Scuză jalnică la consilierii municipali: nu pot controla cheltuielile la unităţile de învăţământ, aşa că le alocă fonduri în orice condiţii
Situaţia „reparaţiilor curente” la instituţiile de învăţământ, care, culmea, se fac la o lună şi jumătate distanţă de debutul anului şcolar, când zugrăvelile, înlocuirea instalaţiilor defecte şi repararea acoperişurilor trebuiau rezolvate pe perioada vacanţei de vară, i-a determinat pe aleşi să recunoască public că n-au niciun control asupra acestor cheltuieli. Mai simplu spus, se „sifonează” banul public, sub pretextul unor urgenţe invocate în scopul obţinerii de finanţări de la bugetul local. Câteva şcoli generale şi licee au prins, recent, ocazia fericită a unei rectificări de buget, moment în care Executivul alimentează cu un supliment generos conturile instituţiilor subordonate, aflate veşnic în nevoie. Acestea au cutezat să ceară, în plus peste miliardele alocate la început de an şi peste sutele de milioane, în completare, în cursul anului, alţi bani. Ce voiau unii dintre directori să facă cu ei? „Reparaţii curente”, deşi „Dinicu Golescu” – să dăm un exemplu la întâmplare – s-a reabilitat şi para-reabilitat printr-un mega-proiect european, fala fostului primar, invocată în faţa fiecărui musafir neaoş ori străin. Ceea ce viceprimarul Bogdan David a considerat o tentativă de păcălire a finanţatorilor lucrărilor la instituţiile şcolare a stat la baza propunerii sale ca, la rectificarea de la jumătatea lunii octombrie, „Dinicu Golescu” să nu primească cele 200 de milioane solicitate. La fel, nici Colegiul Tehnic, vârât de Executiv între potenţialii beneficiari, tot din cauza unui acoperiş şubred, trebuia tăiat de pe listă, în opinia liberalului, pe motiv că reparaţiile puteau aştepta până la primăvară.
David, fost elev al Industrialului, a cerut ca liceul să nu primească bani de acoperiş acum, ci la primăvară
Răsfoind petiţiile transmise Primăriei de şcoli, “în pragul iernii”, Bogdan David a mărturisit, la şedinţa de îndată a Consiliului Local, ţinută pe 15 octombrie 2015, că s-au înmulţit cererile de ajutorare cu fonduri de la unităţile de învăţământ. „Surprinzător este că vin în luna octombrie majoritatea şi cer bani pentru tot felul de acoperişuri şi izolaţii. Ceea ce mi se pare anormal, aceste solicitări trebuiau făcute în primăvară pentru a reabilita acoperişurile în timpul verii. Bănuiesc că ştiau că au aceste probleme cu izolaţiile.”, şi-a manifestat nedumerirea vicele nr.2 faţă de strategia unor directori care au aşteptat să se strice vremea, ca să-şi dea seama că învelitoarele imobilelor s-ar putea să nu facă faţă „depozitului” de zăpadă.
În afara doleanţei “suspecte” a Colegiului „Dinicu Golescu”, având ca obiect „reparaţii curente” de 200 de milioane, David a cerut să fie retrasă de la finanţare şi cea a Colegiului Tehnic, deşi, în parte, era justificată. „Au dreptate parţial, sunt infiltraţii, care pot fi rezolvate fără probleme la primăvară, când va permite vremea. Plus că acolo au fost destule probleme şi cu ultima lucrare de acoperiş făcută. A fost contestată în ultimul raport al Curţii de Conturi. Să votăm fără bani de reparaţii la „Dinicu” şi fără acoperişul la Liceul Industrial.”, a recomandat Bogdan David colegilor consilieri.
Spre deosebire de David, fost elev al Industrialului, pe care nu-l năpădesc sentimentalismele după anii de liceu când la mijloc sunt bani publici, colegul de partid Luci Ionescu, fost elev al Liceului „Dinicu Golescu” şi actual membru al Consiliului de Administraţie, a sărit să salveze situaţia în care instituţia risca să rămână cu punga goală la cea mai recentă împărţire a „caşcavalului”. Zice Luci că trebuie ajutat „Dinicu Golescu”, pentru că este „un simbol pentru Câmpulung!” Dar sentimentul patriotic faţă de unitatea etalon nu scuteşte conducerea de a prezenta „cooperativei” care gestionează taxele şi impozitele noastre o justificare a cheltuirii ajutorului financiar. „Nu se pune problema ca cineva să nu le aprobe bani.”, a calmat Ionescu palpitaţiile date de camaradul David managerilor care aşteptau banii de la Primărie cu sufletul la gură.
