatea. Va urma..
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel