Indiferent care va fi verdictul din septembrie, în procesul Ţâroiu versus Consiliul Local, miza fiind locul de viceprimar, suplimentat de Fortuna cu atribuţiile funcţiei de primar, pesedistul va rămâne în istoria Câmpulungului organizatorul celei de-a XVII-a ediţii a Zilelor Municipiului. O ediţie construită pe calapodul precedentelor, dar cu diferenţe în multe privinţe. Prima diferenţă a fost intervalul desfăşurării sărbătorii, de marţi, până luni inclusiv, şi nu de luni până duminică, tocmai pentru a fi prinsă în calendar slujba oficiată în cinstea patronului spiritual al Câmpulungului. Apoi diferenţa intens resimţită şi reclamată pe tot parcursul săptămânii trecute a fost acapararea şi ultimei pălmuţe din domeniul public cu o masă, o tarabă, un cort, orice produce bani. N-a fost iertată nicio cale de acces din centru către zona de blocuri şi străzile paralele ori perpendiculare centrului – de trotuare ori spaţiu verde nu mai vorbim – fiindcă unde nu era trântit un bişniţar cu tinichele, acadele, floricele era sigur rulota acestuia. Şi au fost zeci de rulote care au blocat ce nu era blocat de nebunia unui negoţ cu iz penal.
Organizatorii au lucrat la rupere, nu să mulgă, ci să smulgă ugerul vacii cu totul, acum fiind şansa lor de a profita din negustoria ordinară mai potrivită Pantelimonului decât celebrării unei foste capitale a Ţării Româneşti. Trecem peste acest capitol nefericit al Zilelor Municipiului, care lasă un gust amar, şochează, enervează, revoltă, împute centrul istoric neregenerat urban, ca să ajungem la alte diferenţe. Ţâroiu a încercat, fără a reuşi, să dea o notă civilizată rezolvării unei probleme fireşti apărute după câteva copăi de hamsii şi mititei şi hârdaie de bere de cap de mesean, instalând nişte bude şmechere. Poate, dacă angaja şi nişte responsabili cu ghidarea utilizatorului cu probleme de direcţie, cu ştersul la fund şi trasul apei, experimentul era unul reuşit. În numele proprietarilor de apartamente din blocurile aflate în spatele Clubului ARO, unde au fost instalate nişte WC-uri din epoca predecesorului fix în faţa redacţiei noastre, transmitem mulţumiri deşteptului care le-a ales amplasamentul. Dacă atât l-a ajutat creierul de consistenţa şi calitatea materiei lăsate de beneficiari în urma lor în aceste toalete zice-se ecologice…
Nici Călin Andrei, care urăşte Evenimentul Muscelean, nu şi-a bătut joc de familiile care populează atâtea blocuri înghesuind circul, balamucul, ţigănimea care îşi face igiena în văzul lumii şi două minunate bude în tihna vieţilor lor. Dar Ţâroiu&compania n-a avut reguli, logică ori bun simţ când a dat undă verde invaziei unui bâlci mizerabil.
Să trecem de la „lătura” stradală justificată prin faptul că susţine concertele (şi aici ar fi un putregai, cu artiştii, dar îl disecăm altă dată), la o manifestare decentă, care reuneşte lume bună din târg şi de la judeţ. Festivitatea oficială, mutată de câţiva ani din Sala Mare a Primăriei la Restaurantul „Ciobănaşu”. De la cele trei ore, din care două vorbea gazda Călin Andrei, s-a ajuns la o treime din durata evenimentului care l-a consacrat pe fostul primar printre cei mai buni oratori din judeţ. Ba îl eclipsa şi pe Nicolescu, a cărui experienţă într-ale oratoriei pentru plebe îngenunchease Muscelul în faţa lui.
Liviu Ţâroiu, în schimb, a rezolvat-o ostăşeşte, intuind corect că lumea venise să mănânce şi să bea, fiindcă de aceea se şi cheamă masă festivă, prânz festiv sau recepţie. S-a ferit să-i pronunţe numele celui care a făcut dintr-o serbare orăşenească de două-trei zile o Apocalipsă a Zilelor Localităţii. „Am fost tot timpul în stânga sau în dreapta celuilalt.”, s-a scuzat amfitrionul primei şi ultimei ediţii desfăşurate sub bagheta sa, anticipând stângăciile pe care urma să le comită. Am remarcat că şi asistenţii „vioarei întâi” s-au schimbat, fiindcă odată cu un lider nou apar consilieri noi.
Punctăm ca diferenţă faţă de ediţia precedentă, în care a turnat cu găleata o săptămână încheiată, de ciudă că Sfântul Ilie îşi pierdea cel mai înfocat fan, vipia nimicitoare, care a topit jumătate din ediţia 2015. Cea mai semnificativă diferenţă rămâne refuzul familiei celui desemnat „Cetăţean de Onoare” de a ridica titlul, probabil, din cauza manierei umilitoare în care s-a obţinut votul Consiliului Local. Dacă aleşii au învăţat ceva, vor institui o procedură riguroasă într-un domeniu care a stârnit mereu controverse.