-2.6 C
Campulung Muscel
05/12/2023

Inginerul Nicolescu, ţinta şotiilor colegilor de la Uzină

Din istoria ARO Câmpulung: întâmplări amuzante, cu Octavian Waschievici
Întrucât, în relatarea activităţii sale la Atelierul de Proiectare, Gelu Răcăşanu l-a amintit pe Octavian Waschievici, mentorul atâtor generaţii de proiectanţi ai Uzinei, ne vom opri la câteva momente vesele povestite de „părintele IMS-ului”, intrat în al 90-lea an al vieţii sale. Reamintim că, anul trecut, câteva episoade ale serialului „Din istoria ARO Câmpulung” au fost dedicate şi realizate împreună cu bucovineanul stabilit în anul 1944 în Muscel, după mutarea a două secţii ale Întreprinderii Aeronautice Braşov în halele fostei fabrici de hârtie de la Câmpulung. „Când eram la Prototip, el (n.r. Octavian Waschievici) făcea modelele din gips, le trasa, le „sculpta”, nu ca acum, când se introduce totul pe calculator…”, îşi amintea, la un moment dat, proiectantul Gelu Răcăşanu. Octavian Waschievici, căruia toţi interlocutorii noştri, foşti angajaţi ai Uzinei ARO, îi rostesc numele cu respect, a depănat pentru cititorii ziarului nostru câteva scene amuzante petrecute în timpul programului de lucru, şotii pe care salariaţii, oameni în toată firea, şi le făceau unul celuilalt.

Întâmplări hazlii, care menţineau atmosfera de bună dispoziţie la ARO

„S-au întâmplat şi situaţii hazlii, care menţineau o atmosferă plăcută şi bună dispoziţia la ARO. Serviciul Tehnic era situat într-o sală lungă, în faţă fiind biroul şefului şi, într-un loc mai liber, două cuiere tip „pom”, pentru haine. Într-o dimineaţă de aprilie, un tehnolog foarte bun, nenea Munteanu, a venit mai devreme şi a tăiat vârful unei ramuri a cuierului. A înfipt un ac în mijlocul vârfului, după care a băgat vârful la loc, încât nu se observa că este tăiat. În faţa biroului era o încăpere cu două lavoare şi oglinzi, pentru aranjarea ţinutei. Vine nea Mitu, responsabil cu investiţiile Uzinei, pune pălăria în cuier şi iese în încăperea cu lavoare.”, a relatat Octavian Waschievici. Între timp, unul dintre colegi a „aranjat” în aşa fel braţul tăiat al cuierului, ţinut de restul obiectului de mobilier doar de acul respectiv, încât părea că iese din pălăria omului.     
„La intrare, nea Mitu vede pălăria în cuier „străpunsă”. Atunci, a strigat: „Asta nu e glumă”. În acel moment, a intrat inginerul şef, un neamţ din Satu Mare, care vorbea cu un puternic accent străin. Mitu i s-a adresat acestuia şi i-a arătat ce i-au făcut „nemernicii”. Acesta mi-a spus că trebuie să-i cumpărăm lui Mitu o pălărie nouă. Eu l-am luat de-o parte şi, cu un glas scăzut, i-am explicat care este realitatea. Inginerul şef s-a apropiat de cuier, s-a uitat atent şi, în limba română, cu accent, a spus: „Hi, hi, hi, mai ai de învăţat, tovarăşul Mitu!” şi a ridicat partea superioară a braţului cuierului, apărând pălăria nestrăpunsă. A urmat o explozie generală de râs şi Mitu, de necaz, a luat pălăria şi a plecat.”, a povestit fostul şef al Serviciului Tehnic.
O altă întâmplare, de care şi-a amintit Octavian Waschievici, la cei 89 de ani şi jumătate, s-a petrecut în biroul Serviciului Proiectări, care era, de fapt, o cameră mai lungă, cu planşete în dreapta şi-n stânga, unde lucrau proiectanţii, în mijloc, un fel de culoar, iar, în spate, după glasvand, era arhiva. „Boghez, din arhivă, a luat o bancnotă de 5 lei, a legat-o cu aţă neagră, ţinând aţa după glasvand. A intrat inginerul Nicolescu, care, în fiecare dimineaţă, mergea la Prototip, pentru a da diverse dispoziţii. Înapoindu-se la birou, a văzut pe podea bancnota şi s-a aplecat s-o ridice. Bancnota trasă de Boghez a făcut un salt înainte. Nicolescu s-a aplecat din nou, însă bancnota a sărit iarăşi. Nicolescu şi-a dat seama de situaţie, s-a întors şi a ieşit din birou, dar a venit imediat înapoi şi a spus: „M-aţi păcălit, dar nu mă supăr, fiindcă este o păcăleală inteligentă.” Bineînţeles că a urmat o cascadă de râs şi multă voie bună în rândul celor care au asistat la scenă.”, este o altă păţanie comică, al cărei protagonist s-a întâmplat să fie însuşi inginerul Nicolescu.

