În această ediţie, vom completa serialul despre ARO cu un episod în fotografii din colecţia personală a pilotului Alexandru Zichil, ale cărui abilităţi la volan au adus premii valoroase uzinei câmpulungene. Incomparabil mai importantă decât cupele şi diplomele, care nu lipsesc din vitrinele foştilor automobilişti formaţi în cadrul întreprinderii, era faima dobândită de ARO, pe plan naţional şi internaţional. Maşina pe care stătea scris „Alex Zichil” n-a trecut niciodată neobservată, indiferent că vorbim despre Raliul ARO, Raliul Muscelului, Raliul Bucovina, Raliul Cibinului sau Raliul Harghita. În general, apariţiile automobilului muscelean pe traseul de concurs erau spectacol garantat.
Acum 30 de ani, în programul competiţional, Câmpulung Muscel figura cu Ralicrosul „ARO” şi „Autocrosul ARO”
În urmă cu treizeci de ani, programul competiţional de automobilism cuprindea nouă raliuri, nouă competiţii de viteză pe circuit, opt competiţii de viteză în coastă.
Raliuri: Raliul Zăpezii (Braşov), Raliul Banatului (Timiş), Raliul Cibinului – Cupa C.T.A. (Sibiu), Raliul Dunării-Dacia – Cupa „A 40-a aniversare a Eliberării” (Sibiu), Raliul Deltei (Tulcea), Raliul Harghitei, cu „rezervele” Raliul Castanilor, Raliul Mureşului şi Raliul Bucovinei.
Viteza pe circuit: Marele Premiu al Bucureştiului, dotat cu Cupa Tineretului, Galaţi, Baia Mare, Piteşti, Reşiţa, Sfântul Gheorghe – Covasna, cu „rezervele” Brăila, Satu Mare şi Târgu Mureş.
Viteza în coastă: Pârâul Rece (Braşov), Măgura (Buzău), Baia Sprie (Maramureş), Vidraru (Argeş), Reşiţa, Sfânta Ana (Covasna), cu „rezervele” Râşnov (Braşov) şi Sloboda (Alba).
Ralicrosul „ARO” (Câmpulung Muscel), Autocrosul “ARO” (Câmpulung Muscel), Autoslalom dotat cu Cupa Tineretului.
Karting, cu Campionatele de Viteză şi Anduranţă, cu cinci etape de viteză şi trei de anduranţă, desfăşurate la Cluj Napoca şi Galaţi.
În Calendarul competiţiilor sportive de masă, cu finale pe ţară în cadrul Daciadei, erau cuprinse următoarele evenimente:
Automobilism: Raliul Femeii, finala, la Târgu Mureş, Raliul Automobilelor de Epocă, finala, la Sibiu, Raliul Economiei, finala, la Braşov, Raliul Studenţesc, finala, la Cluj Napoca, Concursul de Îndemânare, finala, Brăila, Raliul Tehnico-Aplicativ, finala, la Baia Mare.
Karting: Cupa de Primăvară, finala, la Cluj Napoca; Cupa de Toamnă, finala, la Galaţi.
Piloţii români aveau participări şi la competiţiile incluse în programul internaţional la automobilism, în cadrul Cupei Păcii şi Prieteniei (raliurile Iarna Rusă, Nisipurile de Aur, Dunării-Dacia, Poloniei, Tatra etc.), Cupei Balcanice (Raliul Bosfor) şi Cupei Păcii şi Prieteniei – Viteza pe circuit (etape în Cehoslovacia, URSS, RD Germană, Polonia, Bulgaria şi România). În 1984, etapa din România era programată să fie găzduită de municipiul Reşiţa. În programul internaţional al automobiliştilor mai erau prevăzute câteva întâlniri şi participări ale echipei I.A.P. la raliurile Sachswinter – R.F.G., Arbo – Austria, Gunaydin – Turcia, Acropole – Grecia, Skoda – Cehoslovacia, Vida – Bulgaria, Hebros – Bulgaria, YU-Rallye – Iugoslavia. Calendarul competiţional internaţional la karting cuprindea participări la Cupa Păcii şi Prieteniei – Viteza pe circuit, Cupa Balcanică şi Cupa Ţărilor Dunărene.
O săritură spectaculoasă şi avariile inerente competiţiilor, singurele incidente ale celui mai prudent pilot al uzinei
„Baraca” a fost prima maşină a lui Sandu Zichil, pe care a folosit-o mulţi ani. A schimbat-o cu ARO-ul „tăiat”, al cărui şasiu, slab din punct de vedere calitativ, n-a făcut faţă autocrosurilor. Se strâmba, povestea fostul pilot, însă aceasta era cerinţa conducerii, de a se folosi şasiul cel nou. A treia a fost un ARO 10, cu care a mers, într-o perioadă, şi cu volan pe dreapta. Nu-şi mai aminteşte cu siguranţă dacă, la un raliu, la Braşov, l-a avut lângă el în maşină pe Mircea Bundoiu sau pe Marian Moiceanu. Însă nu poate uita uimirea localnicilor comunelor străbătute până la Braşov, când vedeau maşina deplasându-se “fără şofer”.
Soarta l-a ferit de accidente, de răsturnări, pentru că, susţine el, la competiţii se merge cu cap. Poate, cel mai important incident, să-i spunem, în urma căruia n-a avut nimeni de suferit, nici echipajul, nici maşina, s-a petrecut la Câmpulung Moldovenesc, în Vârful Rarăului, la Raliul Bucovina. La acel concurs, la care au luat parte peste 100 de maşini, Alexandru Zichil a bătut tot. La un moment dat, a intrat cam tare într-o zonă cu un dâmb, despre care navigatorul Mircea Bundoiu îl avertizase. „Cum urcam noi, pe dreapta era masa arbitrilor. Acolo am dat tare şi m-a aruncat pe stânga, drept în sus… şi era o vale cât vedeai cu ochii! Norocul meu a fost că am reuşit să virez şi, când am căzut pe roţi, m-am îndreptat spre masa arbitrilor. Au luat masa şi au fugit de acolo.”, povestea zâmbind Alexandru Zichil, pentru care păţaniile la raliuri şi autocrosuri s-au limitat la avarii ale autoturismului, nimic altceva. Odată, la o întrecere în Grui, i s-a rupt direcţia, dar a evitat să intre în publicul spectactor. Altădată, tot în Grui, un coleg de la uzină i-a lovit serios uşa, nereuşind să intre cum trebuie pe traseu, ci lateral. S-a întâmplat la primul autocros în Campionatul Naţional 1985, în faza de calificări, când i s-a spart motorul şi a fost nevoit să abandoneze. I s-a mai întâmplat să renunţe la a continua cursa, dacă defecţiunea era gravă, cum a fost, de exemplu, la Sibiu, când i-a luat foc instalaţia electrică. O cursă avea o durată de 12 ore. „La Raliul Argeşului, plecai din Piteşti şi te întorceai în acelaşi punct a doua zi. Am trecut Vidraru, am ajuns la Cârţişoara, peste Transfăgărăşan, apoi la Braşov, de aici la Mateiaş, unde era probă specială. Aici ne aştepta dimineaţa directorul Nicolescu.”, relata Alexandru Zichil. De la Câmpulung, pornea spre Piteşti, locul de start şi de întoarcere.
