Am relatat în ediţia trecută despre faptul că autorităţile caută cele mai bune soluţii pentru a doua sursă de apă, care să asigure necesarul, în cazul în care va avea loc o altă avarie importantă la magistrala de alimentare a municipiului. Specialiştii spun că cea mai plauzibilă ar fi varianta Staţiei de Pompare a apei de pe Râul Târgului, din dreptul fostului supermarket Wolf. Ceea ce puţini îşi aduc aminte este faptul că, până pe la jumătatea anilor ’90, au fost funcţionale puţurile de lângă sediul Hidroelectrica şi încă există Staţia de Pompare, precum şi conductele care transportă apa către Calea Pietroasă, variantă care nu a fost luată în calcul de nimeni, pentru că puţurile au fost retrocedate odată cu terenul.
Ar fi fost cea mai la îndemână soluţie
Atât reprezentanţii Edilul, cât şi cei de la Primărie au încercat să prezinte soluţiile cele mai bune şi mai practice pentru rezolvarea problemei, numai că nu s-a ajuns la nicio concluzie clară privind sursa alternativă de apă pe care municipiul trebuie să o aibă. Pentru că actuala reţea de alimentare cu apă a fost pusă în funcţiune în anul 1987, după câţiva ani, au fost abandonate toate celelalte surse de alimentare. Printre acestea s-a numărat şi Staţia de Pompare de lângă Hidroelectrica. Aici existau puţuri care asigurau o bună parte din consumul de apă al câmpulungenilor, dar conducerea municipiului a decis că nu avem nevoie de încă o sursă de apă, iar, când o să avem, o să vedem ce o să facem. Acum că au văzut cum stă situaţia şi ce înseamnă să laşi fără apă trei zile 50.000 de oameni, ar lua în calcul orice variantă. Dacă nu s-ar fi retrocedat terenul împreună cu Staţia de Pompare şi cu puţurile, astăzi am fi avut deja o sursă de apă de rezervă, care să asigure un necesar de avarie. Staţiile energofage – mare consumator de energie – au fost abandonate, întrucât s-a considerat că sunt prea costisitoare. O asemenea staţie care avea nevoie de pompare a apei către Staţia de Tratare era cea din dreptul sediului Hidroelectrica. Aceasta ar fi fost una dintre cele mai plauzibile surse alternative de apă ale municipiului. Întreg sistemul de pompare şi distribuţie a apei a fost funcţional până la jumătatea anilor ’90. Mai mult decât atât, conductele sunt trase până la Staţia de Tratare din Calea Pietroasă, iar acum nu ar mai fi trebuit decât o reabilitare a sistemului. Trecerea anilor a făcut ca puţurile să fie acoperite de pământ. Singurul lucru care mai aminteşte de fosta sursă de apă ce a aparţinut de Edilul este clădirea în care a funcţionat Staţia de Pompare, care a fost transformată în casă de locuit. Astfel, cea mai la îndemână soluţie pentru alimentarea de rezervă a municipiului a fost abandonată, deoarece s-a considerat că este un consumator prea mare. Întreţinerea şi exploatarea costau bani, iar reprezentanţii Edilul ar fi trebuit să se ocupe şi de mentenanţa acestei staţii, în contextul în care ei nu sunt în stare să o asigure pe cea a actualei reţele de apă.