Păţania lui Călin Andrei, prăbuşit din funcţie prin „fisurile” acoperişului de la „Dinicu Golescu”, nu i-a făcut pe colegii lăsaţi moştenire Câmpulungului să se teamă că vor rămâne cu şezuturile în aer din pricină de cârpeli ale teraselor şcolilor. „Acoperiş” şi „sifonare de bani”, expresie utilizată de tovarăşul lui Ţâroiu, Dumitrescu, de patru-cinci ori într-o alocuţiune, au constituit laitmotivul unei şedinţe ce ne-a umplut gura de pelin, sesizând scârba aleşilor pentru lucrul bine făcut. Un lucru bine făcut este, de exemplu, o documentare fără cusur pe marginea proiectelor de hotărâri, cu al căror conţinut trei sferturi din Consiliu sunt paraleli. La urma adunare de aleşi cu poftă de împărţit bani s-a sporovăit despre acoperişuri, de ziceai că am nimerit la o terapie de grup a unor somnambuli, care povestesc psihiatrului cum merg în somn şi se trezesc deodată în vârful casei. Numai că „somnambulii” din Consiliu escaladează doar muntele de taxe şi impozite înălţat de câmpulungeni, ca să doarmă fără coşmaruri bugetarii de la şcoli şi cultură, afaceriştii abonaţi la lucrări cu statul şi asociaţiile sportive dubioase. Tot dormind în timp ce ridică mâinile fremătând de emoţie că au mai ajutat, dezinteresat, un asociat, un constructor, un director, ne-am trezit că muntele falnic al contribuţiilor câmpulungenilor a ajuns o movilă ciopârţită după modelul crestelor dobrogene de la Mateiaş. Dar mai e până s-o face câmpie şi-atunci să vedem cu ce i-or mai omeni pe milogii lipiţi ca magneţii de frigider pe uşile Primăriei, de la care ar putea lua lecţii pomanagiii cu carieră şi doctorat într-ale căpătatului de la porţile palatului lui Becali.
Să ne întoarcem la înălţimile şcolilor cu nevoi financiare, pe ale căror acoperişuri aleşii au umblat cu gândul, fiindu-le prea lene să facă teren ca să vadă dacă este cazul să deschidă iar punga. Două hârtii care se îngălbeniseră prin sertarele Primăriei, de când autorii tot cer bani pentru hidroizolaţii, au fost vârâte din nou sub nas vistiernicilor şefi. S-a întâmplat ca vederea să li se ascută şi inima să li se înmoaie în pragul iernii, fiindcă a mai rămas ceva „mălai” pe fundul sacului avut la discreţie în 2015 de umplut desaga colindătorilor din învăţământ. Directorii de şcoli ar face bine să bage la cap că fotbalul are întâietate pentru consilieri, nu faptul că plouă peste mâncarea elevilor!
Două şcoli au consumat hârtie, reluând cererile, zice Ţâroiu, din vremea lui Călin Andrei, care, pesemne, păţit cu acoperişul de la „Dinicu”, ce şi-a zis? Să se înece în şcoli, de la tornade şi furtuni, că de la mine nu mai pupă niciun ban! „Dinicu” a cutezat să spere la 200 de milioane, ca să rezolve o situaţie de şcoală sătească: varză murată de la ploaie şi cartofi putreziţi din pricina acoperişului răpciugos al magaziei. Iar Industrialul s-a ridicat cu pretenţii pe măsură, cerând de cinci ori mai mult, chiar peste, tot pentru acoperiş. Jelaniile şcolilor au stârnit un tărăboi, avându-l pe David purtător de măciucă în bătălia de la Ruginoasa strămutată la Câmpulung şi pe contabilul şef de la „Dinicu” în postura de ciomăgit.
Cu ce şi-au mai scos ochii, în afară de cele vărsate de viceprimarul nr.2 la şedinţa de Consiliu? Contabilul şef, a cărui vechime în muncă de 48 de ani depăşeşte cu zece ani vârsta vicelui David, s-a trezit bănuit de complot cu fotograful adus să pozeze stricăciunile magaziei. Adică l-a pus pe fotograf să „aranjeze” cadrele cu acoperişul, ca să pară mai distrus decât este în realitate, ca să scoată mai uşor banii de la Primărie. Contabilul şef, la rândul său, l-a luat de urechi pe administratorul cu aer hollywoodian că a deschis larg porţile colegiului pentru David – doar covorul roşu a lipsit, de la intrare până la magazie – fără să înştiinţeze managerii că au musafiri de la „domnie”. Căci nepoftitul trebuia să aibă acceptul lui Parghel sau Vintilă ca să pătrundă în şcoală.
Din toată „grămada”, David a fost singurul care s-a dus la faţa locului. Că n-a apreciat bine suprafaţa, văzând negru în faţa ochilor din cauza scandalului cu economistul şcolii… dar s-a dus. Lucru pe care nu l-au făcut foştii elevi de la „Dinicu Golescu”, aterizaţi în Consiliu, pesedistul Dumitrescu şi liberalul Ionescu, ale căror opinii pro-finanţare puteau fi susţinute cu argumentele culese din teren. Îi puteau da peste gură lui David atât de uşor cu: „Am fost, am văzut, plouă peste varză! În concluzie, dăm bani.” Dumitrescu, cel puţin, a orăcăit un sfert de oră că se „sifonează” bani la şcoli cu astfel de lucrări, dar tot a votat „pentru”, ca să se „sifoneze” în continuare. Ca la fotbal. Meciuri vândute, facturi cu para-ndărăt, staff la număr cât echipa, dar… mai luaţi câteva miliarde, că se „învechesc” la Primărie!
Spre deosebire de absolvenţii nostalgici, alăturaţi lui Creţu, aflat în campanie electorală – nu ne dăm seama de la ce partid – care persistă în a susţine în plen cauze personale, ca prietenii de la fotbal şi nevoile angajatorului, David, cel puţin, s-a opus să primească bani de acoperiş inclusiv şcoala al cărei absolvent este. Dar la Industrial nu era o problemă, că-l rezolva Raicov cu o nouă demonstraţie de responsabilitate socială.