“Am fost după Revoluţie la Davos şi am constatat că oraşul nostru este mai frumos”

Octavian Waschievici, prin ale cărui vine curge sânge de bucovinean, ne-a mărturisit ce simte el pentru Câmpulungul în care s-a stabilit în urmă cu 68 de ani. „Câmpulung are un aer de munte foarte curat, fiind numit Davos-ul României, ştiindu-se că oraşul din Elveţia are aerul cel mai curat din Europa. Câmpulungenii şi nu numai se întorc vara acasă şi se plimbă seara pe bulevardul denumit „Pardon”, din cauza aglomeraţiei. Fiindcă a venit vorba, am fost după Revoluţie la Davos şi am constatat că oraşul nostru este mult mai frumos. Este aşezat de-a lungul Râului Târgului, flancat în dreapta şi în stânga de un şir de dealuri şi munţi, până se încheie cu Iezer şi Păpuşa. Dacă eşti pe Iezer sau pe cel mai înalt deal din România, pe platoul Sud-Vestic al oraşului, Măţău, ai o privelişte care încântă ochiul, rămânând pentru totdeauna în amintire.”, sunt mărturisirile celui care a scris capitole însemnate din istoria Uzinei câmpulungene. În anul 1948, la numai 26 de ani, Octavian Waschievici a ajuns şeful Biroului Proiectări, iar, trei ani mai târziu, şeful Serviciului Tehnic.

Fiul şi fiica, repartizaţi la ARO, la terminarea facultăţii

Inginerul Melania Ştefănescu, fiica lui Octavian Waschievici, musceleancă, născută la Câmpulung, s-a remarcat încă din timpul liceului. La finalizarea studiilor, a fost şefa de promoţie a celor opt clase care au absolvit în acel an Liceul „Dinicu Golescu”. După terminarea cursurilor Facultăţii de Mecanică Fină, a fost repartizată la CESAR (Unitatea de proiectare, execuţie prototipuri, încercări şi omologări, autorizată internaţional), şi trimisă, pentru specializare, în Germania, devenind proiectantă a automobilelor pe calculator. După falimentul ARO, s-a mutat la Matriţe, achiziţionată de omul de afaceri Gheorghe Bulugea. Apoi, inginera Ştefănescu a fost angajată la unitatea independentă din Bucureşti a companiei Renault, condusă de specialişti francezi, unde lucrează şi în prezent. Fiul lui Octavian Waschievici, Nicuşor, absolvent al Facultăţii de Automobile, a fost repartizat la ARO şi a ajuns locţiitorul inginerului Bădescu, la Prototip, în timp ce acesta era plecat în străinătate pentru omologări. Căsătorindu-se cu Rodica Filioreanu, medic repartizat la Iaşi, Nicuşor Waschievici şi-a urmat soţia. Aici, a ajuns şeful executiv al Filialei INMT Iaşi (Institutul Naţional de Motoare Termice), apoi s-a mutat la Regionala CFR Iaşi, ocupându-se de partea de investiţii. Nora lui Octavian Waschievici s-a specializat în Cardiologie, luându-şi doctoratul şi devenind unul dintre directorii Spitalului Clinic Iaşi.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!