Editorialul de marţi
Ascultându-l pe Călin Andrei conducând dezbaterea publică a bugetului local, mă gândeam cât de departe sunt actualii reprezentanţi ai partidelor din municipiu de acest star al politicii câmpulungene, pe care nu-l egalează nici cei de la judeţ. Tecău pare un şcolar cu prune în gură pe lângă Călin Andrei, despre care zici că a făcut oratorie cu Socrate, atât de bine stăpâneşte arta discursului şi pe cei în urechile cărora se prăvăleşte mesajul său hipnotizant. Spontan, tot timpul cu vorbele la el, tot timpul cu răspunsurile la el, pe orice subiect, pe Călin Andrei nu l-a pus nimeni niciodată în încurcătură în public. Chit că deviază de la temă, Călin Andrei te face să crezi că e ca el, deşi, înainte să intri într-un dialog cu el, erai sigur pe ideile tale. Vorba aceea, intri la el cu ideile tale şi pleci cu ale lui. Altul se mai pierde, se mai bâlbâie, mai face o pauză ca să caute răspunsul, îl mai trec transpiraţiile. Nu şi liberalul, pe care nici măcar verdictul teribil de joi nu l-a făcut să apară în faţa câmpulungenilor ca un om demoralizat, slab sau disperat că-şi pierde funcţia sau că trebuie să plătească o avere. Chiar dacă era praf pe interior, publicului prezent, vineri, în sala Primăriei, i-a arătat că este tare şi că n-are motive să-i fie ruşine să iasă în lume.
Iar asta este o atitudine demnă de „şcoala” lui Călin Andrei, care i-a asigurat trei victorii lejere, care ar fi continuat cu a patra, dacă n-ar fi fost acest verdict nefericit nu doar pentru el, ci şi pentru Câmpulung. Ţâroiu, de exemplu, n-a avut curaj să-şi înfrunte colegii, anul trecut, în decembrie, şi cu două zile înainte de şedinţa de Consiliu Local, pe a cărei ordine de zi figura proiectul privind schimbarea lui din funcţie, şi-a luat concediu. L-a lăsat pe Nicolae Dumitrescu să-l apere, în loc să le arate câmpulungenilor cum îşi înfruntă rivalii, cum le demontează argumentele, cum le spune în faţă „trădători”. Dar nu, Ţâroiu s-a ascuns ca un iepure în tufele de la partid scăpate de motocositoarele adepiştilor care nu nimeresc tot timpul cărările pe care umblă coordonatorul lor.
Călin Andrei nu s-a ascuns a doua zi după verdict. A avut tăria să apară în faţa câmpulungenilor şi să le vorbească ce şi-a propus să facă în acest an, o jumătate de oră, înainte de a răspunde întrebărilor şi propunerilor din public. La un moment dat, a avut o replică ironică izvorâtă din fragmentul din sentinţă care îl obligă la muncă în folosul comunităţii. În momentul în care fostul primar Gheorghe Oancea i-a cerut să nu mai manifeste toleranţă faţă de restanţierii la bugetul local, Călin Andrei a recunoscut că are probleme cu cei care au acumulat amenzi neachitate, pe care nu-i mai găseşte ca să-i pună să presteze muncă în folosul comunităţii. „Probabil că o voi presta eu şi pentru ei.”, a fost remarca acestuia.
De aceea spun cât de departe sunt ceilalţi politicieni pe care Călin Andrei nu i-a învins de atâtea ori cu realizările sale, ca primar, fiindcă trei mandate le-a investit într-o obsesie care s-ar putea să-i aducă ceva mult mai grav decât „Dinicu Golescu”. A spus-o voalat chiar el, făcând o comparaţie între lucrarea de la „Dinicu Golescu”, unde cu două semnături şi-a pierdut funcţia de primar. Dacă un proiect, pe care nu l-a derulat Primăria şi în care banii n-au intrat în bugetul local, totalizând 900.000 de euro pentru patru unităţi de învăţământ, s-a încheiat cu o condamnare cu închisoarea (chit că nu ajunge după gratii), oare, ce i se va întâmpla pentru un proiect de câteva milioane de euro, în cadrul căruia a semnat o sumedenie de documente? Este întrebarea pe care şi-o pune singur. Şi a ridicat-o vineri, la dezbatere, când a anunţat public că, dacă acest constructor nu devine o firmă responsabilă în anul terminal, o să mai fie şi el „pe aici” şi o să mai sugereze „anumite lucruri”. Dar nu mai poate să facă parte din echipa de management a proiectului, în care, de joi, de când s-a dat sentinţa, nu mai poate semna niciun document.
Ascultându-l, toată sala a vibrat alături de Călin Andrei, pentru susţinerea căruia pe Facebook s-a declanşat o campanie de proporţii. Mare mirare că, la cât de iubit este cel mai monden primar pe care l-a avut Câmpulungul, care a câştigat cu discursul de premiant la Oscar-uri, cu siguranţa pe care o afişează permanent, cu transa în care băga Câmpulungul când urca pe o scenă şi punea mâna pe un microfon, cu artificiile şi cu spectacolele, n-am avut o mişcare stradală pro Călin Andrei. Cât de mult îl regretă câmpulungenii se va vedea la alegerile pentru desemnarea primarului, la care Andrei îi va face campanie lui David. Dacă David câştigă, succesul lui va fi, de fapt, succesul lui Călin Andrei.
Articolul următor