Editorialul de marţi
Oricare dintre noi am fi fost cu nervii la pământ, dacă ne-am fi aflat în situaţia primarului, care îşi aştepta vineri şi aşteaptă încă al treilea verdict al instanţei, după aproape patru ani de procese, lungi cât patru decenii. Verdictul poate fi oricare, deşi n-ar trebui, ţinând cont de faptul că, de data asta, corupţia, cum este denumită generic infracţiunea pentru care sunt judecaţi la grămadă cei 11, a ocolit Câmpulungul. Din afară privind lucrurile, verdictul poate fi de achitare sau de condamnare, cu pierderea libertăţii şi a funcţiei sau doar a funcţiei. Ar fi aberant să ajungă după gratii primarul unei localităţi în care nici măcar n-au ajuns banii accesaţi pentru repararea blestematului de acoperiş de la „Dinicu”, pe care mai că ne pare rău că nu l-a luat pe sus cu totul vârtejul din 2005 şi nu l-a aruncat în râu, ca să se vadă că a fost pagubă pe bune.
Banii aceia nerambursabili au ocolit Câmpulungul, jocurile fiind făcute la Consiliul Judeţean, care a ales firma, una din cele abonate la lucrările cu fonduri publice. Iar de la „cumetrismele” de la judeţ pică şi cei care au cutezat să apuce mâna întinsă, ca să poată repara ceva ce nu puteau face din sărăcia bugetului local. Mâna întinsă a fost otrăvită, nu fondurile europene, cum a zis odată Călin Andrei, a cărui „vină” în cazul „Dinicu” a fost că n-a urcat pe acoperişul şcolii o comisie beton, formată din arhitecţi, dulgheri, istorici ş.a.m.d., care să facă expertiza la sânge a găurilor: care era dinainte de teribila furtună, care a apărut în timpul intemperiilor şi după, ca să fie „blindat” de documente şi argumente în faţa anchetatorilor.
Aberant ar fi şi să se menţină hotărârea aplicată de Curtea de Apel Bucureşti, de condamnare la trei ani şi patru luni de închisoare cu suspendare, sancţiune care îl lasă fără funcţie. Pentru ce? Pentru ceea ce magistraţii au considerat declaraţii “false, inexacte sau incomplete”, în scopul obţinerii pe nedrept de fonduri europene, cu „consecinţe deosebit de grave”! Consecinţa „deosebit de gravă” a fost, la Câmpulung, reparaţia unui acoperiş prăpădit, prin care ploua în clase. Dintre toate păcatele lui Călin Andrei, şi are păcate ca primar, fiind suficient să te uiţi în jur ca să le observi, acoperişul de la „Dinicu” este ultimul. Dacă poate fi considerat un păcat.
Spuneam la început că oricare aflat în această situaţie, să ajungi să fii condamnat pentru ceva despre care ai certitudinea că a doua oară ai proceda la fel, ar fi fost cu psihicul pe marginea prăpastiei. Cu o zi înainte de termenul dat de instanţă pentru pronunţare, la şedinţa de Consiliu ţinută joi, Călin Andrei a afişat o stare de spirit bună. A fost calm (nu resemnat), s-a ţinut la distanţă de conflictul iscat între Nicolae Ghinea, Liviu Ţâroiu, de-o parte, Bogdan David şi Luci Ionescu, de cealaltă parte, şi n-a amplificat provocarea lansată de pesedistul Nicolae Dumitrescu. Acesta l-a anunţat că aşteaptă finalizarea procesului, cu un deznodământ favorabil primarului, pentru ca, de luna viitoare, să aibă nişte confruntări bărbăteşti în Consiliu. Altfel spus, Dumitrescu l-a menajat până în acest moment, fiindcă primarul are problemele pe care le are în instanţă. Niciunui bărbat nu i-ar fi căzut bine pişcătura rivalului politic. Nu i-a căzut bine nici primarului, de aceea, acesta – dar fără a se înfierbânta, cum o face de obicei – i-a cerut să aibă atunci, pe loc, discuţia bărbătească, pentru că, luna viitoare, s-ar putea să nu mai fie la Primărie.
Singurul moment în care s-a învolburat a fost când Ţâroiu a început să umble cu fofârlica de partid, pentru deruta comunităţii câmpulungene, cum că nu numai municipiul nostru a pierdut bani la împărţirea făcută de Finanţe. În rest, primarul a lăsat impresia unui om neatins de nenorocirile care se succed în activitatea profesională: Kretzulescu, procesul, Câmpulungul, bătaia de joc a politicienilor şi a guvernanţilor, indiferent de culoare. În realitate, îl macină, în special, procesul. L-a trădat faptul că i-a scăpat, de vreo două ori, „proces” în loc de „proiect”, probabil, şi din cauză că-l râcâie amândouă la fel de tare.
N-ar trebui s-o spunem noi, câmpulungenii, înaintea sau în locul instanţei, dar verdictul corect este achitarea lui Călin Andrei. Să fie achitat şi să se întoarcă la proiectul lui de coşmar, cu parcurile! Pentru că nimeni altcineva nu trebuie să preia povara unei investiţii eşuate, care riscă să aducă Câmpulungul în sapă de lemn. Iar în 2016, când chiar este de dorit ca Andrei să candideze, atunci, să fie judecat de populaţia Câmpulungului. Pentru „Kretzulescu”. Pentru faptul că n-a scăpat de constructorul neserios în momentul în care şi-a dat seama că vorbeşte cu pereţii. şi şi-a dat seama destul de repede că n-are cu cine discuta.
Articolul următor