Cu tristeţe, Liviu Ţâroiu a părăsit biroul incomparabil mai sărăcăcios decât al colegului Călin Andrei, pentru a i-l ceda lui Bogdan David, care şi-a lăsat serviciul la Hidroelectrica pentru Primărie. După lege, şi unul, şi altul au doar atribuţii de primar, respectiv viceprimar, fără funcţia oficială. Dar birourile de la etajul Primăriei le ocupă ca şi când cetăţenii i-ar fi trimis în cele mai importante „dormitoare” din administraţia publică. Asta este impresia lăsată contribuabililor, că în birourile respective s-a dormit, nu s-a muncit. După şapte ani, pesedistul şi-a mutat calabalâcul între colecţia de trofee câştigate de Călin Andrei în cei 11 ani, graţie performanţelor sale de primar apreciate doar de cei care nu trăiesc în Câmpulung. Ţâroiu zice că n-ar fi vrut să se mute în „altarul” liberalului, până când nu decideau alegătorii acest lucru. Şi uite aşa o barbă avea!
Dacă este sincer, înseamnă că nu voia să se mute din cauza microfoanelor din pereţi, nu din cauza vrăjelii cu electoratul. Însă David ar fi refuzat încăperea fostului director economic Gheorghiţa Nestor, pensionată anul trecut, care este liberă şi tot la etajul Primăriei. Pesemne, liberalului nu i-a convenit să stea după colţ, la capătul palierului, când toată lumea bună se vântură în anticamera comună celor două birouri de primar şi viceprimar.
Acum, dacă a intrat, începând de vineri, Ţâroiu are în plan să ia la mână hârtiile lăsate de fostul primar în urma lui. Una dintre acestea, pe care vicele jură că n-a văzut-o, este oferta de preţ făcută de patronul Tiparg pentru „aripa” deţinută în Casa de Cultură. Când a fost întrebat despre suma cerută de Proca pentru partea lui din parter, Ţâroiu s-a fofilat că hârtia este „la domnul Andrei”. A nu se înţelege că Andrei a plecat cu oferta de preţ a patronului tipografiei, ci că este pe undeva, prin biroul lui. Birou devenit al lui Ţâroiu, care zice că mai sunt acolo şi alte documente. Plicuri, în schimb, n-a găsit, a glumit cu ziariştii vicele „Ioan”, aflat încă sub influenţa veseliei de la cei doi “Gheorghe” (Marin şi Sârbu), care or fi dat de băut cu două zile înainte de declaraţiile şugubeţe ale colegului.
În condiţiile în care un astfel de document stătea la primar, ca şi când cumpăra el, ca persoană fizică, şi nu la Secretariat, de exemplu, ca să-l consulte puţinii aleşi interesaţi, mai că-i dăm dreptate lui Dan Şipoteanu, care s-a trezit urlând, la ultima şedinţă, că trebuie să răspundă de toate lucrările eşuate cine a fost primar în ultimii 11 ani. „Trebuie să dea cu subsemnatul, şi pentru Casa de Cultură, şi pentru toate celelalte, că n-am fost eu primar! Cine a fost primar să răspundă!”, şi-a vărsat plămânii Şipoteanu, înghesuit, la grămadă cu ceilalţi 17 colegi, cu toate nenorocirile ieşite din Cutia Pandorei, odată cu plecarea lui Călin Andrei.
Nici în faţa cetăţenilor nu-i convine să dea socoteală pentru atâtea proiecte nerealizate, când el şi restul din Consiliu n-au putut avea o părere despre ele. Dacă este corect cu el însuşi, de votat le-a votat cât a fost în Consiliu. Le-au votat cu toţii de parcă le era ruşine de primar. Le-au votat pentru că n-au avut ei altele mai bune. De fapt, n-au avut de niciunele, bune ori rele. Acum, când primarul care a lăsat în urma lui dezastru a devenit „istorie”, o grămadă de degete se îndreaptă către el acuzator. Primul a fost al lui Şipoteanu. A urmat al lui Ţâroiu, care, voalat, la conferinţa de presă de la partid, spunea că alimentarea cu apă de rezervă era o treabă care putea fi făcută mai de mult, dar s-a neglijat. Apoi, Bălan, pe acelaşi subiect, a indicat, fără să nominalizeze, acelaşi vinovat. Nu poate fi urgentată o lucrare care a trenat zece ani, sărindu-se nişte etape, precum proiectul premergător investiţiei, situaţie în care răspund pentru cheltuiala făcută ilegal Liviu Ţâroiu şi Sorin Bălăşcan, de la Investiţii.
Până şi pacifistul Ionică Udrea a recunoscut public că „trei ani n-am fost în stare să facem nimic. Numai vorbim că facem. Trebuie să facem ceva, să tăiem şi noi o panglică!”, consolat de Şipoteanu că va avea ocazia să taie panglica inaugurală la WC-urile din parcuri. Pe Ionică ar trebui să-l lase să dezvelească totemul de la intrarea în Câmpulung, unde a pigulit ciulinii până i-a cedat inima. Asta dacă indicatorul se va face în anul rămas din acest mandat, căci e greu de crezut că singurul voluntar din Consiliu (şi din Câmpulung) mai face vreo brânză cu Partidul Poporului la următoarele alegeri.