„Daţi un leu cu folos, pentru sediu de partid puturos!”

În această săptămână, Evenimentul Muscelean demarează campania „Daţi un leu cu folos, pentru sediu de partid puturos!”, cu precizarea că acţiunea umanitară vizează toate organizaţiile politice reprezentate la nivel local, ale căror sedii într-o stare jalnică vorbesc de la sine despre simţul „gospodăresc” al liderilor lor. Toate partidele câmpulungene funcţionează în spaţii al căror exterior, cel puţin, pentru că asta vede toată lumea, ar trebui să dea de gândit alegătorului că, dacă preşedintele formaţiunii nu e în stare nici măcar să menţină pe afară un aspect curat, proaspăt, decent, n-are cum să facă ordine într-o localitate. N-are cum, dacă nu e în stare să dispună curăţenie în propria ogradă. Dacă tu, ca om, eşti, pe româneşte, îngălat, n-are cum să sclipească de curăţenie locul în care locuieşti ori munceşti. Afirmaţia este valabilă pentru toate partidele locale şi conducătorii lor, în sprijinul cărora redacţia noastră, la sugestia cititorilor, care ne-au semnalat de nenumărate ori halul în care îşi prezintă „casele” politicienii noştri, iniţiază o campanie de strângere de fonduri. Astfel, îi vom ajuta pe cei care au pus şi pun la cale viitorul Câmpulungului în spaţii care n-au mai simţit atingerea fresh a unei bidinele de vopsea, mişcarea purificatoare a măturii ori aspiratorului şi briza unui deodorant de încăpere să-şi procure cu banii comunităţii, din donaţii, materiale şi, eventual, să angajeze muncitori. În fiecare ediţie a ziarului vom analiza starea fiecărui sediu de partid, care îşi doreşte să dea omul şi consilierii la conducerea municipiului, deşi, după cum lesne se poate observa din faţa uşii, nu sunt în stare să facă o minimă curăţenie, cu care să-şi inducă în eroare alegătorii că ar putea îngriji o urbe. Nu îi facem “nesimţiţi”, dar dacă se schimbă în bine imaginea sediilor de partid, putem spera la o schimbare pozitivă a Câmpulungului.                                              

 

Departe de a funcţiona într-o magherniţă, cum este cazul altor partide, unele în activitate, altele „răposate” – deşi siglele învechite aninate pe faţadele clădirilor indică faptul că în interior ar mai fi cuibul de întruniri al unor oameni politici – PNL deschide „lista ruşinii”. De trei ori ar trebui să le fie ruşine liberalilor cu aspectul sediului, de la care comunitatea avea pretenţii să fie un exemplu pentru adversarii politici, dar şi pentru cetăţeni. Un exemplu de curăţenie impecabilă şi de organizare exemplară, care să-l determine pe alegător să nu aibă niciun dubiu atunci când aplică ştampila pe buletinul de vot, că i-a ales pe cei mai gospodari dintre candidaţi. Când colo, liberalii sunt în topul politicienilor dezordonaţi, nepăsători, adepţi ai principiului care a dus ţara şi oraşul de râpă: „Las’ că merge şi aşa.” 

Le-a mers de trei ori liberalilor, traşi la conducerea comunităţii de maestrul nepereche al vrăjelii din vorbe a electoratului, care, cu urechile pâlnie la „abureala” lui Călin Andrei şi cu ochii închişi la mizeria care a „sufocat” Câmpulungul în toate cele trei mandate ale sale, a gâdilat PNL-ul, de trei ori, cu un vot pozitiv. Câmpulungenii au tras „păcăliciul” de trei ori, deşi însăşi imaginea sediului PNL-ului este o dovadă că mai simţit, mai îngrijit şi mai preocupat să nu se facă de râs este omul simplu, nu cei mai intelectuali dintre politicienii noştri, împiedicaţi de nasul veşnic pe sus şi ochii daţi a lehamite peste cap să vadă lucruri simple. Adică găinaţul şi pânzele de păianjen adunate ca-n „Frumoasa din pădurea adormită”, care s-or fi şi pietrificat în atâţia ani în care n-au fost „deranjate” de la locul lor. Tencuiala scorojită, o bucată zdravănă din zid lipsă, spuma poliuretanică lăsată netăiată de când s-au învrednicit să schimbe tâmplăria şi, bomboana pe colivă, două steaguri pricăjite, decolorate, jerpelite, care, pesemne, costă o avere, de nu se îndură PNL-iştii să le înlocuiască cu unele noi, care să inspire respect, nu milă. Sau silă faţă de posesorii sediului, care, cu ochii zgâiţi pe cel mai important birou de la etajul Primăriei, când nici “nu se răcise bine mortul”, persistă în aceeaşi delăsare în care au fost învăţaţi. 

Spuneam că de trei ori ar trebui să le fie liberalilor ruşine cu aspectul mizer al sediului, care nu are cum să scape nici celei mai indulgente retine. În primul rând, ar trebui să le fie ruşine, pentru că ocupă cea mai de invidiat poziţie dintre toate sediile de partide. Ultracentrală, la o azvârlitură de băţ de Primărie şi în imediata vecinătate a celei mai frecventate locaţii din Câmpulung, Patiseria – cofetărie „Iepuraşul”. Liberalii fac de râs „Iepuraşul”, un brand local, care funcţionează într-un spaţiu aspectuos, cu un vad impresionant pe întreaga durată a zilei, ale cărui produse îi fac pe mulţi din afara municipiului să bată drumul până la Câmpulung, pentru un pateu, un dulce şi o cafea. 

Dacă nimereşti la terasa de la „Iepuraşul” cu faţa către PNL, cocina exterioară, cu excremente de păsări, zidărie măcinată şi pereţi nevopsiţi cu anii, îţi întoarce stomacul pe dos. Localnicii s-au obişnuit cu mizeria „liberală”, dar ce-or spune străinii de municipiu, care vin să-şi ridice tortul comandat la „Iepuraşul” sau să se relaxeze la terasă, o jumătate de oră, cu amicii? Păcat că nu vin colegi de-ai lor, de la PNL-ul central, ca să vadă nesimţirea din teritoriu a caprelor râioase cu coada săltată, mândre că sunt la conducere de 11 ani. 

 

Acesta este al doilea motiv pentru care ar trebui să le fie ruşine. Că fac notă discordantă cu vecinii, „Iepuraşul”, un magnet pentru musceleni şi pentru cei aflaţi în trecere prin Câmpulung, şi Banca Raiffeisen, din nou, un spaţiu frecventat de clienţii în al căror câmp vizual intră, că vor, că nu vor, imaginea deplorabilă a PNL-ului. Al treilea motiv – şi cel mai important – pentru care ar trebui să le crape obrazul de ruşine: că sunt la conducere şi că au pretenţia să conducă în continuare, când ei nu sunt în stare să tocmească un meseriaş ca să le făţuiască exteriorul sediului! Din doi preşedinţi, câţi are PNL-ul în prezent, unul nu s-a îndurat să cumpere o găleată de lavabilă, ca să împrospăteze ceea ce s-a degradat în 11 ani, cât a condus ex-preşedintele PNL partidul şi Câmpulungul.    

Cine era să dispună ca sediul să se prezinte în ochii câmpulungenilor precum floarea de crin? La alegerile din 2004, nimic nu-l recomanda pe Călin Andrei, care, în lipsa unei proprietăţi, locuia cu soţia într-o garsonieră închiriată, a fi întâiul gospodar al municipiului. Călin Andrei căruia, dintr-o inconştienţă impardonabilă a alegătorului prostit în ultimul hal, i s-a pus în braţe Câmpulungul, în condiţiile în care n-a condus nimic la viaţa lui? Doar un xerox la Grădina Publică!

Dacă banii erau problema, şi nu lipsa bunului simţ, atunci liberalii puteau închiria imobilul central, se mutau în fostul sediu PDL, iar cu chiria făceau boboc clădirea de la piaţă, inclusiv la vecinii de la PSD. Totuşi, ca să le dăm mai mult decât un impuls politicienilor ca să pună osul la treabă, iniţiem campania „Daţi un leu cu folos, pentru sediu de partid puturos!”, prin care cetăţenii sunt rugaţi să doneze, la sediul redacţiei Evenimentul Muscelean, pentru partidele aflate în nevoie. Sau dacă vreo firmă – de vreme ce constructorii care au prins atâtea lucrări pe bani publici de la Primărie n-au oferit ca bonus o reparaţie de sediu – doreşte să facă un act de binefacere, vom fi mai mult decât încântaţi să mijlocim o legătură între politicieni şi oamenii de bine.