Contestatarii procesului de privatizare a societăţii ARO, mici acţionari ai fabricii, grupaţi în Asociaţia „Salvaţi Muscelul”, au prezentat, în acţiunile lor adresate instanţei şi organelor de control, argumente care ţineau de: inexistenţa ca subiect de drept a firmei Cross Lander USA Inc., la data limită a ofertelor de privatizare, 28 iulie 2003, compania fiind înregistrată abia în septembrie 2003, prin schimbarea denumirii Lacaro Auto Distributors Inc.; lipsa documentului legal de împuternicire a lui John Perez; lipsa documentului de bonitate bancară care trebuia depus la APAPS sau dovada că americanul are capacitatea financiară de a îndeplini obligaţiile asumate prin contractul de privatizare: or Cross Lander nefiind înregistrată la data de 28 iulie 2003, opozanţii vânzării fabricii lui John Perez aveau o mare curiozitate: ce document a fost pus în faţa comisiei de privatizare? O simplă declaraţie pe propria răspundere.
Alt argument era însăşi declaraţia făcută public de John Perez, preşedintele Cross Lander USA Inc., potrivit căreia compania sa, una mică, lipsită de posibilităţi financiare, nu avea fondurile necesare derulării contractului încheiat cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului. Cităm dintr-un document al Asociaţiei „Salvaţi Muscelul”: „În data de 5 februarie 2004, ora 18.15, în Câmpulung, Perez a declarat de faţă cu martori că firma sa este mică, nu are bani şi nu va aduce bani la ARO, oricât i s-ar cere!”
„Deşi s-a afirmat, în mod repetat, că firma lui Perez a fost singurul ofertant (de aceea, APAPS ar fi trecut cu vederea neîndeplinirea condiţiilor de privatizare, neavând cui să-i dea ARO, în lipsa unei alternative la privatizarea ei), această afirmaţie este neadevărată şi constituie o diversiune, deoarece au existat cel puţin alte două firme interesate de privatizarea ARO.”, mai susţin aceştia. Motivaţia lor care stătea la baza acţiunii împotriva vânzării ARO făcea referire şi la procesul de reorganizare care s-a deschis la ARO, la finele lui 1998, când statul încerca să găsească un cumpărător pentru uzina de la Câmpulung. „Deoarece ARO se găseşte în proces de reorganizare judiciară, întregul proces de privatizare este lovit de nulitate şi nu poate produce efecte juridice. În acest sens, facem precizarea că procedura reorganizării judiciare a SC ARO SA a fost solicitată instanţei competente – Tribunalul Argeş – pe baza Hotărârii AGA de la SC ARO SA, din 28.12.1998, şi a produs efecte juridice şi în 1999, când comisia de privatizare a FPS Bucureşti, în data de 26.01.1999, a anulat privatizarea SC ARO SA, în defavoarea aceluiaşi John Perez.”, redăm un fragment din aceeaşi sursă, căruia îi vom alătura procesul verbal încheiat la FPS în urmă cu 16 ani.
În anii ’90, s-a făcut vâlvă cu un proiect de vânzare a maşinilor fabricate la Câmpulung în Statele Unite ale Americii, prin intermediul companiei East European Imports Inc., prescurtat E.E.I. În acel moment, a intrat în scenă faimosul John Perez, alături de partenerii săi de afaceri, John Trotman şi L.B. Wilkes, ca reprezentanţi ai comerciantului de autoturisme american, care a încercat să pună mâna pe fabrica ARO, la tentativa de privatizare din 1998 – 1999.
Fondul Proprietăţii de Stat
Proces Verbal
Încheiat astăzi, 26.01.1999, ora 14.00, la sediul Fondului Proprietăţii de Stat, strada Stavropoleos, nr.6, Sector 3, Bucureşti, în cadrul şedinţei pentru deschiderea ofertelor, în vederea vânzării prin negociere directă a 70,018% din acţiunile SC ARO SA Câmpulung Muscel. Sunt prezenţi următorii membri ai Comisiei de Privatizare:
1.Dan Gozia – director Departamentul Privatizare, preşedintele comisiei;
2.Mihai Obăcescu – expert VD-CM, secretar;
3.Romaniţa Ivan – Direcţia Juridică, membru;
4.Gheorghe Pană – Direcţia VD-CM, membru;
5.Brânduşa Tomoială – şef Serviciu VD-CM, membru;
Anişoara Dunaef – expert DBF, consultant;
Lucia Stanciu – şef Serviciu Mediu, consultant;
Adrian Costea – Expert VD-CM, consultant.
şi ofertanţii
1.SC DUNĂREA SA BUCUREşTI, reprezentată prin Costin M. Frâncu, împuternicit;
2.EEI – EAST EUROPEAN IMPORTS, INC – SUA, Miami-Florida, reprezentată prin:
-Karl Hansen, Chief Financial Officer;
-Cristina Duca, Consultant firma Nestor Nestor&Kingston Petersen;
-Mirel Lichiardopol, Consultant firma Danubius Securities SA;
SOCIETATEA COMERCIALĂ ARO SA CÂMPULUNG MUSCEL
a) Capital social: 260.710.625 mii lei;
b) Număr total de acţiuni: 10.428.425;
c) Valoarea nominală a unei acţiuni: 25.000 lei/acţiune;
FONDUL PROPRIETĂŢII DE STAT oferă la vânzare un pachet de acţiuni de 70,018% din capitalul social al SOCIETĂŢII COMERCIALE ARO SA Câmpulung Muscel, reprezentând un număr de 7.301.748 acţiuni, conform Anunţului publicitar apărut în data de 21.08.1998 şi 09.12.1998 (reluare a publicităţii) şi a Dosarului de prezentare cumpărat de ofertanţi.
Preţul de ofertă la vânzare este de 49.870 lei/acţiune, iar valoarea pachetului de 70,018% (7.301.748 acţiuni) scos la vânzare este 364.138.170.000 lei.
Termenul limită de valabilitate a ofertei de vânzare-cumpărare acţiuni este de 180 de zile de la data apariţiei primului anunţ publicitar, respectiv 17.02.1999.
Domnul Dan Gozia, în calitate de preşedinte al Comisiei de Privatizare, arată că pentru cumpărarea pachetului de acţiuni la SC ARO SA Câmpulung Muscel au fost depuse în plic sigilat, până la data de 26.01.1999, ora 12.00, ofertele celor două firme prezente.
Preşedintele Comisiei de Privatizare informează pe cei doi ofertanţi următoarele:
=Adunarea Generală a Acţionarilor de la SC ARO SA a aprobat în data de 28.12.1998, în baza mandatului reprezentanţilor FPS, mandatarea administratorului SC ARO SA de a formula şi depune la instanţa teritorială competentă cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare, din iniţiativa debitorului, în conformitate cu Legea nr.64/1995, modificată;
=Pentru continuarea procesului de privatizare trebuie întreprinse demersurile necesare în vederea suspendării procesului de reorganizare judiciară declanşat la SC ARO SA;
=Cei doi ofertanţi nu au întreprins, în ultimul timp, la sediul SC ARO SA, realizarea unor analize economico-financiare şi de audit care să fie un indiciu privind interesul manifestat de potenţialii investitori în privatizarea SC ARO SA;
=Cele două oferte au fost depuse în termen.
Ofertanţii sunt întrebaţi dacă au obiecţii sau solicită lămuriri până la această etapă parcursă.
Reprezentanţii firmei ofertante EEI insistă pentru deschiderea ofertelor astăzi, conform Anunţului publicitar, cu menţiunea că îşi asumă riscul neobţinerii avizelor necesare (conform Legii nr.64/1995), pentru continuarea procesului de privatizare.
Reprezentantul firmei DUNĂREA SA arată următoarele:
=Atâta timp cât procesul de privatizare la SC ARO SA este neclar, nu doreşte deschiderea ofertei depuse;
=Va contesta legalitatea declanşării procesului de privatizare;
=În aceste condiţii, hotărăşte să se retragă din competiţie.
Reprezentanţii firmei ofertante EEI solicită ca, din moment ce SC DUNĂREA SA s-a retras din competiţie, reprezentantul acesteia, domnul Costin Frâncu, să nu mai participe în continuare la deschiderea ofertei EEI.
Procesul verbal este semnat de toţi cei enumeraţi mai înainte şi conţine următoarele obiecţiuni scrise de mână: „EEI a menţionat, în timpul discuţiilor, că depunerea ofertelor a respectat procedurile de depunere şi prezentare a ofertelor pe baza legii existente şi a anunţului FPS din data de 09.12.1998. Nu au fost făcute alte anunţuri publice oficiale de către FPS, prin care să fie aduse la cunoştinţa potenţialilor ofertanţi modificări în strategia FPS cu privire la privatizarea SC ARO SA. EEI insistă ca FPS să-şi respecte procedura anterior anunţată, fără modificări de substanţă ale modului de abordare în timpul unui proces deja pornit.”
„Bătaie” pe marca Cross Lander
Revolta micilor acţionari de la ARO împotriva patronului firmei Cross Lander a fost generată, printre altele, de faptul că, de la preluarea pachetului majoritar de acţiuni, activitatea pe platforma industrială a încetat. „Deşi privatizarea, conform Legii 137/2000, prevedea vânzarea pachetului majoritar de acţiuni la un preţ modic, 150.000 de dolari, în vederea realizării unei investiţii importante din partea cumpărătorului Cross Lander, circa 27 milioane de dolari, în realitate, la un an de la semnarea contractului de privatizare, cumpărătorul nu a investit nimic la SC ARO SA. Sumele de bani de care a beneficiat societatea ARO provin din vânzări ilegale de active, din care unele ca fier vechi, un adevărat jaf!”, precizează cei de la „Salvaţi Muscelul”.
Cine este Cross Lander… greu de înţeles. „Departamentul de Stat al Statului Nevada a înregistrat, în data de 31.07.2003, un amendament din partea firmei Lacaro Auto Distributors Inc., prin care se solicită schimbarea denumirii firmei în Cross Lander USA Inc., pe baza Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor, din data de 30.07.2003.
Două documente emise de Statul Nevada precizează următoarele despre firma Cross Lander USA Inc.
=există o firmă Cross Lander USA Inc., înregistrată la data de 23.09.2003, cu adresa (…) Miami-Florida, preşedinte John Perez, având adresa (aceeaşi ca a firmei), care provine din schimbarea numelui, în data de 19.09.2003, al firmei Lacaro Auto Distributors Inc.
=există o firmă Cross Lander USA Inc., înregistrată la data de 30.06.1999, obţinută prin schimbarea numelui din Lacaro Auto Distributors Inc., aşa cum este confirmat prin dosar (…) 1999, cu adresa agentului rezident în (…) Carson City, Nevada, preşedinte John Perez, având adresa (aceeaşi ca a firmei).
În data de 26.03.2001, preşedintele companiei Cross Lander of North America depune o cerere la Oficiul de Patente şi Mărci al Statelor Unite, prin care solicită înregistrarea mărcii Cross Lander. Cererea este aprobată în data de 23.09.2003. După această dată, nicio persoană fizică sau juridică nu poate utiliza fără aprobarea proprietarului mărcii (brandului) denumirea Cross Lander.
În data de 24.03.2003, fără a avea aprobările necesare, SC ARO SA depune, de asemenea, la Oficiul de Patente şi Mărci al Statelor Unite cererea de înregistrare a mărcii Cross Lander, cerere care a fost respinsă.
Deoarece conducerea APAPS a anunţat, în mass-media, succesul privatizării la ARO SA, printr-o „mare companie”, Cross Lander USA, în numele brandului Cross Lander, deţinut de o mare companie braziliană, în data de 10.09.2003, marea companie braziliană Milmar Industria e Comercio LTDA Brazil, Manaus, depune o cerere de înregistrare a mărcii Cross Lander, la Oficiul de Patente şi Mărci al Statelor Unite, cerere, de asemenea, respinsă.”
Cei de la „Salvaţi Muscelul”, susţineau, acum un deceniu, că situaţia în care marca Cross Lander ar aparţine societăţii ARO SA este falsă.