Magda BĂNCESCU
Cinci zile mai au de îndurat bieţii ADP-işti şi tovarăşi privaţi de la asociaţii primarului, serviţi constant cu lucrări publice, ţinuţi cu forţa pe şantierele electorale, explodate ca bureţii porceşti după ploaie. Cu scopul de a intoxica alegătorii cu falsa impresie că se munceşte la reconstrucţia târgului. Doamne, fereşte! să ciocănească în acelaşi timp toţi muncitorii scoşi pe teren, în Centru, Grui, Vişoi, ba chiar şi pe la periferii, căci s-ar măsura vibraţiile Câmpulungului în grade Richter! Atât de tare l-a îngrozit Lasconi pe Ţâroiu, cel „liniştit” că mai prinde un mandat, că a făcut băşici pe degete semnând ordine peste ordine, de începere a lucrărilor ţinute pe loc un mandat încheiat. Arma primarului în funcţie, în această campanie purtată corect şi profesionist de contracandidata Elena Lasconi, au fost contractele plătite din impozitele noastre. Plus serviciile pe care lucrătorii ADP-ului sunt obligaţi să le presteze, căci de aceea îi ţinem din banii noştri. Au mozolit ăştia Vişoiul cu asfalt, în această perioadă delicată pentru şef, încât este previzibil concediul de patru ani care va urma. Adevărul este că n-am avut, în ultimii 16 ani, o campanie cu atâtea râmături pe metrul pătrat, care trădează disperarea stăpânului de a-şi păstra moşia dichisită cu ce scoate din buzunarele noastre.
Fronturile de lucru atacate simultan în campanie sunt bulevardul – o greşeală nepermisă unui politician de carieră cum este Ţâroiu, pe care i-o aplaudăm cu ropot -, o clădire în rând cu Hotelul Regal, unde se dă cu bidineaua peste mucegai, parcarea Turnurilor, o zonă pentru reparaţia căreia am insistat cu mandatele, nu cu anii, căreia i-a venit rândul tot acum. Se răscoleşte pământul şi prin Grui, pentru blocul piloşilor, căruia îi adăugăm şanţurile pentru conducta de gaz la sudişti, pentru îngroparea căreia s-a îngropat de-a binelea lista de investiţii pe 2020. Gazele, în mare parte a lucrărilor propuse, nu beneficiau de finanţare şi, atunci, banii s-au luat de la obiective sacrificate în scop electoral.
Umpleţi-vă ochii de imagini asemănătoare, de departe, elanului muncitoresc de dinainte de ’89, căci, după 27 septembrie, fronturile de lucru încremenesc! Şi acum figuraţia e mai mare decât agitaţia, dar votantul nu măsoară, de exemplu, câţi metri au înaintat pe zi demolatorii lui Răuţoiu, care, timp de o săptămână, au lucrat fără pic de respect pentru cetăţeni. Nu tu şantier securizat, ca să nu mai ai foială cetăţenească prin faţa utilajelor, nu tu plasă de protecţie, ca să împiedici praful să ajungă pe maşini, pe pietoni şi pe geamurile spaţiilor comerciale şi ale locuinţelor din centru. O bătaie de joc, care înaintează lent, ca să aibă timp electorul să savureze momentul istoric al distrugerii zonei-emblemă a Câmpulungului.
Dacă astfel de prosteli prind la cetăţenii cu bun simţ şi conştiinţă… poate că ar fi cazul să renunţăm la pledoaria pentru trezirea Câmpulungului. La propriu, după prea mulţi ani de mahmureală, care l-au împiedicat să-şi găsească drumul. Şi locul, cât mai apropiat, dacă s-ar putea, de Piteşti şi Mioveni, nu cerem altceva. De putut, se poate, dar cu oameni noi, cu mintea limpede şi chitită pe a aduce bani la Câmpulung. Căci următorul la conducerea oraşului nu va avea grămada de 400 de miliarde de lei vechi (!), moştenirea lui Călin Andrei, linsă de urmaş într-un mandat. Dacă iese tot Ţâroiu, ştim ce face patru ani. O lălăie cu bulevardul, pentru care nu are bani decât de pornire, dar nu-i problemă: taie bruma rămasă după măcelărirea programului de investiţii în favoarea gazelor şi duce în conturile afaceriştilor Răuţoiu. Mai are GAL-ul cu care îşi face de lucru pe la marginalizaţi, mai are blocul scăpătaţilor de lux, la care va ridica, probabil, un etaj într-un mandat, şi ne mai abureşte cu Piaţa Grui, cu Piaţa Mare, cu Stadionul Municipal, toate metamorfozate, preponderent, cu finanţare de la centru. Deşi centrul, care abia face faţă pandemiei, n-o fi nebun să bage banii în stadioane.
Alt primar nu-şi permite să se îmbete (şi) cu poveşti. Trebuie să aducă bani. Bani europeni, căci aceia sunt baza. Un primar bătrân, care aşteaptă, ca pe timpuri, să-i dea ăia de sus, nu se va complica niciodată cu fondurile europene. Sunt şi greu de furat… mai bine stăm în banii noştri! Lasconi, de pildă, e conştientă că, în caz de câştig, intră într-o Primărie falită şi că, dacă nu aduce bani din afară, fluieră. Mai mult ca sigur, va aduce, căci are relaţii şi intrări unde trebuie, nu ca mocofanii de dinaintea ei, care n-au avut trecere nici la guvernele lor. Nici pe Andrei, nici pe Ţâroiu nu i-au băgat în seamă premierii lor. Aţi uitat cum se lamenta Ţâroiu, pe la început de mandat, că Dragnea i-a dat mai multe palpitaţii decât bani?! Viorica, la fel! Mai mult a scos de la Orban, încântat, probabil, că liberalii au obţinut angajamentul lui Ţâroiu de a-l pune pe Zaharia viceprimar.
De asta ne-ar plăcea să le strice Lasconi aranjamentele de frăţie primejdioasă pentru viitorul nostru, în care nu renunţăm să credem. Şi nu renunţăm, căci s-a ivit această şansă de a scăpa de înţeleşii la „ciolan”. Să nu prăpădim această şansă! Cât de bine a arătat, zilele trecute, Lasconi într-o mulţime de tineri educaţi, pregătiţi în domeniile lor, care vor să facă treabă în oraşul natal! Cu condiţia ca părinţii şi bunicii – votanţi din obişnuinţă ai partidului, căci aşa au pomenit în anii tinereţii lor – să le dea ocazia să facă frumos locul în care au avut curaj să rămână. Părinţi şi bunici, haideţi să scăpăm de bufonii abţiguiţi, care râd de noi cu schele puse la derută şi lopeţi scoase din debara o dată la patru ani! Nu aşa se face treabă.