Şi, totuşi, vorbeşte! Şi în ce hal! Un ales local, despre care am avut impresia că suferă de un handicap fizic, de vreme ce, timp de patru ani şi jumătate, adică un mandat şi şase luni din al doilea, n-a luat cuvântul niciodată la şedinţe, şi-a dat drumul la gura-i spurcată în public. Propulsat în Consiliu graţie alianţelor cu partidul-stat, şi prima, şi a doua oară, insul a fost fericit şi cu un post de director la o instituţie călduţă. Nefiind obosit de la serviciu, ca să se ducă acasă să se culce, politicianul pierde serile, atât în timpul săptămânii, cât şi în weekend, într-un restaurant, unde bea, mănâncă şi butonează telecomanda televizorului. Uneori, are şi companioni, însă, în majoritatea timpului, de “plăcut” ce e, vine singur şi nu face altceva decât să se uite la televizor. Într-o seară, prezent la “program”, după ce a semnat “condica de prezenţă” la local, s-a aşezat la masa lui şi a mutat canalul pe postul favorit, care proslăveşte partidul căruia i se închină şi el. La o masă alăturată, veniţi mult după el, nişte tineri, care doreau să se relaxeze, nu să aibă parte de intoxicarea politică de la tv, căci de aceea ieşiseră în oraş, au suportat în tăcere, deşi ar fi ascultat o muzică bună în locul “gargarei” fără sfârşit. La un moment dat, unul dintre tineri a făcut o remarcă nevinovată şi absolut pertinentă, cum că s-a săturat de mizeriile politice, în ideea că, poate, telespectatorul, care forţa tot localul să asculte ce voia el, se simte şi schimbă postul. De unde?! Politicianul, consilier local şi director la stat, ţinut şi din banii acelor tineri, pe care îi ia de pomană, a explodat: “Nesimţiţilor! Proştilor! Sunteţi o generaţie de rataţi! Nu sunteţi buni de nimic!” Şi câte alte porcării le-a aruncat, fără pic de tact, de diplomaţie, având, totuşi, o funcţie publică! Şi noi credeam că mutul, care stă la şedinţe precum curca în crăci, şi-a înghiţit limba, nefiind setat decât să ridice mâna la semnul primarului. Musceleanul de pe bulevard
Articolul următor