Cu ajutorul Domnului, am ajuns în aceste zile de post şi rugăciune şi nădăjduim să ne putem bucura împreună de măreţul Praznic al Adormirii Maicii Domnului. Ce mare nădejde au creştinii care recunosc şi cinstesc cum se cuvine pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica noastră, a tuturor. De aceea, Biserica a rânduit şi o pregătire de două săptămâni cu rugăciune şi cu post, în această perioadă, tocmai pentru a da cinstea cuvenită Celeia ce în genunchi şi cu lacrimi stă mereu înaintea Tronului Dumnezeirii, şi mijloceşte pentru mântuirea neamului omenesc şi în special pentru neamul nostru românesc. Ce frumos aminteşte Sfântul Luca al Crimeii, într-un cuvânt al său despre Fecioara Maria: „În nimeni, niciodată, nu S-a sălăşluit Duhul lui Dumnezeu, cu o asemenea plinătate desăvârşită cum S-a sălăşluit în Preasfânta Fecioră Maria. Pe nimeni nu l-a umbrit puterea Celui Preaînalt şi aceasta n-a sfinţit nici un pântece de mamă cu atâta deplinătate şi putere cum a sfinţit pântecele Preasfintei Fecioare…” Noi toţi, creştinii ortodocşi, o fericim pe Preasfânta Fecioară Maria, potrivit cu învăţătura Sfintei Scripturi – dar, cu durere trebuie s-o spunem, vrăjmaşii Bisericii lui Hristos nu iau parte la această lăudare a ei… Noi o numim Stăpână, Împărăteasă a Cerurilor – iar unii se smintesc de asta, …Împăratul este Hristos, iar Maica Împăratului oare nu se numeşte Împărăteasă? (Sfântul Luca al Crimeiii, Predici). Cât de solemnă este slujba de priveghere şi de prohodire a Maicii Ziditorului; câtă evlavie au credincioşii la Născătoarea de Dumnezeu ştiind că tot omul care cere cu credinţă de la Hristos, prin mijlocirile Maicii Sale, negreşit primeşte ajutor. Şi totuşi, mulţi creştini prinşi în iureşul vieţii, uită de această perioadă de pregătire de două săptămâni. Luna august este o lună de concediu pentru foarte multă lume şi de aceea sunt puţini aceea care reuşesc să-şi primenească sufletul, în aceste zile de sărbătoare duhovnicească. Este trist să constatăm că unii îndrăznesc să facă chiar nunţi şi mari petreceri, în această perioadă. Mare păcat! Cine a păşit la Locurile Sfinte, a simţit fior în suflet atunci când s-a închinat la locul unde Maica Domnului a adormit, în Ghetsimani şi apoi la mormântul gol al Născătoarei de Dumnezeu! Cum cinstim noi pe Maica Sfântă, chiuind şi jucând? Dacă o uităm pe Maica Domnului, să ştiţi că ne părăseşte Fiul ei. Noi nu cinstim pe Împărăteasa Cerului mai mult decât pe Dumnezeu aşa cum suntem acuzaţi de unele culte neoprotestante, ci doar îi cerem Fecioarei Maria să fie mijlocitoare înaintea Domnului. Aproape că nu există casă la noi, la români, unde să nu întâlneşti o icoana a Maicii Preciste şi candela aprinsă, lucru acesta tare este îmbucurător; dar, haideţi să fim mai sârguincioşi şi mai râvnitori, căci nu este de ajuns să ai icoana în casă şi tu să nu te rogi. Şi devreme ce este aşa, să fim mai cu luare aminte la cele duhovniceşti, căci raiul şi iadul încep de aici, de pre pământ; dacă lucrezi fapta cea bună şi eşti om al Lui Dumnezeu nu numai cu numele ci şi cu fapta, vei fi părtaş la Împărăţia Lui; dacă vei neglija grija faţă de suflet, faptele tale rele te vor osândi; şi la ce folos tot zbuciumul acestei lumi dacă ne pierdem mântuirea? Aşadar, să strigăm în fiecare clipă la Mama noastră, cea care nu a ocolit moartea, ci a intrat prin ea şi apoi Fiul Tatălui a ridicat-o cu trupul de la pământ la cer. Aceasta însemnând că este Maica Vieţii şi prin mutarea ei la cer nu ne-a lăsat orfani, ci pururea se roagă pentru noi. Câtă dragoste are Maica Sfântă faţa de neamul creştinesc şi aş îndrăzni să spun că pământul românesc se bucură de o binecuvântare şi o prezenţă aparte a Maicii Domnului. La Adormirea Maicii Domunului, trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care vine după moarte, nici n-a rămas în mormânt. Sfântul Apostol Toma care era în India propovăduind Evanghelia Domnului, dorindu-şi foarte mult să ajungă să petreacă în rugăciuni cu ceilalţi apostoli pe Maica Sfântă, care au venit de la marginile lumii, pe norii cerului, aşa cum ne spune tradiţia, a întârziat şi Maica Domnului fusese deja pusă în mormânt. Dar a dorit să o mai vadă încă odată pe Feciora Maria şi a deschis mormântul ca să o vadă. Dar o minune! Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu si proslăvit, a fost mutată, cu totul la ceruri, ca o pârgă a întregii omeniri. Minunea pe care a trăit-o Toma a fost de fapt pentru noi, ca să cunoaştem cu adevărat proslăvirea Maicii de către Fiul ei. Dar, spre deosebire de Mântuitorul, ea a fost dusă la ceruri de îngeri, nu prin puterea ei, ca Mântuitorul şi de acolo se roagă de-a pururi pentru noi. Să avem mare încredere în rugăciunea ei, că ea singură poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mamă unui fiu al ei. Şi, pentru că Mănăstirea „Negru Vodă”, ca multe alte Biserici şi Mănăstiri, sărbătoreşte hramul pe 15 august, vă invităm la rugăciune şi bucurie duhovnicească. Vineri, 14 august în ajunul praznicului, la ora 14.00 se face slujba specială de scoatere a Sfântului Aer în mijlocul Bisericii, pentru închinare; în aceiaşi zi, la ora 18.00, se începe slujba de priveghere, iar în cadrul slujbei de priveghere se cântă prohodul Maicii Domnului şi apoi spre sfârşitul slujbei se înconjoară Biserica. Sâmbătă dimineaţă, slujba începe la ora 9.00. Acestea fiind spuse, vă aşteptăm să prăznuim împreună pe Maica Sfântă şi să o rugăm să nu ne părăsească niciodată, să vegheze cu Sfântul ei Acoperământ asupra întregii ţări şi să ne ierte de toate răutăţile noastre. Până la următoarea întâlnire, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Protosinghelul Serafim Caiea, stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung