În târgul populat excesiv de minoritari cu ceafa lată, care au dat de mult şatra pe luxul budoarelor şi limuzinelor procurate cu sudoarea muşchilor de smardoi reabilitaţi, se încearcă obişnuirea retinei câmpulungenilor umiliţi de bogăţia, în general, ilegal obţinută de categoria descrisă cu prezenţa cavalerilor. Cine încearcă? Monsieur Alexandre, de la Muzeu, care, la zile mari, îi scoate la înaintare pe voluntarii echipaţi în costume medievale, pentru a întâmpina în „cetate” musafirii de soi. Cum a fost ambasadorul Olandei, aflat, zilele trecute, în plimbare la Câmpulung, pentru primirea căruia goarna a sunat adunarea pentru voluntarii deghizaţi în „Cavalerii Templului Sacru”.
Emancipatul Oprea a desfiinţat obiceiul nelipsit în vizitele de lucru ale lui Nicolae Ceauşescu, de a fi întâmpinat la destinaţie cu pâine şi sare de şoimi ai patriei, pionieri şi tovărăşici în salopetă. După Revoluţie, oamenii muncii, deveniţi o raritate, au fost înlocuiţi cu Miss şi Mister Boboc îmbrăcaţi în costume populare. Iar pâinea care le umplea gura de poftă românilor, când priveau la televizor momentul în care preşedintele rupea ştucul pufos cu coajă aurie, a fost înlocuită cu o clisă cauciucată, plină de E-uri. În fine, Oprea a instituit propriul ritual de întâmpinare a celor cu sânge albastru, hrănind gurile unor voluntari, care fac figuraţie de câteva ori pe an.
Nu ne este limpede nici acum, la un an şi jumătate de când Muzeul are alt lider, cum prestează anumite servicii – servicii cum au fost cele de marţi – tinerii care fac pe străjerii la diverse evenimente. O fi plăcerea lor. Sau le-o fi trebuind la CV o asemenea referinţă, cum că au experienţă de cavaler figurant, purtător de scut, necesară la o viitoare angajare.
Spre deosebire de nefericitul căruia îi numărai coastele, pe care, anul trecut, Oprea l-a pus să îndure temperatura de congelator din Muzeu într-o costumaţie ca a lui Mowgli, din „Cartea Junglei”, într-o expoziţie-istoric a diferitelor epoci ale omenirii, cavalerii n-au motive să se plângă. Dacă temperatura nu trece de 20 de grade afară, căci în interior nicio şansă. Ţinuta de evenimente cuprinde cizme ori piei zdravene care înfăşoară pulpa, veste şi coifuri de zale. Or colegul lor, care îl întruchipa pe omul cavernelor, incapabil să vâneze nici măcar o muscă, la ce oase înşirate a etalat în faţa vizitatorilor, pe lângă foamea preistorică, a îndurat frigul contemporan, având aruncată pe el o blăniţă de animal căsăpit, probabil, de un membru mai iscusit al tribului. Ideile trăsnite ale lui Oprea au alungat monotonia din Muzeu şi din afara lui, căci imaginile fac deliciul clienţilor Patiseriei „Iepuraşul”, care îşi savurează pateul şi cafeaua la terasă.
Cavalerii au fost introduşi de Oprea în peisajul urban, la o jumătate de an de la instalarea în funcţia de director, condimentând Zilele Câmpulungului, ediţia 2014, cu o defilare şi o reprezentaţie în Piaţa Primăriei, în cadrul unui Festival Medieval Internaţional (!). Muscelenii, obişnuiţi cu „gorilele” tatuate, din ale căror gâtlejuri sar deodată flegme şi înjurături odioase – din faţa lor plonjezi şi-n lalelele lui Ţâroiu, dacă e nevoie, cu riscul unei amenzi de la comunitari – i-au privit ca pe extratereştri. Dar, în 40 de ani, dacă domnia lui Oprea va dura cât a lui Trâmbaciu, ne vom obişnui cu “Evul Mediu” stradal.
Totuşi, nu bucureşteanului îi revine meritul de a-i fi lăsat pe „ţăranii” de la Câmpulung cu plombele de tablă, puse pe vremea când îşi permiteau să meargă la dentist, dezvelite în soare. De bucurie că a câştigat licitaţia pentru reabilitarea urbană a Câmpulungului, Grup Corint ne-a făcut cinste cu un spectacol de Zilele Municipiului, ediţia 2013. Ca să distragă atenţia fraierilor că parcurile nu erau gata în acea vară, cum promisese patronul care prinsese lucrarea, ne-au adus, ca să defileze prin hârtoapele centrului, garda Cetăţii de la Alba Iulia. Şi chiar ne-au luat piuitul cu soldaţii costumaţi în uniforma austriacă, un punct de atracţie pentru turişti la Alba Iulia. Bonusul constructorului pentru contribuabilii câmpulungeni a constat în această reprezentaţie a gărzilor militare, care au venit cu trei cai, au tras cu tunul, „să cad pe scări”, vorba unei persoane publice care a urmărit momentul, laolaltă cu restul VIP-urilor, pe treptele Primăriei. Oare, după doi ani, la plecarea ardelenilor, după ce ne-au lăsat “cetatea” ca trecută prin foc şi sabie, nu era frumos din partea noastră să tragem şi noi cu tunul după ei?!