Evlavia, învăţată în suferinţă. Prin evlavie se înţelege a primi totul ca fiind bun, din mâna lui Dumnezeu. Rar întâlnim oameni mulţumiţi cu soarta lor. Şi Dumnezeu trebuie să-l treacă pe cel credincios prin şcoala suferinţei, pentru a ajunge la evlavie. Orice lucru, cât de greu, are şi o parte luminoasă. Dar greu ajunge omul aici, să vadă şi latura luminoasă a împrejurărilor prin care trece. Prin harul lui Dumnezeu totuşi se poate să ajungem să fim evlavioşi, să luăm toate ca fiind bune, din mâna Lui. Şi boala? Da! Şi necazul? Da! Noi nu suntem ai noştri, suntem ai Lui. El nu va îngădui ceva rău, chiar dacă, după mintea noastră, este ceva greu. „Suferinţă, suferinţă, pe pământ eşti numită o pacoste, dar, în căile lui Dumnezeu, eşti mult folositoare!” Fie pentru întoarcerea la Dumnezeu a sufletelor, fie pentru creşterea în legătura lor cu Domnul Isus, suferinţa poate fi o binecuvântare. Cuptorul de foc care dezleagă unele legături. Neamurile au stăpânit prin idolatrie, fără să ţină seama de conştiinţa omului şi de drepturile lui Dumnezeu. S-a mers pe poruncă: „toată lumea să creadă aşa sau să nu creadă aşa!”. În capitolul 3 din Daniel se vede cum se urmăreşte unitatea prin idolatrie. Cei trei tineri nu s-au supus închinării idolatre şi au fost aruncaţi în cuptorul aprins. Au rămas liniştiţi şi au dat o bună mărturie. Au fost aruncaţi în cuptor legaţi şi au fost scoşi de acolo dezlegaţi (Daniel 3.21,27). De multe ori, încercările dezleagă de unele legături; încercările au rostul şi de a-i curăţi pe cei credincioşi… Nebucadneţar L-a binecuvântat după aceea pe Dumnezeu, dar sub o impresie omenească. Cei trei tineri îi înfăţişează pe martorii credincioşi din timpul necazului cel mare. Lucrarea lui Dumnezeu în noi şi prin suferinţă. Dumnezeu lucrează în noi şi prin suferinţă. Nu ne place, dar, în mâna lui Dumnezeu, suferinţa poate fi aducătoare de mari binecuvântări. De la El, care este dragoste, chiar şi prin suferinţă vine dragoste. Dar noi nu ştim şi suntem ca un juncan neînvăţat la jug, care, când este pus la jug, dă încoace şi încolo, dar care, neavând încotro, până la urmă trebuie să tragă. Tot aşa şi noi, când vine suferinţa, ne speriem şi începem să ne văităm. Cum trebuie să privim suferinţa? Dacă o luăm din mâna lui Dumnezeu, ea ne va aduce binecuvântare; dacă însă o luăm din mâna oamenilor, ne amărâm. „Bine, bine”, va zice cineva, „o boală o iei din mâna lui Dumnezeu, dar un necaz de la oameni, de la colegi, de la cunoscuţi, de la rude, pe acesta cum să-l iei din mâna lui Dumnezeu?”. Oricât de neînţeles ar fi acest adevăr, totuşi este adevăr. În mâna Domnului, suferinţa este un mijloc minunat de a arăta pornirile păcătoase din noi şi în acelaşi timp de a le înlătura, pentru a căpăta chipul blând al Mielului, al Domnului Hristos. Sunt persoane care, când erau sănătoase, nu prea mergeau bine pe cale, păstrau în ele mândria că vor face şi vor drege; de când a venit însă boala, vorbesc blând şi sunt smerite. Binecuvântată să fie suferinţa care are astfel de urmări! „Învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima.” Smerenia deseori prin suferinţă se învaţă. Prin lucrarea harului lui Dumnezeu, boala şi decepţiile pot contribui la smerirea celui credincios. Peste cel smerit, Domnul toarnă binecuvântare. Cine a suferit este mai şlefuit; cine n-a suferit nu este tot aşa. „Smeriţi-vă dar sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea cuvenită, El să vă înalţe” (1 Petru 5.6). Cuvântul acesta mai înseamnă şi: „Plecaţi-vă sub mâna Lui”. Să zicem că ai o suferinţă în trup şi că Dumnezeu n-a găsit cu cale s-o ia de la tine. Suferinţa apasă greu asupra ta. Ce vei face atunci? Smereşte-te sub mâna cea tare a lui Dumnezeu! El ştie de ce este aşa şi poate să prefacă suferinţa în binecuvântare, dacă te pleci sub mâna Lui cea tare. În orice lucru, mulţumeşte-te cu cel din urmă loc şi nu te plânge nimănui de nimic. Aşază-te în faţa Soarelui Neprihănirii şi trăieşte cu El, şi nimeni nu-ţi va lua căldura şi lumina care vin de la El. Cum te plângi, cum ai o pagubă. Unii se plâng de alţii şi au pagubă din aceasta. Ion Plugaru zice în felul lui: „De câte ori zbiară oaia, de atâtea ori pierde o gură de fân”. De ce să ne plângem? Să ne mulţumim cu locul cel mai din urmă şi atunci Dumnezeu ne va binecuvânta. Dacă în vreun fel se pun margini libertăţii tale, smereşte-te sub mâna lui Dumnezeu şi El te va binecuvânta. Orice ar fi şi de oriunde ar fi, pleacă-te în faţa voii lui Dumnezeu, căci din aceasta n-ai să capeţi decât binecuvântare. Partea noastră este să ne smerim şi atunci Dumnezeu ne va înălţa în felul Său şi la vremea Sa. Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre. „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi” (1 Petru 5.7). Îngrijorat, apăsat de griji poate să fie orice suflet. Apostolul nu spune să nu ne facem nicio grijă, ci spune clar: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre”. Vine grija, vine temerea de vreun fel sau altul? Du-te cu ele înaintea lui Dumnezeu! „Dacă vine boala? Dacă vine imposibilitatea de a-mi câştiga existenţa?” Astfel de griji îl chinuie pe om şi îi pot fura pacea. Ce-ai să faci atunci? Ele vin, vrei-nu-vrei! Aruncă-le asupra Aceluia care îngrijeşte de noi! Lecţia aceasta o învăţăm cu greu, pentru că suntem greoi la pricepere sau, mai degrabă, greoi la inimă, ca să credem. Nu uşor zicem: „I-am spus lui Dumnezeu lucrul acesta; aştept acum lucrarea Lui”. Alţii aruncă pentru moment grija, dar o iau iar asupra lor. Cine însă îşi zice cu tărie: „I-am spus lui Dumnezeu grija mea şi acum aştept lucrarea Lui”, acela se bucură de o pace adâncă; ceilalţi sunt chinuiţi de griji şi de temeri de tot felul. Când am venit la Domnul Isus, nu am venit oare cu toate grijile şi temerile noastre? Sunt totuşi persoane care-şi fac fel de fel de griji din lucruri care n-ar trebui să le dea niciun fel de grijă. Avem un Tată, avem un Mântuitor, avem un Păstor! El va îngriji de noi. Avem asupra Cui să aruncăm grija noastră. Asta nu înseamnă să nu-mi fac însă pe deplin datoria; dimpotrivă! Dar înseamnă să nu mă chinuiesc cu griji şi temeri, căci El Însuşi ştie cum să îmi vină în ajutor.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel