-4.5 C
Campulung Muscel
17/02/2025

E bun şi ce nu e de mâncare

Un personaj vestit în târg pentru apetitul neostoit, care îl plasează în rândul mâncăilor de top, deşi, după fizic, n-ai zice că bagă în el de rupe, a făcut dovada că nu se poate abţine de la a pune mâna pe ce nu este al lui. Adică să ia ceva, să capete ceva, să nu fi irosit ziua întorcându-se acasă, cu burta goală, cu plasa goală, cu mâna goală. Pomanagiul tipic, care, pesemne, suferă de o boală, pentru că, teoretic, nu-i lipseşte nimic, dar parcă mai bun e lucrul pe care nu dă banii. Cei mai mulţi bani scutiţi sunt cei cu mâncarea, deoarece pensionarul nostru are un grup de “reprezentanţi ai societăţii civile”, cu care face prăpăd în castroanele pline înşirate pe o masă. Nu contează a cui e masa, în ce spaţiu e, public ori privat, ei reprezintă societatea civilă, calitate în care trebuie omeniţi. Mănâncă inşii de zici că au trăit cu rădăcini până să ocupe cu japca locurile la un ospăţ la care ajung, de regulă, neinvitaţi, deşi sunt cu toţii la o vârstă la care şi un ceai e prea mult. Într-o zi, insul venea agale de la mica afacere cu care îşi umple timpul la vârsta a treia şi a sesizat că la parterul blocului său se lucrează la foc continuu, la amenajarea unui apartament. Meşterii au pus lângă maşina cu care au adus materialele de construcţii un morman de resturi, care mai puteau fi folosite. Rafturi, placaje, tablouri, firme şi blăni de toate mărimile, pe care intenţionau să le ia la plecare. Pensionarul a ochit imediat grămadă şi s-a şi înfipt în ea. A cântărit fiecare obiect, l-a întors pe toate părţile, a făcut propria sortare şi nu s-a îndepărtat până n-a îndesat sub subţiori cât a putut duce până acasă. Musceleanul de pe bulevard   

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!