ISPRĂVNICIA HARULUI!
Răspunderea mare a acestei slujbe e văzută în dragostea cu care e făcută de ispravnicii credincioşi. Domnul vrea ca toţi ispravnicii să fie credincioşi, dar nu sunt toţi. Adevărata credincioşie faţă de Dumnezeu se dovedeşte în dragostea cu care ne îndeplinim această slujire faţă de oameni. Credinţa lucrează prin dragoste. Când doi misionari dintre fraţii moravieni ce au plecat ca misionari în insulele Pacificului nu au fost primiţi acolo ca misionari, ei s-au vândut ca sclavi proprietarilor de plantaţii de trestie de zahăr, numai să poată vesti celorlalţi sclavi vestea Evangheliei harului. Nu banii, ci dragostea şi responsabilitatea i-a împins la aceasta. Nu banii, ci răspunderea l-a făcut pe Pavel să meargă la Listra să fie împroşcat cu pietre.
Am văzut odată un tablou sugestiv. Apostolul Pavel avea pe umerii săi globul pământului, şi povara lui grea l-a îngenunchiat, iar dedesubt erau cuvintele din Romani 1:14: „Eu sunt dator şi grecilor şi barbarilor”. Această povară l-a făcut pe Moffat şi Livingstone să lase confortul din Anglia şi să meargă să se expună pericolelor din Africa, pe C.T. Studd să părăsească averea şi aristocraţia, să meargă între analfabeţi, să locuiască într-o colibă în junglă, numai să le poată împărtăşi acelora bogăţiile harului. Această răspundere l-a făcut pe John Bunyan, atunci când, după mai mulţi ani de puşcărie pentru Evanghelie, i s-a oferit libertatea, cu condiţia să tacă, el a spus fraza ce a rămas memorabilă: „Dacă azi îmi daţi drumul, mâine voi predica din nou, căci prefer mai bine să-mi mucigăiască oasele în temniţă decât să tac!” Dragostea înflăcărată cu care toţi aceştia şi-au îndeplinit lucrarea arată că ei au fost conştienţi de marea răspundere în slujirea ca ispravnici ai harului lui Dumnezeu.
Răspunderea mare ce o are fiecare urmaş al Domnului Isus Hristos ca ispravnic al harului va fi văzută bine în ziua cea mare a judecăţii. O, fratele meu, citeşte încă odată pilda talanţilor din Matei 25:14, pilda polilor din Luca 19:11. Nu te cutremuri? Nu te înfioară gândul că fiindcă ai primit har, dar ai fost inactiv, leneş, va trebui să fii osândit? Gândeşte-te la cuvintele lui Pavel: „Vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu”. Nu cumva tu ai zădărnicit harul? Cuvintele acestea sunt pentru mine şi pentru tine. Purtăm o mare răspundere! Ce fel de ispravnic al harului eşti tu? La câţi ai dat tu bogăţiile harului?
Şi ultima chestiune: cum poate fi făcută această slujbă? Spre a fi bun ispravnic al harului e necesar să fi dezbrăcat de tine însuţi. Altfel, eu-lui nostru îi este ruşine să facă o aşa lucrare. Mândria îi împiedică pe unii să slujească, ei vor să domnească. Nu e aceasta cauza pentru care cei mai mulţi tac? E necesar din nou să privim la Hristos Domnul. Samuel Brengle, un bun credincios, a scris: „Am privit la Hristos şi am văzut umilinţa Lui şi orgoliul meu, blândeţea Lui şi violenţa mea, smerenia Lui şi ambiţia mea, puritatea lui Isus şi necurăţia inimii mele, fidelitatea Lui şi inima mea plină de prefăcătorie, lipsa completă de egoism la Isus şi egoismul meu. Nu m-am uitat decât la Isus şi am ajuns să mă urăsc pe mine însumi”.
Ego al nostru, care transpiră chiar şi la unii predicatori, împiedică de la buna îndeplinire a acestei slujbe glorioase. Vrem să fim la biserici mari şi poate Dumnezeu ne vrea unde încă nu e biserică. Eu ştiu greutatea acestei dezbrăcări, am experimentat-o. După ce am fost la o biserică de 500 de membrii la Timişoara, am venit la Chicago, unde trei-patru familii am pus umărul şi s-a înfiripat o biserică română. După patru ani, când deja se ajunsese la un număr de membrii, cu un cor de vreo 25 cântăreţi şi o frecvenţă frumoasă, am înţeles că trebuie să mă mut la Los Angeles în California, unde nu era biserică română. Şi am plecat. Nu a fost uşor, dar a fost binecuvântat. Îi mulţumesc Domnului pentru biruinţa ce a câştigat-o asupra mea şi prin mine asupra altora. E necesară dezbrăcarea de noi înşine, de ambiţiile noastre, de voia noastră, de mândria ascunsă a inimii noastre, spre a ne asemăna cu Hristos, Domnul nostru. Nu e pierdere, ci câştig curat. „Duhul pe care l-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare” Iacov 4:5,6.
Hristos Domnul spune în Luca 12:42-44, despre ispravnicul credincios că are în vedere porunca stăpânului şi nevoile altora, iar cel necredincios (versetele 45-48) nu crede că vine stăpânul şi trăieşte în mod egoist, mănâncă, bea şi asupreşte pe alţii. Deci, foloseşte slujba spre satisfacerea lui, nu pentru nevoile altora.
(continuare în numărul viitor)
Adunarea Creştină Betel Câmpulung,
strada Matei Drăghiceanu, nr. 3.
Telefon contact: 0745.021.424