Grădina Publică, oaza turistică a Câmpulungului care n-a avut parte de regenerare urbană cu finalizare, are noroc de vecinătăţi pe măsura interiorului pricopsit cu o “pădure” de stâlpi de iluminat la 180 de milioane bucata. S-a eliberat de amărăştenii cu probleme cinematograful, dar au rămas unii şi mai şi la casa din apropiere. Tot un fost imobil naţionalizat, prăpădit ca toate locuinţele Primăriei, în care sunt cazaţi nişte sărăntoci sub care pute pământul. Nevoiaşi şi leneşi, de ţi-e groază când îi vezi lâncezind la soare, pe băncile de 20 de milioane bucata din parc. După ce că e casa aia aşa cum e, de te apucă scârba respirând aerul pe lângă ea, familia a adunat mizeriile de pe lume lângă ziduri. Paturi, mese, scaune primite de pomană sau colectate de pe la tomberoane, vieţuitorii şi-au asigurat combustibilul pentru gătit când n-au bani de butelie. Deci, fostul primar, iar acum urmaşii lui vor să facă lux în Grădina Publică, în condiţiile unui ghetou infect pe partea sudică, încropit în lipsa Poliţiei Locale de teren, fiindcă în birouri avem destulă. Pe latura nordică a parcului, altă casă ruinată, posibil, tot o locuinţă luată cu japca de comunişti şi ajunsă pe mâinile Primăriei. Acolo trăia alt amărât – şi beţiv pe deasupra – tatăl unei ciurde de copii. De n-o fi fost şi ăsta tot un angajat al ADP-ului! Insul era atât de puturos încât nu se obosea să facă rost de lemne în timpul serviciului, care îi permitea şi astfel de activităţi particulare, având transprotul asigurat. Nu. Se ducea în Grădina Publică şi rupea scândurile băncilor, ca să le pună pe foc. Cei de la Primărie ştiau cine este vandalul, dar dacă era al lor… Îngrijoraţi că trebuie să facă o investiţie nouă – când scumpătatea de bănci actuale nu erau în plan – aceştia i-au cumpărat trântorului lemne în fiecare iarnă.
Articolul precedent