“Niciodată, cheltuielile care se fac nu sunt cu un leu mai puţin decât suma solicitată. Niciun ban nu rămâne de la aceste lucrări”
Ca să se apere de acuzaţiile de sanie meşterită la căderea primului fulg de nea, gospodarul şef Liviu Ţâroiu a direcţionat responsabilitatea amânării reparaţiilor spre cel care a condus Primăria înaintea lui. „Aceste solicitări nu sunt venite acum. Ele au fost luate în discuţie în Consiliile de Administraţie, au fost aprobate şi sunt depuse la noi de mai multă vreme. Unele de anul trecut, altele de la începutul anului. Nu le-am aprobat să se facă. Dacă aşteptăm să facem reparaţii la un acoperiş în primăvara anului viitor… Dumneavoastră hotărâţi, eu, deocamdată, nu mai fac parte din Consiliu. Ca să aşteptăm să mai treacă o iarnă, să se deterioreze şi să intervenim după aceea, este hotărârea dumneavoastră, vă aparţine, nu susţin mai mult de atât.”, a lăsat Ţâroiu să se înţeleagă că vinovat de nealocarea sumelor cerute de şcoli, în momentul în care managerii au sesizat deficienţele, este Călin Andrei.
Măcar de-ar fi singura problemă vechimea solicitărilor! Dar nu e şi, cu siguranţă, nu e cea mai mare. Cea mai mare rămâne maniera de consumare a banilor primiţi de la Primărie. „Dacă observăm ce se întâmplă cu aceste sume, niciodată, cheltuielile care se fac nu sunt cu un leu mai puţin decât suma solicitată. Ei solicită o sumă, fac lucrările şi niciodată din acele lucrări nu rămâne un leu. Vin exact cu suma care trebuie cheltuită. De aceea spun că trebuie să fim foarte atenţi când facem aceste rectificări şi alocăm bani unităţilor de învăţământ, pentru că niciun ban nu rămâne de la aceste lucrări.”, a continuat David.
Aleşii se vaită că nu pot controla “sifonările de bani publici”, dar continuă să pompeze în şcoli
Fenomenul, în limbaj neacademic, poartă denumirea de „sifonare de bani publici”. Practica este a tuturor unităţilor de învăţământ, a intrat în discuţie Nicolae Dumitrescu, secondat de David, care a precizat că asta a spus şi el, că e global. Managerii clocesc o strategie de a mulge bani de la buget, invocând necesitatea unor „reparaţii curente”, asupra cărora autorităţile n-au niciun control. „Din păcate. Este o ilaritate să spunem că nu le putem controla. Cum nu le putem controla? Primăria are specialişti ingineri constructori de specialitate, are unii de instalaţii, avem Edilul, o societate comercială la care noi suntem acţionari, cu oameni care lucrează în domeniul instalaţiilor. Cum nu putem pune sub control, pentru că sunt „sifonări” de bani, să n-o mai dăm de colo-colo! Aceştia sunt bani „sifonaţi”, care se duc acolo, se face un contract cu ăia (n.r. cu constructorii), tot cu para-ndărăt, ajungem până la urmă. Eventual, face cu omul lui, care este angajat acolo, meseriaşul, şi care vine cu facturi de tot felul. Haideţi, chiar suntem copii?! Ne ascundem după deget! Haideţi să terminăm o dată cu chestiile acestea! Eu nu spun că nu există necesitate pentru un obiectiv şcolar să fie reparat, dar trebuie să găsim formula prin care punem sub control această treabă! Aici problema este, îmi pare rău, tot a Primăriei. Aveţi aparatul administrativ de care este nevoie, cu care să puneţi sub control această „sifonare” de bani. Susţin, este o “sifonare” de bani.”, a rezumat consilierul local Nicolae Dumitrescu.
Liviu Ţâroiu, care normal că era obligat să dezmintă meteahna şcolilor şi ideea de „sifonare” a alocărilor de fonduri publice, le-a servit colegilor o frumoasă poezie, cum că, înainte de a ajunge pe ordinea de zi a şedinţelor de Consiliu Local, cererile de finanţare să fie discutate în Consiliile de Administraţie ale unităţilor şcolare şi să primească viza forului de conducere. Adică să existe siguranţa că reprezentanţii Legislativului în Consiliile de Administraţie şi-au dat acordul pentru reabilitările cu pricina. „Ştim noi câte becuri schimbă ăla sau Consiliul de Administraţie? Ăia lucrează numai cu para-ndărăt şi cu din ăstea!”, s-a răţoit la apărătorul directorilor de şcoli Nicolae Dumitrescu.
Cea mai bună dovadă că „gargara” cu fraudele comise la unele şcoli este doar pentru camerele de filmat, ca să vadă contribuabilul ce justiţiari înflăcăraţi conduc urbea, care doar de pe hartă n-a fost furată, în rest, mare lucru n-a mai rămas de prăduit, este chiar votul. Cu toate scurgerile de bani în te miri ce buzunare, milogeala şefilor din învăţământ a fost satisfăcută până la ultimul leu. Cu argumentul că acoperişul din cadrul complexului Colegiului Tehnic se pune la punct în maximum două săptămâni, Ţâroiu a fost mai convingător în faţa Consiliului decât David, care ceruse ca liceul să nu primească banii acum, ci la primăvară. Şi dacă s-au găsit 1,1 miliarde de lei vechi pentru acoperişul fostului Industrial, cele 200 de milioane pentru „Dinicu” au fost un mizilic.